Apare cu sprijinul financiar al

  Click aici pentru prima pagina
2017
2016
2015
2014
2013
2012
2011
2010
2009
2008
Premii

   
Cautare dupa nume autor

Îndărătnicia unui romantic

        Ana Dobre

Poetul Florea Burtan se încăpăţânează să rămână un romantic, un romantic care cunoaşte rigorile clasicului şi care a experimentat structurile liricii moderne, evidente în ambiguizarea simbolului, în preferinţa pentru oximoron, metonimie şi sinecdocă, variante ale metaforei.
Noul volum, Elegii din cătun , este semnificativ pentru această îndărătnicie. Nota dominantă este elegiacă, un elegiac generat de conştientizarea trecerii, atingând melancolia romantică, încadrat clasic în rigorile unor catrene cu ritm constant şi rimă. Acest fapt nu indică o uniformitate, cât o continuitate, o cadenţă a raţiunii care se străduieşte să domine euforia şi beţia dionisiacă a sentimentelor. Apolinicul şi dionisiacul apar constant, în imagini poetice menite a evidenţia stările poetice ale lirismului propriu.
Deşi atmosfera are atributele bacoviene ale singurătăţii şi ale însingurării, Florea Burtan nu este un epigon. El construieşte, folosind culori asemănătoare, propriul imaginar poetic, diferenţiat prin nota romantică, elegiacă, atins de efluviile expresioniste ale ţipătului interiorizat. Spaţiul rural, spaţiul amintirilor şi al nostalgiei, este redat, astfel, viziunii moderne, resemantizat pentru a sonoriza emoţia omului postmodern.
Adresate unei iubite spiritualizate, ipostază a eternului feminin sau proiecţie a unor virtualităţi erotice, poezia, în metru clasic, cu o muzicalitate oarecum solemnă, derivată din cadenţe ritmate şi rimate, are o eleganţă discretă, o nobleţe a sentimentelor, diferită total de proza poetică din poezia tinerei generaţii, calităţi derivate din modul personal de a trăi întâmplările, de a semantiza lumea cu înţelesuri proprii.
Notele contrastante („De prea mult întuneric, m-am umplut de lumină”) creează imagini oximoronice interesante pentru a sugera complexul uman al trăirilor derutante, evanescente, fulgurante, predominante prin repetare şi perpetuare a clipelor. Atins de melancolia trecerii, Florea Burtan nu este un monocord, nu cântă exclusiv pe coarda pesimismului. Imaginile întunericului sunt contracarate mereu de explozii de lumină: „văpăi de crini”, focul iubirii care „pârjoleşte” podelele, „părul bălai” al iubitei. Adevărate „ceremonii”, cum le numeşte poetul, în aceste poezii sunt celebrate marile valori ale vieţii: omul, iubirea, spaţiul rural.
Preponderent hibernale, poeziile au o căldură a lor, întreţinută de tensiunea şi intensitatea trăirilor. Identificăm un expresionism edulcorat în care puterile interioare ale eului depăşesc, prin vibraţie şi sentiment al dezmărginirii, vitregia realului. Iarna este, în alegoriile simbolice ale poetului, personificarea unei vârste, în aceleaşi imagini oximoronice date de inadecvarea dintre vârsta interioară şi cea biologică: „Acum se lasă iarna la mine în cuvinte” sau „Iarna rătăceşte, prin cătun dezbrăcată,/ Tinereţea mea desenează, pe o frunză, o fată...”. „Iarna din cuvinte” transcrie răceala sentimentelor tradusă de discrepanţa dintre aparenţă şi esenţă.
Poetul se lasă „jefuit” de iubire şi vis, de dor şi lumină, de cuvinte, „de o mie de flaute”, acceptă chinul – „mă răstignesc singur, car pietre de moară”. În rătăcirea „pe cărări neumblate” nu se întrezăreşte niciun sens – „cineva a pârjolit toate grădinile”, iar o „mână indiferentă” stinge luminile. Nici cuvintele nu mai răspund chemării de gând şi de sens, „s-au zăvorât într-o lume străină”. Absenţa sensului, a ordinii care generează logica şi coerenţa realului apare în imagini ale negaţiei, cuprinse în semantica adverbului „nicăieri”. Poemul însuşi „se lasă jefuit de cuvinte”. Fierbinţeala zăpezii traduce febra unei lumi în derivă care-l asociază degringoladei şi pe poet, în efortul de a regăsi sensul pierdut: „Eu continui să reconstitui chipul unei erori”. „Haitele de întuneric” copleşesc lumea, o iau în stăpânire şi întronează haosul.
Cu titlu hugolian, Les Chatiments, Pedepsele lui Florea Burtan transpun în limbaj interogativ, obiectivat problematica tragismului existenţei. Metafora definitorie este labirintul, iar imaginea obsedantă – a omului rătăcit în labirint. În absenţa sensului, lumea recade în haos, iar omul resimte pedeapsa divină (Labirint). Trădarea de care vorbeşte poetul („Trădarea ne e singura salvare”) este trădarea valorilor care au menţinut lumea în fiinţă mii de ani, e trădarea faţă de Dumnezeu. De aceea, ca pedeapsă, Dumnezeu nu mai răspunde omului, căile de comunicare s-au închis. Poetul se simte un străin în raport cu lumea şi cu sine („sunt zăvorât într-o viaţă străină”), făcând eforturi disperate de a „îmblânzi” lumea, lucrurile, oamenii. Paşii care se aud în nopţi cutreierate de „furgonete de bronz” nu mai deschid drumuri sau uşi, ci le închid (Furgonete de bronz).
Ajuns „la capătul lumii de vis”, poetul constată, „obsedant şi mereu”, acelaşi disconfort al lumii, aceeaşi alienare a eului: „...nu mai încapi/ nici în disperarea sângelui tău”. Gloria nu compensează neîmplinirile. „Culmile gloriei” întreţin iluzii şi potenţează nefericirea la „ora fântânilor înecate”, când aerul „putrezeşte-n statui”.
Peste poezia lui Florea Burtan adie melancolia unei tristeţi metafizice, greu de numit, dar resimţită acut. E o stare conştientizată de certitudinea trecerii, poetul reţinând „numărătoarea inversă” a vieţii, „apocalipsa” şi repetiţiile pe care le face mereu moartea. Imaginea finală este a poetului care acceptă mioritic datul. El e pregătit pentru marea trecere: „M-am pregătit îndelung, am urcat/ Muntele sfânt, de o mie de ori...”, continuând să creadă în valorile spiritului, prin care omul poate aspira la nemurire: „Sunt gata de drum, am închis/ Uşile care dau înspre moarte”.
Poezia lui Florea Burtan capătă astfel de inflexiuni de meditaţie asupra rostului lumii şi al omului, care repun într-o lumină reflexivă întregul imaginar poetic. Reflexie a unei atitudini în faţa existenţei, elegiacul se convereşte în filozofie a vieţii şi transpune poezia într-o metafizică proprie, în care poezia capătă individualitate şi strălucire.


 

 
Datele tehnice
ale revistei
                     click aici...

Tarife publicitate
                     click aici...
 
                                                 © 2008 Revista Luceafarul