Apare cu sprijinul financiar al

  Click aici pentru prima pagina
2017
2016
2015
2014
2013
2012
2011
2010
2009
2008
Premii

   
Cautare dupa nume autor

Attila F. Balįzs – Metamorfozele lui Casanova

        Nicolae Coande

Pentru publicul informat numele lui Attila F. Balįzs este relativ cunoscut īn Romānia din cāteva antologii lirice personale, traduceri din autori romāni, o intensă prezenţă īn reviste literare. Deşi locuieşte la Bratislava īncă din 1989, scriitorul s-a născut la Tārgu-Mureş, a făcut un Institut de Teologie Catolică la Alba Iulia, studii de biblioteconomie la Bucureşti, dar a fost şi păpuşar la Teatrul de Păpuşi din Tārgu-Mureş.
Poate că meseria din urmă, deşi practicată doar o perioadă restrānsă, i-a folosit scriitorului, īn cele din urmă. Povestirile scurte din Metamorfozele lui Casanova arată un autor preocupat de punerea īn scenă, cu minuţie şi eleganţă, a unor scenarii unde un maestru păpuşar īşi introduce abil personajele īn scena(riul) literaturii. Ochii noştri urmăresc cu īncāntare jocul de lumini şi umbre sub care evoluează indivizi īn care erosul se manifestă īn fel şi chip. Cel mai adesea iniţiatic, cu finaluri amărui. Cele 13 clipuri ale elegantului volum apărut la Ed. Grinta (2011), īn traducerea din limba maghiară făcută de Ildiko Gabos-Foarţă, activează īn cititorul de ocazie un īntreg ritual căruia nimeni nu i s-a putut sustrage vreodată: nici atunci cānd a fost īn (o parte din) situaţiile descrise, nici acum, ca lector voyeurist, detaşat, mai mult sau mai puţin. Fraza muzicală este īnsoţită īn permanenţă de o tuşă bărbătească, un soi de scepticism existenţial tras cu dexteritate īn sintaxa economică a prozei. Balįzs este un fin observator al nuanţelor, un miniaturist orfevru placat pe subiectul său, care este o bucată de viaţă studiată cu lupa unui pasionat de limfă, īnsă cu detaşarea unuia care vede īntregul şi carnea lucrurilor. Cititorul este purtat printr-un labirint moale al simţurilor, iar prozatorul este cel care ţine firul Ariadnei. Astăzi, Minotaurul este cel care scrie povestirile erotice. Nu ne rătăcim atāta vreme cāt rămānem fideli credinţei că amorul care mişcă lumea lui Attila Balįzs este chiar motorul vieţilor noastre. Iniţierea erotică a băiatului īn care mijesc sentimentele bărbătuşului este o scenă care tulbură mentalul tuturor celor care au fost astfel introduşi īn ritual. Ne regăsim, aievea, īn reveria care aduce la lumină un anotimp īntr-un infern al simţurilor provocate de o femeie matură şi care ştie ce vrea (Zeamă de pisică). Prozatorul alternează planurile, social şi domestic-erotic, pentru a le reuni īn drama şi dezgustul unei lumi care trăieşte scindată īn ea īnsăşi. Afară este furtună, ca şi īn imperiul simţurilor, lumea este unificată prin sānge şi eros carnal. Īnsă tehnica sa preferată este a evanescenţei, a unui halou aşternut pictural īn spaţiile unde se confruntă oameni şi pulsiuni erotice dintre cele mai rafinate īn īmpărăţia simţurilor. Tonul este confesiv senzual, dar nelipsit de o luciditate care atrage după sine precizia şi un soi de economicitate a frazei, căci prozatorul este un lapidar care scrie pe pielea vieţii. Ceea ce este tulbure devine limpede – şi invers. Attila Balįzs este un maestru al despuierii vieţii de coaja lucrurilor de prisos. Īn bucata La graniţa visului asistăm, parcă prin vis, la apropierea incestuoasă dintre un frate şi o soră. Simţurile ne sunt provocate prin aglutinarea de senzaţii şi păreri care nu devin niciodată reale. La finalul povestirii nu ne dăm seama dacă atingerea s-a petrecut aievea sau totul a fost un vis al femeii. Ceea ce este fecund (şi fecundat) este obscur şi nu atāt de clar pe cāt ne-am dori – ca viaţa, de fapt. Aş fi curios să văd cum ar rezolva autorul o astfel de situaţie īntr-un roman de mai mari dimensiuni, căci simt că nu-i lipseşte suflul. Deocamdată, miniaturile lui aglutinează orgia simţurilor cu o psihologie a abisalului īntrezărit īntre cutele cărnii – care gāndeşte, se ştie. Revoltă este implozia unei conştiinţe bruscate a unui băiat care se īntoarce să-şi vadă tatăl aflat pe moarte. Complexul lui Oedip funcţionează abulic īntr-o lume degradată, deposedată de emblemele sacrului. Nu ne putem răzbuna pe cele suferite īn copilărie decāt prin indiferenţa faţă de propria noastră neputinţă. Cel care s-a īntors nu mai este copilul speriat, īnsă nu-şi asumă caratele bărbăţiei. Nu l-a iertat īn suflet pe tatăl castrator, dar nici nu vrea să-i ia locul. E un gānditor care a abdicat de la armele răzbunării, un īnţelept poet care ştie că a trece prin viaţă aidoma unei bărcuţe lansate la apă este soarta noastră perenă.
Attila Balįzs testează polifonia vieţii prin arpegii şi game aparent minore, īnsă orchestraţia sa este impecabilă, iar tuşa prozei sale este dată de reflecţia neīncetată care īnsoţeşte senzorialul. Īn Coarnele, o femeie care nu şi-a īnşelat niciodată bărbatul cade pradă unei legături pasagere cu un tip care nu o intuieşte nici o clipă. O posedă satisfăcut de ego-ul său de macho cazanier, dar este īn afara femininului, cu totul. Femeia are o bogată viaţă interioară şi, deşi surprinsă de opacitatea masculului, se simte fericită īn clipa de după: a ieşit din anodinul unei vieţi care nu mai promitea nimic. Ratarea iubirii, inadecvarea duc la un soi de stupoare existenţial㠖 iată trama īn care se mişcă lumea unui autor pe cāt de cuceritor, pe atāt de firesc. După ce ai citit cartea, mai vrei să revii şi asta spune ceva despre valoarea ei, ca şi despre māna seducătorului. Orice prozator bun este un Casanova care-şi seduce victima preferat㠖 cititorul. Attila Balįzs este un astfel de seducător.
 
Datele tehnice
ale revistei
                     click aici...

Tarife publicitate
                     click aici...
 
                                                 © 2008 Revista Luceafarul