Apare cu sprijinul financiar al

  Click aici pentru prima pagina
2017
2016
2015
2014
2013
2012
2011
2010
2009
2008
0
Premii

   
Cautare dupa nume autor

Poeme

        Octavian Soviany

Leitnergasse nr. 17


1
Ne-am iubit într-o casă în
jugendstil
unde toate pendulele
se opriseră de
o sută de ani.
Am încercat în zadar,
câteva zile la rând,
să încălzim pe
plita din bucătărie
o supă de linte
preparată tocmai pe timpul
mariei theresia


2
În lumina
palidă a veiozei
sexul tău seamănă
cu o
cursă de şoareci.


3
Astăzi sunt
foarte gelos.
Simt în camera ta
o uşoară
duhoare de vulpe.


4
La aproape 60 de ani
s-ar cuveni să fiu
un crescător de pisici
şi să mă uit la coapsele
femeilor tinere
ca la cărţile acelea prăfuite din bibliotecă
pe care ştii
că n-o să le mai reciteşti niciodată.



birtaşul din dristor


El e frumos
ca o fabrică de spirt în
amurg.
În loc de bani.
îl plătesc cu
bucăţi de ficat,
cu celulele astea
ca nişte ochi de
mongolă
ce se pot privi
drăgăstos
doar pe
ei
înşişi



mariana marin


Am început
să vorbesc despre mine
doar la
timpul trecut.
Şi o visez tot mai des pe
mariana marin
care-mi cumpără o cinzeacă de
vodcă şi
un pachet de
carpaţi.
Dar atunci când o-ntreb
cum e dincolo, madi,
nu spune nimic,
doar îşi muşcă
buza de jos
doar se uită la mine
ca la un fel de
bacterie.



îmi pare rău


Departe de
tiperrary. Acolo
unde se
se trage la
sorţi
ultima sticlă de
vodcă.
Un fulger
rece şi negru
trece prin cameră.
Stau în fotoliu
ca pe-un scaun electric,
şi mă uit
la pânzele de păianjen.
Mă uit la
urmele lăsate de
respiraţia ta pe
fereastră.
Ţi-am sărutat
fiecare
centimetru de piele.
Fiecare
globulă de sânge.
E noapte
şi e departe de tiperrary,
Aş vrea să pătrund
iarăşi
în inima ta
ca viermele
într-un măr
roşu şi sănătos...
Îmi pare rău
că nu ţi-am păstrat
şi tampoanele
într-o casetă cu suveniruri.



cine eşti tu?


Ciorile care-mi
cârâie la
fereastră
şi viaţa mea
ca un film
ce se rupe
din când în când.


Îl întreb:
cine eşti tu?
Iar el îmi răspunde:
eu sunt întunericul.


Nu se ştie cine
avortează pe cine.


Cerul din dristor
are culoarea
bilei mele bolnave.



Exerciţii de despărţire


1
Mâna mea obosită de
scris
în mâna ta
obosită de
complimente.
Dumnezeu
nu iubeşte
cheile false.


2
Locuiesc singur,
deoarece
mă tem de microbi.
Sunt mult mai
aseptice
prieteniile pe
facebook.
Când te gândeşti
ce poate duhni uneori
răsuflarea unui
prieten!


3
Iată-mă:
stau într-o
cameră
plină de molii
iar ceea ce caut
e mereu în
cealaltă cameră.
Singurătatea aici e
ca o latrină de ţară
în care nici măcar
n-ai cu ce
te şterge la fund.


4
Ai putea fi
henriette
vogel.
Ne-am putea duce
în cârciuma aia din wannsee
să bem
şase sticle de vin
şi la sfârşit
nici nu ne-am împuşca,
doar am încerca să culegem
unul
de pe buzele celuilalt
luna...
Acum o
să-mi frec
până la sânge
faţa de
coapsele tale
ca de zidul
ber
li
nu
lui.


5
Tu
n-o să-mi
scrii versuri
O să-mi
trimiţi
nişte viermi
lungi ca mahabharata
şi închişi la culoare...
Moartea mă va privi totdeauna cu
ochii altor femei.


6
Iartă-mă

am intrat în viaţa ta ca un hoţ
care nici măcar
nu ştie
ce vrea să fure.


7
N-am băut niciodată absint.
O singură dată calvados.
Am avut mai multe pisici.
Niciodată un tigru.
Numele meu
este numele ploii
mărunte de
sâmbătă seară.
Sunt cerşetorul
din tinda bisericii.


8
Ultima
noapte
cu tine –
noaptea
cuţitelor lungi.


9
Besame,
besame mucho...
Ca şi cum
noi am fi
ultimii oameni
care fac dragoste
pe faţa pământului.


10
Eu am sorbit
paharul până
la fund.
Tu l-ai golit
numai pe
jumătate.


11
Fumul ţigării.
Un arbore tropical
care mă apără
ziua de arşiţă
şi noaptea de tine.


12
În noaptea asta
între coapsele tale
o să
fulguie roşu.
În noaptea asta
din sexul tău va ieşi
ceva ca
un fetus diform.
Lasă-mă să-i retez
o cocoaşă
copilului nostru
şi să-mi scriu
pe ea testamentul.



partaj


Mie
tot părul tău
ca o coamă de leu,
ţie un fir de păr alb.
Mie o bucată de frunte
pe care scrie
hic sunt leones,
ţie această
sprânceană cam rară.
Mie un ochi,
ţie o jumătate de ochi.
Mie o buză.
ţie o proteză dentară.
Pentru fiecare
câte o mână.
Mie un sân,
ţie o coastă
uşor fisurată.
Mie o jumătate de
inimă,
ţie ficatul şi pancreasul.
Mie buricul,
ţie un rid de pe burtă.
Mie cel puţin una
din coapsele tale,
ţie un rest de atelă.
(Arterele iliace
o să
le lăsăm moştenire
nepoţilor.)
Mie trei fire
din părul tău pubian,
ţie nimic.
Iar la urmă
ne vom tăia
copilul în două:
o pagină mie,
o pagină ţie.

 
Datele tehnice
ale revistei
                     click aici...

Tarife publicitate
                     click aici...
 
                                                 © 2008 Revista Luceafarul