Apare cu sprijinul financiar al

  Click aici pentru prima pagina
2017
2016
2015
2014
2013
2012
2011
2010
2009
2008
Premii

   
Cautare dupa nume autor

Cānd se lasă seara peste Bucureşti sau Metabolism, un nou film semnat Porumboiu

        Călin Stănculescu

Prezenţa, īn seara (şi sala) premierei filmului semnat de Corneliu Porumboiu, a regizorului Lucian Pintilie mi-a reamintit generozitatea de neegalat a puţinilor mari profesori de film.
Filmul lui Porumboiu, intitulat īncifrat doar aparent, evocă un moment de criză auctorială a unui regizor obligat de scenariu să-şi exhibe iubita (temporară sau nu) īntr-o scenă obsesiv repetată, obsesiv cauzatoare de crize maladive reale sau īnchipuite, obsesiv generatoare de reflecţii sugerate de posibilităţile tehnice ale artei a şaptea, de gusturile culinare şi ce tip de culturalitate evocă.
Construit magistral prin economie, umor subīnţeles, subversiv şi, nu o dată, cu o solidă bază filologică, Metabolismul lui Porumboiu se poate īnscrie facil īn categoria, genul, istoria filmelor despre film, copios ilustrată de la īnceputurile artei īnscrise pe peliculă.
Dar demersul cineastului trece de simpla criză (de inspiraţie sau de ulcer, simulate sau nu) a protagonistului său, regizorul Paul, a cărui amantă trebuie să joace la sfārşitul filmului o scenă nud, decisivă şi pentru avansarea interpretei Alina, īn centrul imaginii (preocupărilor, vieţii, duelului spiritual sau devoalării ignoranţei vizavi de istoria cinematografului). Porumboiu practică īn acest film un umor mult mai subtil (faţă de A fost sau n-a fost sau Poliţist, adjectiv), care poate deveni sibilinic pentru nivelul de cultură al spectatorului mediu. Nu doar caracterul filmului (din film) īn discuţie, mult prea vag definit, īn afara necesităţii schimbării, dar şi diferenţele tehnice dintre filmul īnregistrat pe peliculă şi cel digital, o altă sursă de umor implicit, care devine grav prin introducerea elementului timp, īn geneza operei, pot īndepărta un spectator mai puţin familiarizat cu Cinemateca.
Avatarurile regizorului imaginat de Corneliu Porumboiu conţin in nuce o poetică filmică de mare concentrare dramatică, umană, cam greu accesibilă nu doar spectatorului mediu, dar şi membrilor juriilor internaţionale, ca să nu mai vorbim de comentatori făcuţi peste noapte.
Este posibil ca una dintre concluziile (şi ambiţiile) Metabolismului să fie diferenţa faţă de autorul filmului Marfa şi banii. Considerat de o parte a criticii drept īntemeietorul Noului Cinema Romānesc, Cristi Puiu a creionat īn Aurora un fel nou de poetică a filmului, destul de egolatră, marcată de un refuz categoric al naraţiunii facile, de interpretări, nu neapărat revoluţionare, ale timpului şi spaţiului filmic, care potenţează acţiunile eroului din filmul amintit.
Paralela denudării actriţei cu aceea a supremei denudări endoscopice a cineastului (reală sau contrafăcută) constituie īncă un semnal de alarmă pentru tragismul existenţei autorului, īnconjurat de promiscuitate, ignoranţă, lipsă de umor, falsitate şi, la urma urmei, lipsă de rezonanţă, recte de armonie.
Corneliu Porumboiu mi se pare a fi, alături de Cristian Mungiu, dintre cei mai autentici cineaşti ai Noului Val romānesc, prin altitudinea poeticii lor, prin consecvenţa faţă de un radicalism necesar epurării istoriei filmului romānesc de impostură, amatorism şi ignoranţă. Nu goana după mortalul rating, nu reverenţa īn faţa kitschului naţional, promovat de televiziuni şi presă īntr-o veselie tragică, sunt atributele celor mai importanţi cineaşti romāni. Amintiţi-vă de romanele lui Dan Stanca, prozatorul īndeobşte ocolit de recunoaşteri meritate. Este o posibilă ultimă paralelă cu ultimul film al lui Corneliu Porumboiu.

 
Datele tehnice
ale revistei
                     click aici...

Tarife publicitate
                     click aici...
 
                                                 © 2008 Revista Luceafarul