Apare cu sprijinul financiar al

  Click aici pentru prima pagina
2017
2016
2015
2014
2013
2012
2011
2010
2009
2008
Premii

   
Cautare dupa nume autor

„Basmele lăuntrice” ale lui Nicolae Groza

        Iolanda Malamen

Galeriile de artă bucureştene trăiesc, īn ultimul timp, o efervescenţă expoziţională care, cu siguranţă, nu poate trece neobservată, īn pofida unei izolări din ce īn ce mai greu de acceptat la nivel individual. Ceea ce putea fi numit cīndva, generic, un transfer emoţional de energii şi un cumul extraordinar de mărturisiri creative poate fi precizat astăzi ca incapacitate de solidarizare şi o dramatică apatie socială, de care īnsuşi artistul pare ataşat, conştientizīnd-o şi alimentīnd-o. Ieşirea īn lume, după recluziuni autopunitive, a īnceput să capete aerul unei ispăşiri, atīt de puţin vizibili au fost īn ultimii ani prin galerii mulţi dintre artiştii care ne revelau ciclic măsura trudei lor admirabile.
Izolaţi īn atelierele lor, copleşiţi de multe ori de echivocul frustrărilor administrative, rupţi dintr-o dată de farmecul gregarităţii explozive, ei īncep totuşi să revină acum pe simeze, producīnd rumori admirative şi adăugīnd vizualului romānesc importante īnnoiri.
Un fapt care desţeleneşte şi el actul firesc al cunoaşterii, al reevaluării unor artişti pe care, la un moment dat, ingratitudinea unui sistem politic i-a vrut jetaţi din memorialul vizual este reīntīlnirea cu cei risipiţi prin lume şi pe care istoria artei nu are niciun temei să-i ignore. Mulţi dintre ei, atunci cīnd părăseau ţara, erau īn plină afirmare, erau nume pe care se conta de-acum şi care cunoscuseră de timpuriu succesul grefat pe starea posttraumatică de după proletcultism. Faptul că au decis īntr-un moment sau altul să plece nu trebuie să-i facă pe cei neclintiţi din habitaclul lor să devină mai guralivi şi mai justiţiari, dimpotrivă, trebuie să le privească arta cu acea lucidă proiecţie īn timp.
Galeria Dialog, prin curatorul Ruxandra Garofeanu, are meritul să fie persuasivă īn expunerea unor artişti din Diaspora cu o ciclicitate vizibilă. Numai īn ultimele luni, aici a expus cu succes Legendina Hurdugaciu, pictoriţă stabilită de aproape trei decenii īn Ticino (Elveţia), Nicolae Groza, artist stabilit tot de trei decenii īn Belgia, şi va urma Gil Nicolescu, pictor care a părăsit Romānia acum patru decenii, stabilindu-se īn SUA.
Īntre 11 septembrie şi 20 octombrie, au putut fi privite picturile lui Nicolae Groza, a cărui carte de vizită complexă īl recomandă ca pe un pictor, muralist, gravor, desenator şi ceramist.
S-a născut īn 1943 la Adjud, iar īn 1984 părăseşte Romānia şi se stabileşte īn Belgia.
Īncepīnd din 1968 participă la expoziţii colective naţionale şi internaţionale: Budapesta, Praga, Tokio, Hamburg, Sofia, Moscova, Lisabona, Stockholm, Bratislava, Atena, Belgia, Olanda, Paris ş.a.m.d.
Expoziţii personale: Bucureşti, Belgia, Germania, SUA, Belgia ş.a.m.d.
Premii: Premiul UAP pentru artă monumentală (1966), Bucureşti, Romānia, Premiul pentru pictură al Municipiului Bucureşti (1969), Premiul UAP pentru artă monumentală (1979), Premiul pentru pictură UAP (1981).
Are lucrări īn colecţii particulare şi īn muzee din Romānia, Germania, Portugalia, Italia, Japonia, Anglia, Belgia, Australia, Canada, Spania, Israel, Germania, Italia ş.a.m.d.
Nicolae Groza şi-a intitulat īntreg ciclul de picturi expuse īn acest septembrie la Galeria Dialog Basme lăuntrice.
Ele reprezintă, īn maniera unui expresionism acut şi, uneori, supradimensionat rebarbativ, verbiajul narativ-livresc şi temperamental al unor trăiri lucide şi ofensive. Sunt compoziţii cu personaje desenate īntr-o notă de expresivitate halucinantă, cu anecdotica lor recursivă, amintind de măştile ţărăneşti atīt de puternic legate de existenţa noastră populară şi al căror vertij cromatic invadează pīnzele. Viziuni complicate, un lanţ de sonuri distorsionate, desprinse parcă dintr-un manual al fabulosului compulsiv. Lumea imaginată de Nicolae Groza are caracter şi este īntr-o continuă turbulenţă şi transformare, pecetluită de „viciul” memoriei neconcesive.
Figurativul este bīntuit de povara unui sauvage elementar, cu muzicalitate deseori agresivă, ca un joc al morţii cu viaţa. Din īmpietrite şi „rătăcite” īn propriul conţinut şi īn propria resemnare personajele devin deseori fantome ale prezentului, măşti groteşti ce ar putea umple un muzeu īn care umanul se dizolvă īn vocabule de coşmar.
Printr-o abilă abstragere de la materia vitală, personajele sunt numai chip ermetic, emaciat, ce trădează vicii, anomalii, dar cumva şi eliberarea de un destin trăit, cu toate consecinţele, pīnă la capăt. Corpurile par nişte mantii imprecise, enigmatice, fluturīnd liber īn cadrul compoziţiei. Nicolae Groza nu deconspiră radical şi impetuos natura frămīntărilor lui, ci trebuie să-şi exerseze la nesfīrşit „basmul lăuntric”, cel care oglindeşte, prin transfer etic, gestica fermă a dramelor colective. 
Uneori, oamenii īncep să semene izbitor cu animale mitologice, din care şi-au fabricat irealitatea ca pe o sumă de legende. Iubirea, viaţa, moartea, singurătatea, nebunia, demonii autoscopiei, măreţia luminii şi a īntunericului, limbajul care deşertizează fiinţa umană ne amintesc de zădărnicia visului. Altădată, „basmul lăuntric” consumă lacom spaţiul (pre)destinat, īntinzīndu-şi capilarele dincolo de el. Liniile desenului sunt fie de-o minuţioasă caligrafiere, fie de-o căutată şi expresivă forţă.
Vigoarea unei asemenea picturi īnseamnă şi evaluarea matură a unei memorii culturale comunicative, autentificată de artist cu fiecare lucrare.
O privire nefamiliarizată cu un asemenea imaginar ar extrage din īnvelişurile cromatice doar viaţa, aşa cum este ea redată īn zeci de ipostaze, īn alomorfia ei mişcătoare. Tehnica abilă ce rupe logica picturală, suprapunīnd valori şi simboluri īn căutarea unui sens existenţial, nu lasă impresia unui hazard transcris prin mutaţia unor semne. Fragmentarea neliniştitoare, năvălitoare şi extrem de expresivă a liniilor şi a volumelor duce cumva cu gīndul la portretistica lui W. de Kooning. De altfel, el īnsuşi mărturisea: „Arta nu-mi dă sentimentul liniştii şi al purităţii”. Artistul devine astfel un mesager al lumii, fără ca plăsmuirile dizarmonice să-l izoleze īn propriul lui imaginar.
Putem, de asemenea, printr-un mic efort de memorie, găsi şi la noi, pe anume paliere de limbaj şi de structură, apropieri cu pictura Wandei Sachelarie Vladimirescu, o pictoriţă de mare forţă, din păcate dispărută cu cīţiva ani īn urmă.
Găsim printre lucrările lui Nicolae Groza replici şi trimiteri la unele lucrări celebre īn istoria artei moderne (ex. Strigătul), găsim şi demitizări, premoniţii, invectivări ale prezentului social, ce plasează individul īn zona nesfīrşitei īnsingurări. Īngerii nebuni sunt păsări care par a-şi submina propriile haruri, devenind fiinţe comune, cu excrescenţe groteşti, descumpăniţi de povara metafizică. Se produce, de asemenea, un transfer de la uman la animalitatea fabuloasă şi invers, o ironizare a cutumelor morale pe care le găsim īn societatea de azi.
Sunt reinventate legende, eresuri, cu un umor confesiv, cel pe care-l găsim īn anecdoticul popular. Alteori, are loc o reīntoarcere īn misteriosul şi crudul medieval, căruia artistul īi extrage ici-colo cīte-un pasaj, cu efecte īn prezentul imediat. Metaforele devin un duh straniu pe care Nicolae Groza īl īndrumă meşteşugit o dată cu realizarea fiecărei lucrări.
Cromatica nu pare niciodată saturată şi senzaţia de permanenţă a tensiunii persistă, caldul şi recele asociindu-se cu nestăvilite pensulaţii. O pictură cu o scenografie dramatică, obsesivă.
A mai crede astăzi, cīnd cel puţin graniţele Europei nu mai sunt de netrecut şi putem afla nedistorsionat adevărul, că artiştii romāni din Diaspora au dispărut definitiv, uitaţi de o cultură şi respinşi de cealaltă, este naiv. Chiar dacă operele lor nu se vīnd astăzi pe piaţa internaţională de artă la sume exorbitante, chiar dacă prejudecăţile referitoare la un spaţiu cultural sau altul īncă mai bīntuie asemenea unei stafii continentul nostru şi nu numai, trebuie spus că aceşti artişti, īn noile lor patrii, şi-au desăvīrşit operele şi sunt nume vehiculate şi apreciate, incluse īn dicţionare, cataloage, licitaţii de artă şi comentate īn presa de specialitate, cumpărate de colecţionari, făcīnd parte din patrimoniul unor muzee ş.a.m.d.
Revenirea acestor artişti pe simezele din ţară respinge convenţionalul, constituind o inspirată achiziţie spirituală a unor momente robuste din creaţiile lor, mulţi ani invalidate de paranoia unui regim vindicativ.

 
Datele tehnice
ale revistei
                     click aici...

Tarife publicitate
                     click aici...
 
                                                 © 2008 Revista Luceafarul