Apare cu sprijinul financiar al

  Click aici pentru prima pagina
2017
2016
2015
2014
2013
2012
2011
2010
2009
2008
Premii

   
Cautare dupa nume autor

Autenticism şi senzaţionalism

        Gabriela Gheorghişor


Trecerea de la poezie la proză este, în genere, dificilă. S-ar putea însă ca în cazul poeţilor douămiişti, ale căror versuri conţin mai multă proză decât poezie, lucrurile să nu stea chiar aşa. O dovedeşte Dan Sociu, scriind Urbancolia (Editura Polirom, Colecţia „Ego. Proză“, Iaşi, 2008), un roman care, până la un punct, pare o nouă variantă a „poveştii“ din cîntece eXcesive. Stilul confesiv se regăseşte, prin urmare, şi în această „egoficţiune“, construită sub forma unui lung e-mail adresat lui Pascal Bruckner de către personajul-narator, numit – cum altfel? – Dan Sociu.


Urbancolia depăşeşte însă perimetrul autoficţiunii, reuşind să combine, aparent fără nicio incongruenţă, cele două formule de proză în mare vogă la noi de câţiva ani: un autenticism hard (este vorba, fireşte, despre efectul literar, pentru că altfel autobiografismul poate ascunde multiple mistificări; personajul Dan Sociu din roman, care împrumută o parte din biografia poetului Dan Sociu, demască jocul automistificării, deşi demascarea ar putea fi ea însăşi, la o adică, o altă mistificare: „delirul controlat din acele texte [cîntece eXcesive] putea fi luat foarte uşor drept poezie autobiografică“) şi un senzaţionalism facil şi popular din care nu lipseşte tema conspiraţiei (amintind în mod neplăcut de elucubraţiile lui Pavel Coruţ). Să rezumăm totuşi povestea. Abulic şi dipsoman, frustrat sexual şi onanist, virgin la 27 de ani, timidul Dan, poet, dar şi prozator de ocazie (din necesităţi financiare scrie „poveşti adevărate“ în reviste de gen), împărţit între programul TV şi crâşmă, „putrezeşte“ în Botoşani, sub aripa unei mame indiferente, dar destul de posesive. Monotonia acestei vieţi în sărăcie, searbede şi afectiv şi evenimenţial se sparge o dată cu apariţia unui cuplu neobişnuit la masa din spelunca unde Dan îşi bea porţia zilnică de votcă. Derrin, agent C.I.A., şi iubita sa, o tânără provocatoare şi cinică, poreclită Diriga, îl vor atrage pe „erou“ într-o aventură potenţial periculoasă, din care va ieşi însă doar dezvirginat şi cu o bogată rezervă de melancolie. Dacă partitura sinelui (fantezii erotice, scene de masturbare, partida de sex cu Diriga, din cimitir, „capitolul obligatoriu cu amintiri din Comunism“, întâlnirea „fierbinte“ cu Viviana, cunoscută într-un club din Iaşi, o dată cu Pascal Bruckner, care vizita România) încântă prin autoironia şi prin umoarea neagră a personajului (în ciuda limbajului dezinhibat şi a unor detalii scabroase), intriga senzaţionalistă irită prin previzibilul ei şi prin neverosimilitatea unor episoade. De pildă, acela în care Derrin îi dezvăluie lui Dan, la cârciumă, politica internaţională a S.U.A. şi planurile serviciilor secrete americane (ba, mai mult, tot aici se decide, la rugămintea Dirigăi, şi intrarea României în U.E. în 2007 şi nu în 2010). Iar ficţiunea „proiectului NOMA“, implicând trafic de organe, adopţii ilegale şi pornografie infantilă, dar ascunzând, de fapt, un experiment incredibil (recrutarea „inocenţilor“ dezabuzaţi din Europa de Est şi prelucrarea lor în scopul constituirii unei armate secrete) se înscrie în teoriile conspiraţioniste despre manevrele diabolice ale Americii de a controla întreaga planetă (cu rădăcini în intoxicaţiile K.G.B. şi ale altor servicii secrete din ţările comuniste, dar care mesmerizează şi astăzi spiritele telenovelistice, hrănite, în general, şi de obsesia antiamericană). Să fi vrut Dan Sociu să parodieze literatura de consum care îşi datorează succesul de piaţă unor asemenea idei fanteziste? Sau să ironizeze înclinaţia românilor de a construi scenarii istorice fabuloase, în care se regăsesc obligatoriu complotul şi conspiraţia? Pare însă o intenţie mult prea serioasă pentru un roman minimalist, care se citeşte în două-trei ore.


Altfel, Urbancolia desfăşoară o scriitură limpede, fără stângăcii şi denivelări. Lui Dan Sociu nu-i lipseşte talentul, are însă nevoie de subiecte mai substanţiale pentru a se impune ca un prozator valoros. Deocamdată, avem doar un debut promiţător.

 
Datele tehnice
ale revistei
                     click aici...

Tarife publicitate
                     click aici...
 
                                                 © 2008 Revista Luceafarul