Apare cu sprijinul financiar al

  Click aici pentru prima pagina
2017
2016
2015
2014
2013
2012
2011
2010
2009
2008
Premii

   
Cautare dupa nume autor

Metehne literare

        Gabriel Chifu


Viaţa literară de la noi este plină de felurite metehne triste. Să amintim câteva dintre ele.


Aş începe cu cumetriile literare. Acestea se dovedesc a fi devastatoare, mai ales când se stabilesc între scriitori mediocri. Cum se manifestă ele? X, Y şi Z, persoane modeste prin talent, dar foarte întreprinzătoare şi deţinând o oarecare poziţie publică, pun de-o alianţă. Se publică reciproc, se recomandă reciproc, se premiază reciproc, îşi tocmesc unii altora lăudători etc. (aici, inventivitatea lor de a-şi crea avantaje este nelimitată...). Ce iese din toată morişca asta? O maimuţăreală, o farsă. Ordinea firească este suspendată şi înlocuită cu o ierarhie a valorii bizară, care nu ţine seama de realitate, care consternează, irită. Scriitorii serioşi îi privesc pe cei care practică falsul acesta cu subliniată rezervă şi cu dispreţ, cititorii (puţini, câţi au rămas) asistă năuciţi şi sunt gata s-o rupă la fugă dacă asta trece drept performanţă în literatură. Însă lor, aranjorilor, nu le pasă, ei şi-au creat un spaţiu fictiv paralel în care o duc foarte bine şi uneori chiar cred că scara de valori normală e falsă şi cea instaurată de ei e bună.


În proximitatea cumetriei aş aşeza critica deşănţat apologetică, fără acoperire. Se întâlneşte mai ales în provincie. De exemplu. Mă aflam undeva, în ţară, n-are importanţă unde. Am deschis televizorul pe un post local şi, intrigat de scenă, am privit câteva minute. Se transmitea dintr-un restaurant kitsch, unde o doamnă foarte kitsch (cu o rochie lungă de plastic într-o culoare stridentă şi cu un coc ameţitor) primea felicitări, alături de soţul ei, de la un alai de oaspeţi care se prezentau frumos, îi sărutau mâna şi îi întindeau buchete de flori. Credeam că am vedenii, nu-mi dădeam seama, nu decodificam ce văd, ceea ce m-a făcut să nu schimb postul şi să privesc aiurit ceremonia incalificabilă. A durat mult, vreun ceas şi ceva de emisie, până am priceput eu despre ce e vorba şi am închis exasperat aparatul. Era ziua acelei doamne şi televiziunea transmitea în direct şi total sărbătorirea ei, parcă era solemnitatea decernării Premiului Nobel sau măcar a Premiului Herder. Intelectuali provinciali (pe care, până atunci, îi crezusem într-adevăr provinciali, dar de onestiate intelectuală) se buluceau să-i adreseze ditirambi (să nu uit, doamna cu pricina, am aflat cu acea ocazie, scrie proză sau versuri!...). Nici în ruptul capului n-am să înţeleg ce anume „îi mâna în luptă“ pe acei critici şi profesori, ce anume îi făcea să bată astfel câmpii, s-o laude pe biata doamnă astfel, delirant, parcă ne-am fi aflat în faţa lui Kundera şi a lui Cărtărescu la un loc. Cum n-am să înţeleg nici de ce televiziunea aceea îi zăpăcea pe eventualii telespectatori cu această interminabilă, agasantă transmisiune. Sigur, am aflat din acea emisiune de pomină că doamna dezolantă este nepoata unui faimos scriitor de patrimoniu trecut în lumea celor drepţi, iar soţul ei este inspector la CNA, cu oarece drept de control asupra posturilor tv din zonă, dar, evident, acestea nu reprezintă explicaţii plauzibile.


În fine, aş vrea să nu-i uităm pe calomniatorii de serviciu, prezenţa lor ne otrăveşte zilele. Sunt inşi specializaţi în hulă, detractări şi scandal, care de regulă, orice injurii ar lansa pe piaţă, nu păţesc nimic. Funcţionează bazându-se pe lehamitea, pe lipsa noastră de reacţie, pe convingerea noastră că, dacă răspundem la atacurile lor murdare, vom sfârşi prin a ne înnoroi alături de ei. Procedeul lor e simplu. Strecoară la începutul textului calomnios faptul că a ajuns la urechile lor cutare zvon absurd, iar apoi, fără să verifice, iau zvonul drept adevăr şi, pe această presupunere, te acuză de câte-n lună şi-n stele, te fac albie de porci, te pun cu faţa la zid, îţi cer capul şi chiar te execută.


Mă opresc deocamdată aici cu inventarul relelor din lumea noastră literară: mărturisesc că să vorbesc despre lucruri dezagreabile îmi creează o senzaţie cu totul dezagreabilă.

 
Datele tehnice
ale revistei
                     click aici...

Tarife publicitate
                     click aici...
 
                                                 © 2008 Revista Luceafarul