Apare cu sprijinul financiar al

  Click aici pentru prima pagina
2017
2016
2015
2014
2013
2012
2011
2010
2009
2008
Premii

   
Cautare dupa nume autor

Best, de la A la Z

        Adrian G. Romila

„şi am īmbrăţişat o poetică-asemenileprosuluiīmbrăţişatīntr-o zi de/ francescod’assisi:/ cad din textelemele–/ bucăţicītmigdala de carne de viuputrezind – epitetele./ unde a dat/ frumuseţeaīn mine-a rămasvīnătaie s-a copt a prins a supurapīn’ s-a spart.”

Mai puţin cunoscută la noi, lirica basarabeană de ultimă generaţie a adus destule voci remarcabile. Una dintre ele aparţine poetului, traducătorului şi editorului Emilian Galaicu-Păun, care a adunat cam de multişor cāteva premii literare importante şi consistente recunoaşteri dincoace şi dincolo de Prut. Optzecist īntārziat, ca pornire, dar greu īncadrabil, īn final, autorul Luminii proprii, al Gestuarului şi al Ţesutului viu e o voce culturală puternică, un scriitor foarte mobil intelectual şi o prezenţă vizibilă īn lumea literară din spaţiul larg al limbii romāne. Cred că inserţia scriitorilor basarabeni īntre scriitorii romāni suportă (a făcut-o mereu!) o discuţie mai prudentă īn ce priveşte plasarea de direcţie, pentru că raportările şi criteriile sunt uşor altele decāt la un scriitor de dincoace de Prut. Galaicu-Păun nu face excepţie.
Mărturisesc că abia de curānd mi-a căzut īn mānă volumul său A-Z.best (Editura Arc, Chişinău, 2012) şi el dovedeşte cu prisosinţă dificultatea īncadrării generaţioniste şi stilistice de care vorbeam. Nu că ar fi fost altfel la volumele anterioare. Avem īn „azbestul” galaichian un elan vizionar profund antitradiţionalist, o sensibilitate suprarealistă cu accente comic-ironice şi parabolice, o explorare asiduă a limitelor limbii şi a capacităţilor evocatoare de imagini ale cuvintelor. Poezia lui are aspectul unui Babel textual, al unui circ cu cele mai fantastice acrobaţii vizuale şi propoziţionale, īn căutarea esenţei pierdute sau a unui mesaj ultimativ greu de exprimat. Nu-i lipseşte o doză de mesianism şi de satiră politică, scuzabilă unui basarabean, doar că e făcută cu instrumentele ultimei modernităţi, relegānd strategiile postmoderniste de cele ale dicteului automat. Dispuse īn două mari secvenţe, CARANTINĂ şi 7 POEME, cu intermezzo-ul DIAFRAGMĂ, cele aproape 50 de poeme constituie discursuri lungi, continui, īntr-un delir imagistic şi verbal cu trimiteri intertextuale camuflate inteligent şi cu obsedante puseuri autoreferenţiale. 
Citate, concepte, idei, imagini arhicunoscute sunt topite īntr-o magmă poetică alunecoasă, fără grija vreunei coerenţe evidente la prima lectură. Femeia, moartea, sexul, poezia, naşterea, moartea, Dumnezeu, Satana, alcoolul, sāngele sunt temele unei poetici aglutinante, cumulative, adesea haotice, ca o bubă coaptă supurānd, căzānd īntr-un şuvoi eclectic colorat peste lume: „iederapecruce: pătimaşă, sfīntă/ Magdalenă-ncolăcindpicioarele/ ţeapănului crucifix: din cruce/ fix priveşteţintuitIisus la/ trupu-imlădiosīn care Domnul/ se descoper㠖 Aletheia! – īnprocesul/ de fotosinteză: maimultaer”; „şi-atunciaia cu coasaīnfigeīnmijloculversuluicoasaşizice: acestasă-ţi fie/ orizontulşistilul! sprīnceanaeiniciridicată-a miraredarnicicoborītă./ pe sub eaīţiveitrece de-acumīnaintefemeile-n drum spre poem. Fiecare/ păşinddreaptă, nu care cumvasă se-nalţe-n călcīiecercīnd/ a vedeace e dincolo, că-izboarăcapul, darnicipătulităcaiarba, căintră/ coasa-n iarbă. euīnsămi, sprepildăsuratelor, trece-voi, ras, pe sub coasă./ şifemeile, cīte-au visatsăajungăīnversuri, faccaleīntoarsă: spresufrageriişi/ dormitoare, retraseīnpropriul sex caprivirea sub pleoape, calimba/ dupădinţi, capopescuīnnaştereamă-sii. Rămīne/ coasa-nfiptăīnmijloculversuluica o sprīnceană a unui/ dumnezeuinvizibilşidreptdupă cum bate vīntul”.
Aspectul e de „ţesut viu”, de „poveste a sāngelui”, există o obsesie a originarului patriarhal, dar şi a sexualităţii mistic-carnale, iar tema tragediilor basarabene apare, din cānd īn cānd, rezonānd cu ecouri sovietic-comuniste. E o poezie a spaţiului-matcă, a tragediilor istorice şi a sinelui sfāşiat, mai degrabă īn stilul unui Velimir Hlebnikov decāt īn cel al unui Grigore Vieru. Revelaţiile extrem-moderniste se produc īn decor clasic, cu un imaginar oximoronic care forţează apropierile īntre realităţi, adesea cu experimente formale avangardiste. Paradoxuri, jocuri lingvistice, anagrame („grea e/ coborārea crucii de pe cruce”, „cir-coit”, „(po)em īn carne şi oase”, „(po)em G(eo)-p(olitic)”), instantanee rurale brutale sau intim-casnice, amintiri, inserţii culturale sunt reprelucrate şi recontextualizate pentru a produce noi şi noi semnificaţii, dincolo de ceea ce ele spun, de obicei. O permanentă teamă de convenţional domină lirica lui Emilian Galaicu-Păun, un fel de horror vacui care face ca, de pildă, senzualitatea nenumăratelor portrete feminine să amprenteze obsesia scrisului, īmpletind textele şi trupurile, pubisurile şi literele, explorările sexuale şi reflecţiile filologice. Sunt versuri lungi, arborescente, dense, sunt poeme prinse īntr-o reţea complexă de imagini/simboluri/omonimii/omografii, poeme care cer opriri, pauze de respiraţie, reluări, pentru a prelungi, barthesian, plăcerea degustării: „cītăcruzime, atīta/ poezie –, de-a oarba, din micilelorrăsputeri. ca o coajăperană, vederea:/ la sīnge se-ncheagă-n/ viziune. atīt de măreaţăīncīt, ca s-o dai la iveală din prima/ fărăpierderi – privire cu noduricītpumnul, cīt un boţ cu ochi, cīt un cap/ de copil – estemusaisă-ţi/ deschiziochii cu forcepsul. una cu pīnza de sac. grunduind, cum aidescoji/ un ou crud, cu paloarea/ ta ecranul. albeaţăpeochi. şiproiecţia care nu maiconteneşte”; „cu pămīntulluatpepicioare cu cărţile (noastre) de lut/ (răzuindu-le de toţicopacii) luatepetălpidezlegīndu-ni-/ se cīnd un şiretcīnd al doileacīndnistrucīndprutnoi... allegro. pedalalui/ dumnezeuapăsīndpe accelerator şi din cīndīncīndnumaipefrīnă/ ne pompeazăīntreagasuflareīnţevileuneiconducte de gazmagistralatranssiberia-/ năprin care/ zişinoaptepompată de-(aceeaşi?) pedalăsuflarea din urmă a/ zece mii de fiinţeplecate-n pohod/ nasibirse īntoarceacasăsăpīlpīie-n ochiul/ aragazuluicandelătriplă/ cvadruplă-ncălzindu-ne (cea de)/ toatezilele (şi nu ne du...) numelemeu fie/ bejenaru. aşasă-mi ajute/ dumnezeu. detătari am scăpatşi de turci am scăpatdar de ducă-se/ pepustii cum săscapcīnd la capătulfugiiīlaflu/ īnchiarnumelemeu. Bejenaru”.
DIAFRAGMĂ e un extraodinar poem despre Iisus cel răstignit, pentru care lumea trece prin găurile din palme şi prin răni, iar ultima parte, cea cu 7 POEME, e mai ermetică şi mai concentrată simbolic decāt anterioarele. Iisus e iarăşi figura citită īn filigran, īn spatele unor texte, iar īn altele e poetizată o ruptură īntre eu şi sine, īntre victimă şi asupritor, cu metafore ale dublului şi ale multiplului indestructibil (Infanta, Mama vitregă, Cel-bătut/Cel-nebătut, Cainabel, trei-fraţi-īncălecaţi-unul-īn-cārcă-la-altul, Cezarul/robul, Gog/Magog, Tanda/Manda, Christ/Iuda, Adam/Eva), cu trimiteri politice şi istorice, cu cifre īn triunghi şi incantaţii: „don quijoteieşindpīn’ la brīu din maşinade-/ tocat-sancho-panzafiinţăca o respiraţie de/ nou-născutpepicioare de lut: Cel-bătut-īl-duce-pe-Cel-nebătut/ iese cu jumătate de trupīnafara/ existenţei – «Vré-ednic é-este!» – umbra-i de vineri/ cade peste weekend: din căderea-ica de catifeabocitoarele-şifac/ pelerine īn care să-l strīngă/ de pedrumuridardrumurile-i s-au luatpepicioare/ nu e ici nu e colo – atuncicīndapare, prezenţa-I/ stīrneşteabsenţă de jurīmprejur:/ voimuri: simt cum spaţiul se descojeşte/ de pe mine peisajulacestarosca o cangrenă/ mi se rupe direct de pevăzfierbinţeala-i de boală/ de pepiele nu-mi maisimtrespiraţiamīinile/ le īntindīnainteşi-alergsă-mi scot ochiica-n jocul de-a/ baba-oarba: nimicşipenimeni nu prindniciodată! Doar/ un refrencunoscut de-undeva”.
Deşiaspruşipolimorf, „azbestul”luiEmilianGalaicu-Păundovedeştemeritoriicalităţiestetice, de la un capăt la altul. Vizionarismulsăuspectaculosrecapituleazăposibilităţilesemnificante ale limbii, de la primul la ultimulcuvānt al fiecărui text.Ireductibilă la biografismul de generaţie, poeziagalaichiană nu face concesiiniciepicului post-modernautohton, niciretoriciipatriotardebasarabene.Produsul e foarte original, trebuie s-o recunoaştem.

 
Datele tehnice
ale revistei
                     click aici...

Tarife publicitate
                     click aici...
 
                                                 © 2008 Revista Luceafarul