Apare cu sprijinul financiar al

  Click aici pentru prima pagina
2017
2016
2015
2014
2013
2012
2011
2010
2009
2008
Premii

   
Cautare dupa nume autor

Versuri

        Cătălina Cadinoiu


Pocahontas


sub pavetcă


 


Dacă mă voi arunca īntre sopă şi buturugă,


niciun imperialism al clopotelor dăngănind īn sānge,


nu-mi va schimba conturul buzelor,


nici acel rictus de seară


care-mi aduce praful pe māneci.


Azi sunt cea mai īnaltă notă dintr-o partitură,


chiar azi cānd pianistului i-au crescut unghiile.


Pentru statutul meu de culac,


cu īntinderi mari de stuf,


penitenciarul īşi va lărgi gardurile pānă la Sfiştofca


unde apa din fāntāni este sărată


şi casele nu aveau după război difuzor.


Dacă mă voi arunca īntre sopă şi buturugă,


nu sunt atāt de piatră īncāt să nu mor de variolă.


Domnule doctor, muribunzii vă cer bisturiul ca pe o spovedanie!


 


Duet cu o cruce mică


 


Lilca, dura, ucrainenilor nu le plac merele noastre.


Mama mea, Liuba are acum cincizeci de riduri


şi nu ştie să le spună nu


aşa cum ţiganii nu ştiu să spun㠄nu te iubesc“.


Lilca, dura, bomboane albastre avem şi noi la bufet,


pe malul ucrainenilor, sārma ghimpată creşte din penele de lişiţă!


Mesele roşii de plastic fac muguri


īn timp ce eu renunţ ca o ancoră


să mai urmez vreo corabie,


īn timp ce tu devii Liliana Constantinescu.


Vocea mea s-a auzit o vreme īn cimitir.


Astăzi dezertez ca soldaţii dopaţi cu LSD,


dezertez īntr-un cāmp de-o palmă


īn care linia vieţii este tranşeul unde se doarme,


unde pirandele se vopsesc cu Gerocossen blond,


unde uneori sacrific miei statuilor.


Lilca, dura, au bătut clopotele de utrenie,


aruncă porumbul, viedmele vor īnchide poarta,


rugăciunile au căzut din lanternou ca muncitorii Zidului Chinezesc.


Eu am cāntat liturghiile pe piramide.


Poştaşii īmi vor aduce pensia de acordeonistă la timp


şi tu vei căuta gardurile de stuf


īn care am ascuns biletele la cinematograf.


Lilca Ditcov, s-au īncuiat preoţii īn casa ta,


nu mai spun nacialuri


este un an secetos şi, ştii bine, dura, că noi nu avem paparude.


Glosar


dura! = proasto!


nacial = rugăciune de seară


viedmă = vrăjitoare


 


Valsul fără timbru


 


Mamă, sunt bine, valsul meu descrie un buzunar peticit


pe şoldurile kareninelor de pe Volga,


pe şorţul ciroticei Palaheia.


Ah, īn jurul ochilor tăi, cu strigătul herminelor


jupuite de vii,


valsul meu descrie un buzunar peticit.


M-am mutat din vechea mansardă, īntre pereţii unui clopot


şi, cu vecerniile strānse, īl voi face pe diet să meargă din nou.


Să-i spui aşa – a zis Katika: „Lazăre, aruncă-ţi cārjele,


o să valsăm īn ritmul unui buzunar peticit!“


Pe canalul Cerneavca, apa se sfinţeşte singură


īn trei timpi, cu mişcări vioaie,


īntr-un vals, pe marginile unui buzunar peticit.


Paclon lui Eumen, cu iasomie la picioare!


Paclon lui Tihon, cu nume de linişte!


Paclon degetelor mele, uitate pe frunzele de papură!


Paclon ţie, mamă, cu strigătul herminelor jupuite de vii, īn ochi!

 
Datele tehnice
ale revistei
                     click aici...

Tarife publicitate
                     click aici...
 
                                                 © 2008 Revista Luceafarul