Apare cu sprijinul financiar al

  Click aici pentru prima pagina
2017
2016
2015
2014
2013
2012
2011
2010
2009
2008
Premii

   
Cautare dupa nume autor

Tratament critic şi pledoarie pentru adevăr

        Ana Dobre

Titlul ales de Stan V. Cristea, Fotografii la periscop , dă un indiciu despre metoda istoricului literar, care scormoneşte straturile adânci ale literaturii pentru a aduce la suprafaţă, în contemporaneitate, aspecte inedite, unele, controversate, altele. Datoria istoricului literar este, în acest context, să cerceteze, să clarifice, să elucideze, să fixeze adevărul în detaliile lui, ţinând de biografie sau/şi de operă. Este un tratament critic necesar pentru ca fenomenul literar românesc să evolueze în sensul firesc al adevărului.
Însuşi autorul îşi demontează metoda pentru a o face inteligibilă şi uşor de urmărit de-a lungul secvenţelor de istorie literară pe care le propune: „Recurgând la principiul unui instrument marinăresc, dar utilizat în sensul invers al funcţiei pe care i-o recunoaştem îndeobşte, adică sondând de deasupra liniei orizontului înspre profunzimile care ascund amfore pline de comori necercetate încă de un ochi atent, aceste Fotografii la periscop reprezintă, în fond, mai multe «secvenţe» de istorie literară, ce încearcă să lămurească unele chestiuni rămase până acum neclare, din pricini mai mult sau mai puţin ştiute, ori să dezvăluie câteva documente, mărturii şi fotografii inedite, cu scopul subînţeles de a prilejui un plus de cunoaştere în privinţa unor personalităţi cărora literatura română are ce le datora (s.n.)”. Metoda presupune, aşadar, interpretarea informaţiei literare din perspectiva prezentului, refăcând traseul circulaţiei ideilor pentru a-l lumina şi a-l corija acolo unde este cazul.
Secvenţele de istorie literară propuse de Stan V. Cristea au ca obiect de studiu scriitori ai spaţiului teleormănean: Gala Galaction, Constantin Noica, Marin Preda, Mircea Scarlat, Anghel Demetriescu, dar şi scriitori al căror destin a interferat cu acest spaţiu, aşa cum se întâmplă cu George Topârceanu, evocat printr-o „«iubire» veselă şi tristă” sau Şt. O. Iosif, prin câteva „respirări” la Turnu Măgurele, unde a petrecut aproximativ nouă ani din viaţă. Discursul critic poartă însemnele stilului autorului: acribie de benedictin, rigoare, rectitudine ştiinţifică. Având un cult al adevărului ştiinţific şi literar, Stan V. Cristea nu exclude niciun detaliu sau document care să-l conducă la stabilirea sau restabilirea adevărului, chiar dacă acest lucru înseamnă şi presupune polemica, iar autorul este un intelectual care a evitat, în fapt, astfel de manifestări belicoase.
Imaginea care revine, determinând asocieri culturale, este cea din metafora plastică a lui Giuseppe Arcimboldo, Bibliotecarul. Stan V. Cristea nu poate fi imaginat în afara cărţilor, însă acestea nu-l copleşesc prin greutate, ci îl responsabilizează prin mesajul pe care-l conţin şi care-şi aşteaptă cititorul pentru a-l reînsufleţi. Există această capacitate în scrisul autorului, aceea de a aduce în actualitate subiecte considerate clasate de către alţii. Aşa se întâmplă cu Radu Grămăticul, căruia îi dedică un studiu amplu, Radu Grămăticul. Un cărturar la vremea lui, dar şi cu Anghel Demetriescu în studiul Grigore Gellianu. Un dosar care trebuie închis, studiu în care Stan V. Cristea se delimitează polemic de nume mari ale istoriei noastre literare: Nicolae Iorga, George Călinescu, Perpessicius, Ov. Papdima, demonstrând, pe bază de documente, că Anghel Demetriescu nu este Grigore Gellianu, detractorul lui Eminescu. Şi, preluând o idee a lui Al. Dobrescu, subliniază: Grigore Gellianu, „detractorul lui Eminescu” nu este decât o „ficţiune, perpetuată din inerţie, adică din ignoranţă”.
Un subiect incitant este cel legat de „debuturile” lui Marin Preda, înregistrate acribios pe domenii: proză scurtă, roman, publicistică, teatru, eseistică, epuizând, în acest fel, tema prin fixarea exclusivă şi exhaustivă a datelor. Debutul „absolut”, aflăm acum, nu este cel înregistrat de istoria literaturii, mergând pe informaţia dată de Marin Preda însuşi, anume Pârlitu’ în pagina Popasuri a ziarului Timpul din 15, 16 aprilie 1942, ci acela din 20 ianuarie 1942 din revista Tinereţea cu schiţa Nu spuneţi adevărul, reluată, ulterior, în două variante, cu titlul Doctorul şi Înainte de moarte.
Alte studii, Ion Pena. Un scriitor „fantazian“ nedreptăţit şi chiar Mircea Scarlat. Certitudine şi deziderat, sunt adevărate „restituiri”, incitând lectorul la lectură, iar pe specialist la reconsiderarea critică, prin lucrări care să-i aducă în actualitatea literară. 
Fiecare studiu este însoţit de ample trimiteri bibliografice, atestând, o dată în plus, rectitudinea intelectuală a autorului, ale cărui idei, afirmaţii se sprijină întotdeauna pe document, cercetat în totalitate şi în detaliu, ceea ce face ca aceste studii să poată fi considerate exhaustive pe secvenţa pe care o investighează.
Fotografii la periscop se adaugă bogatei bibliografii a scriitorului Stan V. Cristea, completându-i portretul intelectual, dând mărturie despre aspiraţia spre perfecţiune şi completitudine, despre credinţa statornică în idealul şi modelul cultural, care nu l-au părăsit niciodată şi care i-au trasat destinul literar.

 
Datele tehnice
ale revistei
                     click aici...

Tarife publicitate
                     click aici...
 
                                                 © 2008 Revista Luceafarul