Apare cu sprijinul financiar al

  Click aici pentru prima pagina
2017
2016
2015
2014
2013
2012
2011
2010
2009
2008
Premii

   
Cautare dupa nume autor

Trilogie promițătoare, debut șchiop

        Călin Stănculescu

Ovidiu Georgescu a debutat în filmul de ficțiune cu 3 Păzește în 2003, proiect de film independent, cu buget zero. De 16 ani profesor la UNATC, regizorul inițiază, fără concursul financiar al Centrului Național al Cinematografiei, o trilogie axată pe mari mituri ale culturii românești, și anume: Zburătorul, Meșterul Manole și Miorița. 
Primul voleu este filmul Ultimul zburător, cu un subiect înscris ferm în genul fantasy, fără alte condimente. Dar să devoalăm story-ul dacă n-ați văzut filmul.
În prezentul unor evenimente legate de lansarea tinerelor talente în televiziuni private, o tânără solistă (cam fără voce) se lasă manipulată de fiul unui mogul pentru a deveni vedetă, dar și noră a patronului. Apariția zburătorului (Gabriel Duțu), ca motociclist posesor al unei superbe mașini de curse (posibil Honda, dar recunosc că sunt ignorant în materie), în sala de audiții a viitoarei vedete TV determină grave perturbații acustice. Concertul (sau repetiția) de muzică dance/house este grav compromis, dar viața merge mai departe, fiindcă Eliza (Iulia Verdeș, la al doilea film, după Elevator, semnat de George Dorobanțu), îndrăgostită de misteriosul motociclist, merge cu el la sediul unui antic conac, unde sălășluiește Manolică (Constantin Cojocaru), cel care știe multe despre destinele zburătorilor.
Fiul (Cătălin-George Ivașcu) domnului Stroenescu (care în tinerețe vindea plăcinte la bufetul unui liceu, care  mai era și securist, aici Constantin Cotimanis) aranjează anunțul logodnei cu Eliza în direct, după ce viitorul socru înmânase norei prezumtive un voluminos dosar ce conținea contractul prenupțial. Dar gata cu amănuntele de story. Filmul se poate vedea pe ecrane și, din final, m-a dezamăgit îngrozitor o înjurătură coaptă în etnia nemurită de Budai-Deleanu (pentru a nu fi acuzat de rasism). Alte lucruri care nu înscriu filmul într-o categorie superioară unei medii (cea cu aurea), și anume, jocul prost dirijat între efecte de teatru și reacții necontrolate, apoi, rostirea prețioasă a replicilor ce se vor purtătoare de filozofie, locațiile evident închiriate pe bani puțini, rătăcirile narative apropo de fratele protagonistei.
Mari atuuri pentru acest film sunt, însă, curajul autorului pentru impunerea unui  gen popular, deloc practicat în filmul românesc contemporan, mai degrabă interesat de conflicte de apartament, rezolvarea excelentă a cadrului scenografic (semnatar Octavian Iosif), opțiunea pentru un autor de imagine cu rezolvări ingenioase (Dragoș Popescu) și muzica inspirată a lui Petru Mărgineanu. 
Dacă materialul publicitar ce a însoțit premiera are ambițiosul subtitlu Prima trilogie în realism magic în cinematografia românească, ar trebui amintit faptul că ultimele două voleuri sunt doar la stadiul de intenție. Apoi, legenda Meșterului Manole mai are un concurent în persoana lui Alexa Visarion, autor al unui scenariu respins, cel puțin o dată, de comisia de concurs a CNC-ului, iar Miorița și-a avut în Baltagul și alte câteva filme de animație interpreții mai mult sau mai puțin inspirați.
Sper ca Ovidiu Georgescu, cineast cu mari rezerve de creativitate, să depășească fazele de critic ancorat într-un realism capitalist pentru a zbura inspirat pe aripile fantasy-ului, reușit doar pe jumătate în primul său film dedicat acestui gen.
Chiar cu minusurile evocate, filmul Ultimul zburător poate face o figură frumoasă la festivaluri internaționale tematice (adică fantasy, romantic, amor, efecte speciale, legende, ecranizări). Apropo de ultima categorie, apropierea de Mihai Eminescu este îndrăzneață, speculativă, uneori inspirată cu efecte, posibil, estetic valabile.
Dar rememorăm că în textul ce se numește Manifestul Cultural Promissum, ce a însoțit premiera Ultimului zburător, se poate citi „Ne vom aminti mereu că există limba română și o vom folosi mereu cum se cuvine!”. Faptul este contrazis de multe ori în dialogurile filmului.
Știm cu toți că bunele intenții pot fi argumentele celor mai nocive și doar aparente idealuri...


 
Datele tehnice
ale revistei
                     click aici...

Tarife publicitate
                     click aici...
 
                                                 © 2008 Revista Luceafarul