Apare cu sprijinul financiar al

  Click aici pentru prima pagina
2017
2016
2015
2014
2013
2012
2011
2010
2009
2008
Premii

   
Cautare dupa nume autor

Īnceputurile istorice ale afacerii Roşia Montană

        Ioan Buduca

Dacă Emil Constantinescu nu şi-ar fi prezentat demisia din funcţia de preşedinte al Romāniei īn vara lui 2000, ar fi fost acuzat de īnaltă trădare īn timpul campaniei electorale pentru alegerea preşedintelui din toamna acelui an. Aşa-zisa afacere Ţigareta II a fost desecretizată de ofiţeri ai unui serviciu secret romānesc, dar nu acea afacere (care continuă şi azi) ar fi fost subiectul acuzaţiei ce i se pregătea preşedintelui Constantinescu. Ea a fost doar un avertisment īn legătură cu adevăratul subiect ce implica trădarea de ţară şi o ofertă de pretext mai onorabil al demisiei.
Ce se īntīmplase, de fapt?
Serviciul de Informaţii Externe a descoperit, la Toronto, urma hărţilor geologice ale statului romān. Acele hărţi se aflau (cum?) īn proprietatea unui particular. Statul romān nu declarase să-i fi fost sustrase. Alerta a fost declanşată imediat, fără īnştiinţarea şefului politic al SIE, numit de preşedinte.
Cum ajunseseră acele hărţi ale patrimoniului de resurse minerale ale statului romān īn proprietate privată?
Emil Constantinescu a iniţiat scoaterea la privatizare a Institutului Geologic al Romāniei, aflat īn subordinea Ministerului Economiei, acceptānd inclusiv privatizarea patrimoniului de cercetare geologică al statului (hărţile). Noul proprietar, Ovidiu Tender, le-a vīndut unui alt particular, Frank Timiş. Acesta s-a asociat cu o companie străină, care, īn baza acelor hărţi, s-a putut īnscrie la bursa de la Toronto drept titularul drepturilor de exploatare auriferă de la Roşia Montană.
Doar īn baza acelor hărţi?
Nu. Compania cu pricina primise licenţa de exploatare la Roşia Montană de la Agenţia Naţională de Resurse Minerale, la ordinul ministrului Economiei Radu Berceanu, care n-a trecut prin Guvern acest ordin. Īnainte de a primi licenţa (contra sumei de 200.000 de dolari), compania cu pricina se asociase cu Min Vest Deva, proprietara perimetrului aurifer de la Roşia Montană, pentru o eventuală exploatare īn comun a resurselor de acolo. Normal (patriotic) ar fi fost ca licenţa să rămīnă īn proprietatea Min Vest, īn numele statului, care ar fi negociat-o īn respectiva asociere drept valoarea principală pusă de Romānia īn acea asociere comercială.
Acesta este adevărul istoric despre īnceputurile frauduloase ale afacerii Roşia Montană.
Comisia parlamentară care a cercetat istoricul afacerii Roşia Montană a declarat că, īn urma audierilor, a transmis Parchetului General (DNA-ului) cīteva plīngeri penale, una fiind īndreptată īmpotriva unui director al Institutului Geologic Romān, care a susţinut că expertizarea geologică a lacului de acumulare a cianurilor ar fi fost falsificată de un alt director al IGR. Istoricul acestei expertize este următorul: după privatizarea IGR, Institutul a fost repreluat īn proprietate de stat. IGR a trebuit să spună dacă lacul respectiv (o vale īntreagă) are falii (fisuri geologice) sau nu. A spus că are 13 falii. După această expertiză, a fost schimbat din funcţie directorul IGR. Noul director a făcut o nouă expertiză: rezulta, acum, că lacul nu are nici o falie. Vechiul director s-a reīntors pe funcţie ca urmare a unei sentinţe judecătoreşti, dar nu mai putea contesta cea de-a doua expertiză. A găsit prilejul de a o contesta, neoficial, īn faţa Comisiei parlamentare. Comisia l-a suspectat de declaraţie calomnioasă. Dar nici o clipă Comisia n-a dus cercetările sale īnspre etape anterioare acestui istoric al expertizelor ce se contrazic, anume īnspre secvenţa temporală īn care a fost hotărītă privatizarea IGR cu tot cu patrimoniul naţional de cercetare geologică.

 
Datele tehnice
ale revistei
                     click aici...

Tarife publicitate
                     click aici...
 
                                                 © 2008 Revista Luceafarul