Apare cu sprijinul financiar al

  Click aici pentru prima pagina
2017
2016
2015
2014
2013
2012
2011
2010
2009
2008
Premii

   
Cautare dupa nume autor

Revista Revistelor

        

Nume noi pe Ramuri * Turla sfāntă īn pericol * Cultura controversei * Memorie sanscrită * Murul care face mure * Tīrfa de pe trotuarul civilizației * Dor de căcăreze * Nemarginea * Poetul spațiului bezmetic * Marele amin diamantin Lunga plutire īn derivă* critica tăiată īn două * Pseudo-continuările

RAMURI. De la īnceputul anului, revista Ramuri și-a schimbat look-ul și arată foarte bine așa, īn concepția grafică a distinsului plastician Marcel Voinea. Numărul din februarie este ilustrat și cu frumoase lucrări ale artistului gorjean de reputație internațională Mihai Țopescu. Corpul colaboratorilor este, īn general, același, unul de elită. Dar am observat cu bucurie și nume noi, recenzenți promițători: Gabriela Rusu, Ion Munteanu, Cristina Gelep, Gabriel Nedelea. Daniela Firescu a trecut la cronică teatrală. Am remarcat concentratul poem al lui Gabriel Chifu, īn care acesta se ipostaziaz㠄zidar” de cuvinte. Un singur cuvīnt scos din poem și „turla sfīnt㔠se prăbușește. O nuvelă consistentă publică Doina Ruști. Editorialul lui Gabriel Coșoveanu pledează pentru o cultură a controversei. Dar, dacă vom afirma că Ramuri merge bine, probabil nimeni nu ne-ar contrazice. 

LITERE. Primul număr, dublu, al revistei Litere din Tīrgoviște are 120 de pagini, īn general, agreabile și pline de miez. Barbu Cioculescu, Ioan Adam, Liviu Grăsoiu, Tudor Cristea, Corneliu Vasile, Mihai Lungeanu, Dumitru Ungureanu și alții au interpretări critice și eseuri care se citesc cu interes. Partea „eminesciană”, obligatorie la īnceput de an, este īndeajuns de substanțială, cuprinzīnd, totuși, un titlu mai greu inteligibil: Memorie sanscrită Eminescu. Nu e clar dacă memoria lui Eminescu era sanscrită sau dacă el a rămas īn memoria vorbitorilor de sanscrită. Și nici nu prea contează. Spre coada revistei se ivesc și niște derapaje protocroniste, nu prea multe. Poezia din Litere e multă și de toată mīna. Trei titluri ale lui Savian Mur (ceea ce va să zic㠄perete” sau „arbustul care face mure”?) aduc o undă de umor involuntar: Damfuri, Dor de căcăreze, Puiul etern. Din lungul poem Dor de căcăreze cităm cu uimire: „Īn loc de simplu animal biped/ iată-mă o simplă tārfă/ lasciv dansānd/ pe trotuarele civilizației”. Deci tīrfa ar fi, de regulă, patrupedă cīnd face trotuarul civilizației? Oricum, puiul – chiar și etern – sigur e biped. 

SCRISUL ROMĀNESC. La nr. 2/2014, revista craioveană Scrisul Romānesc are un aer sărbătoresc. Īi aniversează pe Adrian Sāngeorzan (60 de ani), Paul Cornea (90), Radu Beligan (95). Semnează īn acest număr autori prestigioși: Gabriel Coşoveanu, Monica Spiridon, Adrian Cioroianu, D.R. Popescu, Ion Parhon, Emil Boroghină, Carmen Firan, Dumitru Radu Popa și alții, mulți. Un titlu al lui Marian Victor Buciu īl face pe cititor să tresară: Panmitologizantul Eugen Simion. Valeriu Cīmpeanu, autor al unui poem intitulat Vremea Şobolanilor, īn care deplīnge reducerea numărului de pisici, semnează și un poem-catren cu titlul abisal Timpul, care e de neocolit: „Timpul n-ajunsese īncă la mine/ Nenăscută lumina-n īntuneric domnea/ Bezmetic spaţiu-şi căuta nemarginea-n mine/ Şi nu şi-o găsea”... E super rima: mine-mine! Deci, deși nenăscută, lumina domnea īn īntuneric care e de mirare că-și menținea īntunecimea īn aceste condiții. Iar „nemarginea”, personificată, īși căuta un spațiu bezmetic īn eul poetului. E uimitor că nu și-l găsea, īntregul grupaj pledīnd indiscutabil pentru bezmeticia sa!

CONSTELAȚII DIAMANTINE. Revista Constelații diamantine este o nesecată mină de umor (involuntar), ea ține fără voie locul răposatei Urzica. Numărul 1/2014 īl aniversează sforăitor pe Eminescu. Un corifeu al diamantinilor, poetul G. Filip īși imaginează că Eminescu are un dialog cu Dumnezeu pe romānește și per tu, ca īntre frați. Neajunsul evident al procedeului e că Divinul Poet și Divinul Divin au minte și talent cīt G. Filip: „Poetul stă la sfat cu cel Divin,/ īn limba cea romānă − din Carpați/ se īnțeleg prin marele amin (??)/ că juri că după sānge ar fi frați.// − Prea-sfinte, Romānia ia-o-n cer/ și s-o scăpăm de biruri și stăpāni/ − Lasă-i, Mihai, creștini prin lerui-ler,/ ce-ar face ȚARA fără de romāni?ˮ. Pīnă cīnd Romānia va scăpa de impozite și de stăpāni, din mila Domnului și a lui G. Filip, vom ajunge să ne īnțelegem īntre noi prin marele amin diamantin. Toată poezia din revistă este de acest nivel stelar. Pieri-i-ar sămīnța!

Apostrof 

Excelenta revistă clujeană găzduiește īn acest număr un dosar Șt. Aug. Doinaș. Cu un singur autor (Gelu Ionescu) și o certă utilitate istorico-literară.
Pornind de la cartea tānărului George Neagoe, Asul de pică, criticul punctează cāteva observații fundamentale cu privire la relația poetului cu fosta Securitate și, īn subsidiar, la ce este și ce nu este o monografie. Căci, după cum rezultă din analiza (execuția ar fi un termen mai apropiat de realitate) lui Gelu Ionescu, cartea tānărului Neagoe nu este așa ceva. Citatele ample pe care le dă criticul din cartea tānărului său confrate sunt edificatoare īn privința ideii stranii pe care acesta o are despre monografie și despre istoria literară. Să scrii o carte despre relația lui Doinaș cu Securitatea īn care să nu citezi integral nici măcar o singură notă informativă, după cum subliniază Gelu Ionescu, nu-i de colea! 
Și restul numărului 2/2014 e la fel de atractiv. Am spicuit notele pseudo-diaristice ale Ilenei Mălăncioiu (Īnsemnări pentru un eventual jurnal, III), un substanțial comentariu al lui Ovidiu Pecican pe marginea recentei cărți a Anei Blandiana, Fals tratat de manipulare (Adevărul de care e nevoie) și, nu īn ultimul rānd, lectura pe care Marta Petreu o aplică eseului Ilenei Mălăncioiu despre fenomenul tragic īn literatură, Vina tragică (1975), recent republicat la Polirom.

Cultura 

Ca de obicei, Cultura este de citit mai ales la capitolul atitudini. Cāteva articole pe marginea crizei din Ucraina (editorialul Criza ucraineană, de George Apostoiu, comentariul lui Constantin Stoiciu intitulat Ucraina, iluziile primăverii) și două intervenții pe tema gestiunii istoriei, semnate de academicianul Dan Berindei și de Ionuț Vulpescu, se parcurg cu interes și cu folos.
Din păcate, echipa critică a revistei īși continuă lunga plutire īn derivă, fără hartă și busolă, cu care ne-a obișnuit. Constantin Coroiu laudă cartea Asul de pică a colegului de pagină George Neagoe, nederanjat de lacunele ei grave (le-o fi observat?), Ștefan Baghiu īl comentează īn doi peri pe Ionuț Chiva, iar George Neagoe taie din nou critica romānească īn două (jumătate e-a sa!), scriind emfatic și prezumțios despre cartea lui Caius Dobrescu Plăcerea de a gāndi: moștenirea intelectuală a criticii literare romānești (1960-1989), care ar fi meritat cu siguranță un alt tratament. 
Doar Ion Pop salvează obrazul critic al Culturii, comentānd aplicat, cu bogăție de observații și precizări, prima monografie dedicată lui D. Trost, semnată de Michael Finkenthal.

Romānia literară 

Număr foarte bun al colegilor de la Romānia literară, cu proză de calitate (un fragment din romanul Punct și de la capăt al lui Gabriel Chifu, īn curs de apariție), un neașteptat portret Horațiu Mălăele semnat de Nichita Danilov, cronicile lui Cosmin Ciotloș și Sorin Lavric și un eseu al lui Norman Manea despre Octavio Paz.
Și o interogație a lui Nicolae Manolescu, pornind de la īntrebuințarea pe care o dau urmașii abuzivi operelor marilor scriitori: cāt mai este, īn legislația drepturilor de autor, protecție legitimă a proprietății și cāt e comerț nerușinat cu memoria unor scriitori? Pseudo-continuările unor opere celebre, de către scriitori/scribi actuali, prelungind miturile unor Hercule Poirot, Conan Doyle sau Scarlet O’Hara, țin de exploatarea unei proprietăți sau de macularea literaturii de către interesele meschine ale urmașilor?
Oricum, așteptăm cu nerăbdare momentul īn care cineva se va apuca și la noi să scrie o continuare a Fraților Jderi. Dacă nu ne īnșală memoria, o continuare a Delirului fusese īncercată, printr-un concurs destinat cititorilor, īncă din anii ’90. Atunci n-a ieșit nimic, dar nu-i timpul pierdut: noi să n-avem faliții noștri?... (Ifigenia)

 
Datele tehnice
ale revistei
                     click aici...

Tarife publicitate
                     click aici...
 
                                                 © 2008 Revista Luceafarul