Apare cu sprijinul financiar al

  Click aici pentru prima pagina
2017
2016
2015
2014
2013
2012
2011
2010
2009
2008
Premii

   
Cautare dupa nume autor

Această seducătoare, profundă şi multicoloră nebunie a cărţii

        Radu Ciobotea

Despre Salonul Cărţii – Paris 2014 s-a spus şi s-a scris aproape totul. Informaţiile sunt la îndemâna oricui. Pe site-urile specializate sau nu tocmai specializate, dar măcar interesate de realitatea culturală a ţării, pe bloguri, pe Facebook, în sfârşit pe tot ce înseamnă reţele de socializare, lucrurile au fost spuse, analizate, aşezate într-o dezbatere publică, iar evenimentul face parte deja din biblioteca saloanelor de carte ale României, raftul 2014. Poate că e repartizat la secţiunea „succes”, poate se află undeva într-o anticameră, aşteptând un verdict, la secţiunea „să mai vedem”. În orice caz, prezenţa României a fost atipică, generatoare de întrebări, criticabilă poate, dar aplaudată cu certitudine. După statutul de ţară invitată, obţinut anul trecut (nu întâmplător, ci graţie eforturilor ICR Paris în ultimii ani), o ieşire discretă din rolul de lider de imagine era inevitabilă. Iată că nu a fost aşa. O revistă franceză de literatură (Actualitté) vorbea despre revenirea României pe podium, indiferent de statutul său special sau nu. La fel, o revistă italiană. La fel, presa română prezentă la această seducătoare, profundă şi multicoloră nebunie a cărţii. 
Fie că a fost un succes răsunător sau doar o prezenţă decentă, România a uimit, a atras publicul, a provocat reacţii, într-un cuvânt şi-a impus prezenţa. În rumoarea continuă a târgului, multe standuri, de ţară, de editură sau de companie privată, au trecut neobservate. Standul nostru, însă, a fost permanent aglomerat. Nu doar în colţul lui Popas, unde portretele ivite în câteva secunde au uimit publicul pe tot parcursul Salonului, ci chiar în jurul vorbitorilor, în mijlocul cărţilor. Poate că, uneori, numele sonore au adus cititori fideli, care au încercat să savureze vorbele şi gesturile celor pe care, ani de-a rândul, i-au citit cu încântare. Nicolae Manolescu, Alexandru Călinescu, Mircea Martin, Dumitru Ţepeneag, Matei Vişniec, Bujor Nedelcovici, George Banu, Magda Cârneci, Corina Ciocârlie, Basarab Nicolescu, Jean-Pierre Brach, Bruno Pinchard, Michel Carassou şi mulţi alţii. 
Mai este, apoi, şi misterul traducătorilor. Oamenii care rămân mereu în umbra autorilor, care duc textul în universul altei limbi, dar asta doar după ce îl asimilează, îl visează, îl trăiesc. Interpreţi, actori, mesageri ai cuvântului românesc în Franţa, faimoşi în lumea lor, puţin cunoscuţi în lumea largă a cititorilor. Florica Courriol, Marily le Nir, Linda Maria Baros, Dominique Ilea, Sylvain Audet au fost invitaţi sub luminile rampei, au dezbătut sau moderat mese rotunde, au asigurat translaţia acolo unde a fost cazul. Au creat o complicitate discretă cu autorii, i-au susţinut dincolo de text, în rumoarea publică. 
Organizarea s-a oprit aici, la limita dintre programul conceput în birouri şi realitatea foşnitoare a evenimentului. Mai departe au mers doar ei, artiştii. Creatori, traducători, editori, moderatori, oamenii aflaţi în faţa publicului, eliberaţi dintr-o dată de povara aşteptării şi a inevitabilei birocraţii, plonjaţi în adevărul cuvintelor, în culorile textelor, în pasiunea pentru dialog, polemică, analiză. Ei au făcut spectacolul. De dimineaţa până seara, cu pauze de câteva minute pentru schimbarea vorbitorilor, convorbirile despre carte s-au succedat în ritm alert, lecturile de poezie şi proză au alternat cu acute schimburi de replici, iar multe din cărţile prezente pe masa moderatorilor au fost căutate şi cumpărate pe loc.
O experienţă nouă şi buimăcitoare şi pentru compania Libris din Braşov, vedeta vânzării de carte la standul României, plecată din liniştitul oraş transilvan de la poalele Tâmpei şi aruncată în arena competiţiei cu marile librării franceze, în ameţitorul trafic pietonal de căutători de carte bună în imensitatea Salonului. Libris a fost, însă, la înălţime. Braşovenii au fost peste tot, la rafturile de carte românească, la cele de carte franceză, la film românesc, la muzică, la dialogul cu cumpărătorii, recomandând volume pe gustul fiecăruia, promovând, cu tenacitate şi eleganţă, arta românească. Nu ştiu cât au câştigat în lei, dar e limpede că au câştigat în imagine, printr-o prezenţă dinamică la cel mai mare târg de carte din Europa. 
Au fost, fără îndoială, noutăţi. Au sărit în ochi, au generat întrebări. De ce este lansat romanul poliţist al lui George Arion? Fiindcă România începe să meargă şi spre marele public, spre bestseller, în complementaritate cu genurile şi numele prezente la saloanele de până acum. De ce o dezbatere despre Republica Moldova, cu scriitori moldoveni şi cu ambasadorul ţării lor la Paris? Din multe motive, care nu se reduc la cărţi. Dar tocmai această „iregularitateˮ a stârnit un interes enorm, iar la standul nostru nu mai era loc nici pentru o floare rătăcită. Fiindcă au vorbit, atunci, moldoveni, ucrainieni, francezi, italieni, români, într-un dialog  strâns, plin de pasiune şi de interes pentru subiect. De ce o masă rotundă despre relaţia dintre literatură şi sport? Aşa ceva nu s-a mai pomenit. Iată că se va pomeni, iar ideea s-a dovedit a fi strălucită, cu patru invitaţi de marcă din jurnalismul românesc şi francez (Luca Niculescu, Radu Naum, Jean François Pčres şi Roxana Mărăcineanu), pornind de la cartea Lolei Lafon despre Nadia Comăneci. De ce, în sfârşit, o dezbatere despre ezoterism în lumea de azi, pornind de la nici o carte? Fiindcă volumele de referinţă erau deja pe masa moderatorului şi fiindcă patru nume „greleˮ în materie (Basarab Nicolescu, Jean-Pierre Brach, Bruno Pinchard, Antoine Faivre) au analizat profund şi spectaculos relaţia dintre spiritual şi material în perspectiva viitorului imediat al umanităţii. O altă idee trăsnită, care a devenit acum un moment de referinţă pentru specialişti, iar înregistrarea dezbaterii circulă cu viteza gândului pe YouTube şi pe reţelele de socializare. De ce, în sfârşit, „carte blanche ŕ Matei Vişniecˮ, care nu a lansat cărţi, ci a făcut un întreg spectacol în care actorii reprezentau... cuvinte? Pentru frumuseţea şi originalitatea momentului, pentru că, din nou, standul nostru a adunat o mulţime de spectatori sau măcar pentru aplauzele care au marcat un moment de excepţie. 
Dar, dincolo de tot acest „showˮ extrem de divers, au fost ele. Cărţile. Tăcute, aşteptând sub copertele lor ingenios colorate, susţinând evenimentul prin forţa lor de expresie, prin noutatea privirii care, prin ele, redescoperă lumea. Cărţile României şi-au impus prezenţa prin ele însele, prin valoarea cu care au venit pe malurile Senei şi care, din nou, este recunoscută de specialistul, dar şi de cititorul obişnuit de pe hăt depărtate meleaguri. Salonul s-a încheiat, dar lectura abia începe. 

 
Datele tehnice
ale revistei
                     click aici...

Tarife publicitate
                     click aici...
 
                                                 © 2008 Revista Luceafarul