Apare cu sprijinul financiar al

  Click aici pentru prima pagina
2017
2016
2015
2014
2013
2012
2011
2010
2009
2008
0
Premii

   
Cautare dupa nume autor

Revista revistelor

        Ifigenia

Excelență la Piatra Neamț * Un Festival Național „Creangăˮ? * Relevanță națională * Bătălia fără sens * Critica douămiistă – reproșuri * Ciocnirea civilizațiilor * Briliante de prostie * Dedal – pilot utilitar * Balerina tremură blond * Umărul sufletului * Poemul zornăie pe simțire * Hrisoavele dacilor

Conta nr. 14 (1/2014)

Excelenta revistă trimestrială de literatură, arte și atitudini care apare la Piatra Neamț este de citit și de data aceasta. Sumarul numărului 14 e substanțial, variat și plin de contribuții valoroase, aparținând atât scriitorilor din regiune, cât și celor din întreaga țară. Am reținut, mai întâi, din această revistă, care are consistența unei cărți, grupajul dedicat inaugurării bustului lui Eminescu la Piatra Neamț, amplasat în fața Bibliotecii Județene „G.T. Kirileanu” și dezvelit de ziua poetului, în 15 ianuarie a.c. Ana Blandiana a trimis, cu acest prilej, un frumos mesaj, iar la inaugurare au rostit cuvinte inspirate Nicolae Manolescu, Valeriu D. Cotea, Cassian Maria Spiridon, Lucian Vasiliu, Lucian Tudorache, precum și reprezentanții administrației locale, Culiță Tărâță, președintele C.J. Neamț, și Gheorghe Ștefan, primarul municipiului Piatra Neamț. Din alocuțiunea acestuia din urmă am reținut promisiunea de a finanța și susține organizarea unui Festival Național „Ion Creangăˮ la Piatra Neamț, similar Festivalului „Mihai Eminescuˮ de la Ipotești, inițiativă care face cinste urbei și cărturarilor locului. Poezia, proza și critica din Conta sunt de calitate superioară. Ne-au plăcut poemele lui Gellu Dorian, Liviu Ioan Stoiciu, grupajul „generaționist” realizat de Vlad A. Gheorghiu cu creații ale tinerilor poeți Florentin Popa și Andrei Zbârnea, epistolarul inedit aparținându-i regretatului Aurel Dumitrașcu (Scrisori către T), interviurile realizate cu Nicolae Manolescu (autor, Viorel Cosma), Marlena Braester (realizat de Emil Nicolae) și, respectiv, Liviu Ioan Stoiciu (autor, Adrian Alui Gheorghe), precum și lecturile critice semnate de Adrian G. Romila, Vasile Spiridon și Dan D. Iacob. Evocarea ÎPS Calinic de la Argeș, realizată de Dumitru Augustin Doman, și traducerile lui Vlad A. Gheorghiu (din Gregory Nunzio Corso), Ildiko Foarță (din Attila F. Balázs) și Emil Nicolae (din Marlena Braester) completează acest număr bogat și interesant, care, în plus, și arată foarte bine. Felicitări colegilor nemțeni, care demonstrează, număr de număr, că nu este nevoie să locuiești în București spre a face o revistă de cultură de relevanță națională și deschidere europeană.

Cultura nr. 463

Mihai Iovănel își continuă, și în acest număr, bătălia critică fără sens împotriva generației ’80. Într-un text (Lupta postumă pentru existență) ce se vrea o relectură a uitatului, azi, Nicolae I. Ottescu, tânărul recenzent nu pierde ocazia de a-i mai aplica, netam-nesam, o lovitură sub centură lui... Ion Bogdan Lefter. Motivul: acesta le reproșează criticilor douămiiști faptul că nu scriu decât despre literatura colegilor lor de generație. În realitate, ca să restabilim, nu postum, dar in absentia, adevărul, Ion Bogdan Lefter le reproșează, de fapt, altceva criticilor douămiiști (și nu e singurul care o face): nu că ignoră programatic literatura celorlalte generații, ci că sunt ignoranți în materie de literatură și cultură. Ceea ce, cu unele excepții (dar nu de la Cultura), e adevărat. De citit sunt, în acest număr, mai ales comentariile politice și culturologice serioase, cu care Cultura ne-a obișnuit: editorialul Angelei Martin (Cine mai suntem?), observații pe tema situației din Ucraina (de Olga Grădinaru) și o analiză aplicată, pe marginea noii ediții românești a celebrei cărți a lui Samuel P. Huntington, Ciocnirea civilizațiilor, aparținându-i lui Nicolae Coande. 

Constelații diamantine nr. 3/2014
Nu putem ocoli nici de data asta Constelații diamantine, căci hazul ei involuntar este neîntrecut. Multe publicații mustesc de semidoctism și lipsă de talent, dar culmile diamantine sînt prea sus pentru ele. Fiecare pagină ascunde – cum zicea cineva – o comoară de prostie. E ca un pescuit de vis în care, în fiecare scoică, e o perlă! „În campania electorală, toți marginalizații sunt în centrul atenției. Fratele ei a luat o bătaie soră cu moartea. Maximele termice au șanse minime să se realizeze”. Așa-i că ați căzut pe gînduri și ați rîs? Sînt „aforisme umoristice” de Janet Nică (un domn, nu o doamnă). Un alt domn, pe care-l credeam serios, Iulian Chivu, după ce că se maculează la această zdreanță publicistică auto-intitulată „revistă de cultură universală”, se și contaminează de prostiile din jur și trage concluzii după un imens și indigest articol: „Cu Dedal, am fi rămas, la prima derivare (??), în limitele zborului utilitar, ocazional. Icar însă cauzează (??) ideea de vanitate riscantă a zborului, cea de a doua valență, potențarea în simbol a ideii”. Deci prima derivare e urmată de a doua... valență! Ideea („potențată în simbol”) a revistei despre poezie poate fi sorbită din versurile lui L.F. Jianu: „A fost odată, într-un Teatru plin,/ O balerină, tremurând, în blond,/ Cu luna și cu stelele, pe-un rond,/ Pe care beau poeții, flori, din vin.// Și ciocârlii cu brațe de amvon (sic!),/ Și trubaduri cu tâmple argintii,/ Îi întindeau sub pașii de creion,/ S-o soarbă-n ochi, atâtea simfoniiˮ. Se spune a sorbi din ochi, dar mă rog... Deci poeții beau vin la cîrciumă, ca fiecare, dar, cînd beau flori din vin, se pun pe un rond cu stelele și luna. De poeți ca dl Jianu e plină revista. Diamantinii laudă cărți pe măsura lor, scărpinîndu-și reciproc precaritatea. Un domn George Baciu zice: „Cartea doamnei Aurelia Corbeanu se vrea a fi o înșiruire de gânduri sparte pe un colț de inimă, prelinse pe un umăr de suflet și rostite pe lacrima trecerii înspre sine însăși. Așa am perceput fiecare poem alcătuit să zornăie pe simțirea noastrăˮ − (s.n.). Volumul zornăitor pe simțire e ilustrat de „pana maestrului Cucu Ureche − nepotul popii Nae din Cicăneștii Argeșului − care, în cele 11 desene, a reușit să adune bucățile de gânduriˮ − (s.n.). Dacă nu era nepotul popii de Cicănești, mintea doamnei Corbeanu rămînea așa, zburătăcită. Ca, de pildă, a dlui poet Ciucă, al cărui nume face cacofonia inevitabilă și care ne îndeamnă: „Sprijiniți dacologia și emulii ei destoinici./ Care cată adevărul în hrisoave și în croniciˮ. Era bine să fi avut dacii „hrisoave”, măcar de dragul dlui Ciucă. Dintre scriitorii despre care aveam o impresie oarecum favorabilă se mai spurcă în zațul diamantin pe martie: Lucian Gruia, Nicoleta Milea, Boris Marian și chiar Jean Băileșteanu. Îi asigurăm că, printr-o ciudățenie a naturii, ceea ce publică ei în C.D. este la fel de prost ca scrisul colegilor de foaie și se pierde în bezna lor.



 
Datele tehnice
ale revistei
                     click aici...

Tarife publicitate
                     click aici...
 
                                                 © 2008 Revista Luceafarul