Apare cu sprijinul financiar al

  Click aici pentru prima pagina
2017
2016
2015
2014
2013
2012
2011
2010
2009
2008
0
Premii

   
Cautare dupa nume autor

Poezii

        Anghel Gâdea

ABSENŢĂ


Ploile şi-au frânt genunchii-n iarbă
Şi pământul parc-a mai crescut,
Duc în piept mirosul de pădure
Luminat de-un cer necunoscut...


Aş voi să-mi fii aici, aproape,
Să te strig, copacii să-i despoi,
Zâna mea dintr-o poveste veche,
Să plutim pe ierburi amândoi...


Lunecă pe crengi lumina mută,
Frunzele sub tălpi duhnesc a moarte
Pentru noi – acelaşi drum, iubito,
Parcă vine-acum mai de departe...



ÎN FAŢA TOAMNEI (II)


Iubita mea, stăpâna mea,
Cu gura strâmbă şi vopsită
Un’ te mai duci?
Îţi văd călcâiele şi ceafa,
Pantofii tăi – butucănoşi,
Tociţi prin târgul adormit,


Prin piaţa plină de buticuri
Ca nişte bărci purtând catarge
Pe care fâlfâie maieuri, ciorapi, chiloţi
Şi sutiene...


Înot spre trupul tău plăpând
Şi-n mâlul gândurilor tale:
„Ce-a fost a fost!... Te rog!...“
Îmi spui – frigidă ca o precupeaţă
Cărându-ţi tălpile de lemn
Şi-amorul devenit mătreaţă...


Miroase-a ceapă şi-a mărar
În piaţa cu atâtea fructe,
Cu struguri, vinete şi roşii
Şi o femeie-n fustă neagră,
Cu ochii stinşi şi fără ţâţe...



ZBOR STRĂIN


Fata care trece surâzând
Patru veri în sânge mi-a dansat...
Mi-aş deschide trupul
Ca o mănăstire
Paşii să i-i simt
Cum mă străbat...
Fluturându-şi părul
A trecut – plutind
Şi-mi răsună-n tâmple
Zborul ei străin;
Pasăre divină,
Pasăre nebună,
Pietrele se umflă
În neştire
Şi pe streşini
Noaptea


Curge ca o apă, curge fără margini,
Zdrenţuită, lin...



ÎNTÂLNIRE


A venit azi-noapte, cam dinspre ziuă,
Tânără, frumoasă, virgină,
A alungat gerul, zăpada şi frigul,
M-a mutat din somn în alt anotimp,
A deschis o fereastră
Ca să intre peste mine lumina...
Şi-a descheiat bluza şi mi-a luminat patul
Cu sânii ei ca două stele mici:
„Acum poţi să mă iubeşti,
Mi-a spus,
Fără storuri trase şi fără perdele,
Toţi să ne vadă, să ştie...
Acum sunt frumoasă cu adevărat,
Numai tu m-ai făcut frumoasă,
Altminteri de mult aş fi murit...
Sunt aici, cântăreţule!“



FEMEIA CARE LUMINA


Aceea era femeia care credeam că-i a mea,
Care se autoaprindea şi tot lumina...
Dar unde, încotro lumina?
Poate în beznă, într-o grotă, în nămol,
Sau pe un maldăr de iarbă unde o aşteptam şi-o aştept;
Care grotă, care beznă, care iarbă şi care nămol?
Eu o uitasem, nu mai aşteptam pe nimeni
Şi nu mai eram acolo de mult,
Doar pădurea, mai bătrână ca mine,
Poate o scânteie, un licurici
Şi femeia în iarbă, femeia mea,
Care lumina, şi tot lumina, şi se-ntuneca...

 
Datele tehnice
ale revistei
                     click aici...

Tarife publicitate
                     click aici...
 
                                                 © 2008 Revista Luceafarul