Apare cu sprijinul financiar al

  Click aici pentru prima pagina
2017
2016
2015
2014
2013
2012
2011
2010
2009
2008
Premii

   
Cautare dupa nume autor

Utopie, reverie şi magie

        Călin Stănculescu

Naşterea cinematografului, după unii a şaptea artă, a constituit materializarea unei utopii care, după un anume timp, a devenit magie (īn vremea faraonilor egipteni, cu peste patru-şase milenii ī.e.n.). Istoria omenirii a consemnat o idee perenă, şi anume reprezentarea şi reproducerea realităţii īn devenirea ei, īn mişcare, īncă din vremea omului primitiv.
De la primele desene descoperite mult mai tārziu la Altamira, la Lascaux, la Tassili sau la Chauvet şi īn alte locuri din lume − şi nu este deloc exclus ca pe teritoriul ţării noastre să existe desene asemănătoare −, arcul de timp dintre reveria omului primitiv, care visează să capteze şi să reformuleze mişcarea, şi victoria omului secolului XIX, care descoperă cinematograful, măsoară doar vreo 12-16 mii de ani.
Cum nu cantitatea de timp este importantă, spectaculoasă este īnsă istoria ultimelor două secole, īn care se consemnează eliminarea eşecului omului primitiv. Cum? Prin cucerirea bazei tehnice, necesare transformării mirajului, magiei, utopiei īn concreteţea materială a realităţii unei noi arte.
Marii preoţi egipteni descoperiseră persistenţa imaginii pe retină, construind alei de statui printre care faraonul şi ale lui care se plimbau la pas sau īn ritm mai alert. Īn funcţie de răspunsul dorit din partea zeilor, carul era mānat mai repede sau mai īncet, la sugestia Marelui Preot. Cānd se deplasa īncet, statuia rămānea inertă. La deplasarea rapidă, statuia se anima ridicānd spectaculos braţul īn aer, sancţionānd astfel pozitiv hotărārea suveranului. Este lesne de īnţeles, astăzi, nu doar implicarea cinematografului īn politică, dar şi opţiunea pentru miraj a politicienilor faraonului şi a urmaşilor acestuia.
Nu voi zăbovi asupra spectaculoaselor descoperiri consemnate īn secolele 14-18 īn domeniul opticii, chimiei, mecanicii, cele trei ştiinţe de bază ce compun arta filmului de ieri, astăzi sugestiile digitalului anihilānd o istorie veche de peste un secol.
Īn prezent, adăugăm astfel formatul electronic, al cărui viitor este, la rāndu-i, incert, după cum pelicula va fi, īn bună măsură, īnlocuită de Blu-Ray, DVD-uri speciale sau alte drăcii, pentru care īncă nu avem substantive. Și cum īnsuşi inventatorul cinematografului, Louis Lumičre, s-a dovedit un prost predicator afirmānd că cinematograful este o invenţie fără viitor, nu ne putem hazarda īn aprecieri futuriste apropo de viitorul celei de a şaptea arte. Rămāne doar magia poeziei, a reveriei, pe care, iată, de multe luni bune, Cinemateca Romānă şi Igor Mocanu le valorifică aducānd īn faţa spectatorilor opere uitate ale avangardei filmului din perioada 1919-1939. Sesiunea de luna trecută a fost dedicată filmului Traité de bave et d’éternité, realizat īn 1951 de Jean Isidore Isou, film care a participat la Festivalul de la Cannes din acelaşi an, primind chiar Premiul spectatorilor de avangardă. Film discrepant, iconoclast şi enervant chiar pānă la un anume punct, opera lui Isou, scriitor, scenarist, regizor născut la Botoşani īn 1925, decedat la Paris, cu şapte ani īn urmă, s-a bucurat şi de aprecierea lui Jean Cocteau (care i-a desenat afişul), dar şi de entuziasmul scriitorilor Blaise Cendrars, André Maurois, Armand Salacrou, Marcel Achard, Gil Wolman etc., actori īn filmul amintit.
Părinte, astăzi, unanim recunoscut al avangardei cinematografice, Isidore Isou explorează prin film capacităţile lirice, poezia experimentală şi atributele letriste, puse īn valoare prin reiterări de imagine, laitmotive şi alte formule de tropi, care astăzi ar merita a fi aprofundaţi īn trendul vădit comercialist al filmelor de consum oferite pe mai toate ecranele şi mici, şi mari. Să sperăm că şi toamna cinematografică ne va aduce noutăţi interesante legate de anvangarda romānească pe marele ecran.

 
Datele tehnice
ale revistei
                     click aici...

Tarife publicitate
                     click aici...
 
                                                 © 2008 Revista Luceafarul