Apare cu sprijinul financiar al

  Click aici pentru prima pagina
2017
2016
2015
2014
2013
2012
2011
2010
2009
2008
Premii

   
Cautare dupa nume autor

Filmele de la Cannes la București și alte evenimente

        Călin Stănculescu

Luna trecută, o lună bogată în evenimente cinematografice, a fost marcată de festivaluri, zile ale filmului, workshopuri cu participări de marcă, premiere demne de urmărit, în ciuda presiunii filmului american, ocupant a 98 la sută din piața distribuției cinematografice. Dar... să fim bine înțeleși. Nu am nimic cu filmul american valoros, cel înscris în categoria filmului de autor, documentarul sau animația inspirată de una dintre cele mai cunoscute școli din lume. Sunt împotriva filmului comercial, cu vedete de dragul vedetelor, cu violență de dragul violenței, cu confruntări lipsite de logică, ce rimează cu absurdul, cu animații păguboase, care, preluând rețete din filmul de ficțiune cu actori, încearcă să recreeze o lume departe de valorile autentice ale copilăriei.
Cea de a noua ediție a Festivalului ANIM’Est − Reanimating Bucharest a reunit timp de zece zile, la București, personalități de renume din animația mondială, printre care Jacques Remy Girerd, Yorgos Tsangaris, Robert Morgan, Lana Tankosa Nikolic, Amid Amidi, Alexis Beaumont și Sergiu Negulici, ultimul fiind și trainer la atelierul de animație inițiat cu patru ani în urmă.
Un spectaculos film american, cu o animație plină de creativitate și umor, Boxtrolii, regia Anthony Stacchi și  Graham Annable, a deschis evenimentul, care s-a terminat cu filmul E fericit omul care este înalt? Conversație animată cu Noam Chomsky, regia Michel Gondry, nume de referință din animația franceză.
Primul film, inspirat parcă de poveștile de Crăciun ale lui Charles Dickens, propune aventurile trolilor din cutii, mari amatori de brânză, aflați în mare primejdie din cauza visului de mărire al unui expert în deratizare, lansator de zvonuri răuvoitoare. Departe de a fi monștri dătători de frisoane, răpitori de copii, trolii din cutii vor fi salvați de orfanul Oușor. Dincolo de umor, filmul atrage atenția asupra pericolului de a judeca pripit valorile propuse.
Filmul lui Gondry a propus un documentar de animație bazat pe conversații cu celebrul filozof al limbajului, care a dezvăluit câteva dintre bazele unui original sistem de comunicare.
Festivalul ANIM’Est a mai găzduit producțiile selecționate din Danemarca, țară invitată, de la Animest Cyprus și de la Școala de animație Royal College of Art (Anglia), precum și de la Studioul de producție Folimage. Nu au lipsit din program o remarcabilă selecție românească de filme de animație, ce a cuprins și cea mai recentă operă semnată de decanul animației românești, regizorul Ion Truică, dar și o selecție de filme bizare sau workshopuri dedicate tuturor vârstelor, de la 3 la 90 de ani.
Sfârșitul lunii trecute a marcat desfășurarea celei de a cincea ediții a Festivalului Filmele de la Cannes la București, printre invitați numărându-se regizorii Kornel Mondruczo, Serghei Loznitsa, Radu Mihăileanu și Michel Hazanavicius, precum și actrița Berenice Bejo (Franța).
Originalul cineast de origine lituaniană Michel Hazanavicius este singurul cineast francez al cărui film, Artistul, a fost nominalizat la zece Premii Oscar (și a câștigat cinci).
Cel mai recent film al său, Căutarea, nu este doar un fals road movie, deoarece acest adjectiv este prea restrâns pentru destinul lui Hadji, băiatul care devine eroul unei dramatice rememorări a celui de-al doilea război din Cecenia, din 1999. De fapt, ambiția autorului este de a împleti convingător istoria a patru destine fără a ocoli nimic din duritatea, violența, ororile conflictului, care a distrus mai ales oameni nevinovați, sub privirile pline de compasiune și indiferență ale observatorilor occidentali (ONU, Crucea Roșie, OSCE, Consiliul Europei etc., etc.). Hadji își pierde părinții, împușcați de un bezmetic ostaș rus, și ajunge în cohortele de refugiați găzduiți în Rusia. Aici este adăpostit de activista pentru drepturile omului, Carole (interpretată de Berenice Bejo), care trebuie să atenționeze Consiliul Europei asupra adevăratei situații din Cecenia. Raissa, sora lui Hadji, îl caută fără încetare în taberele de refugiați, în timp ce Kolia, un tânăr soldat rus, este confruntat cu ororile ocupației rusești din Cecenia, jaful, violențele, violurile și asasinatele gratuite fiind la ordinea zilei. Duritatea cu care Hazanavicius propune spectatorilor istoria celor patru personaje nu rimează deloc cu seninătatea din Artistul, regizorul nepierzându-și însă deloc umorul, chiar în fața celor mai tensionate momente din viața eroilor săi.
Filmul lui Serghei Loznița, Maidan, este o replică gen Piața Universității, film realizat cu aproape 25 de ani în urmă de Stere Gulea. Protestele ucrainenilor împotriva lui Ianukovici și Putin au fost acompaniate și de alte două documentare românești, dedicate acțiunilor antiguvernamentale din București în 2012 sau din culisele televiziunii în 1989, filme realizate de Vlad Petri (București, unde ești?) și de Harun Farocki și Andrei Ujică (Videograme dintr-o revoluție).
O Retrospectivă dedicată marelui regizor francez Bertrand Tavernier a cuprins opt titluri, printre care Judecătorul și asasinul, Viața și nimic altceva, Asta începe azi, În bruma electrică, Prințesa de Montpensier, Quai d’Orsay și Căpitanul Conan, ultimul filmat la București cu peste 20 de ani în urmă. Ultimele zile ale lui octombrie ne-au adus pe ecrane Festivalul Filmului German. Aici am remarcat o operă originală și extrem de interesantă prin mesaj, interpretare și morală, și anume Patimile Mariei, film regizat de Dietrich Bruggemann, premiat cu „Ursul de Argintˮ la Berlinala din acest an.
Maria (o interpretă de mare sensibilitate este Lea von Ackerman) are 14 ani, trăiește într-o familie de catolici fundamentaliști, dar nu este lipsită de atracțiile lumii moderne, în același timp simte că inima aparține lui Christos și vrea să devină sfântă, să ajungă în cer precum sfinții-copii despre care i s-a tot povestit. Maria va traversa în film 14 etape, ca și Iisus pe drumul Golgotei, cu speranța că frățiorul bolnav de autism se va însănătoși. „O descindere riguroasă în iadul unei adolescenteˮ, aprecia revista The Hollywood Reporter acest film, recunoscând calitățile de autor complet ale regizorului german, ce construiește filmul din 14 planuri-secvență, aproape egale temporal, cu camera aproape imobilă, pentru a obliga spectatorul să se concentreze pe densitatea dialogului, pe interrelațiile dintre personaje și pe cauzalitatea întâmplărilor evocate.
Despre alte filme, pe luna viitoare. De-abia a început Festivalul Filmului Francez.


 
Datele tehnice
ale revistei
                     click aici...

Tarife publicitate
                     click aici...
 
                                                 © 2008 Revista Luceafarul