Apare cu sprijinul financiar al

  Click aici pentru prima pagina
2017
2016
2015
2014
2013
2012
2011
2010
2009
2008
Premii

   
Cautare dupa nume autor

Salonul de Grafică, 2014

        Iolanda Malamen

Optzeci de artişti au fost prezenţi cu 155 de lucrări īn două galerii ale UAP, „Simeza” şi „Căminul Artei”. Aceştia sunt: Rodica Amalia Ailincăi, Levente Albert, Gheorghe Andreescu, Jana Andreescu, Ioana Andrei, Ana Ştefania Andronic, Constantin Apostol, Andrei Matei Banc, Olimpiu Bandalac, Mircea Bātcă, Adriana Bădescu, Cristian Bădescu, Loretta Băluţă Lorincz, Cristina Bolborea, Otilia Borş, Doina Botez, Margareta-Maria Catrinu, Adriana Emilia Cănija Popa, Ioana-Elena Cina, Onisim Colta, Agneta Covrig, Emil Craioveanu, Hermina Csata, Ioan Cuciurcă, Valeria Diaconu, Eugen Dorcescu, Elena Drăgulelei Dumitru, Corneliu Dumitriu, Constantina Dumitru, Vladimir Ene, Tiberiu Fazakas, Lucica Filimon, Daniela Frumuşanu, Maria Fülöp, Letiţia Caba, Marin Gherasim, Cornelia Gherlan, Laura Teodora Ghinea, Mirela Hagiu, Nicolae Haiu, Dorina Horătău, Vasile Radu Igazsag, Silvia Ionel, Doina Ionescu Reghiş, Gyöngyi Kįroly-Zöld, Andor Kömives, Ioan Lăzureanu, Osif Paul Leş, Rodica Lomnăşan, Adriana Lucaciu, Tiberiu Nicolae Marianov, Waldemar Mattis-Teutsch, Sergiu Georgian Mazerschi, Daniela Mihai, Doina Mihăilescu, Tănase Mocănescu, Ada Muntean, Emilian Mureşan, Carmen Nistorescu, Gloria Cristina Oprişa, Lucia Ösz Troncotă, Ioana Palamar, Sorin Petru Pănăzan, Aurel Pătraşcu, Oana Popan, Cristian Radu, Marcela Rădulescu, Alina Rizea Gherasim, Ana-Maria Rugescu, Atena-Elena Simionescu, Iosif Stroia, Eva Sütő, Alexandru Szabo, Kalman Sztrharszky, Alexandru Şchiopu, Cristian Tarbă, Petru Vintilă Jr., Cristina Vlădilă, Ioan Doru Vlădoiu.

Aflat la cea de-a patra ediţie, Salonul de Grafică Romānească a readus īn vizualul bucureştean un profitabil contact al privitorului cu nume care certifică şi justifică atīt prezentul, dar şi continuitatea acestui teritoriu din arta romānească, ce a traversat glorios un secol şi mai bine. Aşadar, un plus confortabil pe care tradiţia īl adaugă ca o respiraţie profundă, chiar dacă delimitările impulsive ale momentului, atīt de inventiv īn noi şi noi tehnici de lucru, ambiţionează să nu fie īntotdeauna concesiv cu memoria. Şi dacă faţă de desen, gravură, pastel ş.a.m.d. anii din urmă nu au fost chiar cei mai generoşi, dislocīndu-le cumva din circuitul expoziţional frecvent, iată cum cele două galerii, „Simeza” şi „Căminul Artei”, ne-au dat răgazul īn această toamnă să vedem pe simezele lor 155 de lucrări. Tehnici şi ipostaze, cele mai multe concordante cu spiritualitatea expansivă europeană. Sindromul refuzului categoric faţă de drumuri aşa-zis bătătorite, consecinţele responsabilizării propriilor gesturi, divizarea funcţiilor imaginarului īn „coaliţii” estetice surprinzătoare au minat īntr-un fel drumul spre inima publicului, lăsīnd cumva īn umbră legitatea acestei admirabile ţesături de expresii, subminīndu-i lirismul de care publicul a fost dintotdeauna ataşat. Paradoxal, acest refuz, aceast㠄disfuncţie” a vizibilităţii descifrate de imediatul pasional a īnsemnat īn fapt, mai ales pentru artiştii tineri, o asumare subliminală a permanenţei, īnglobată decisiv īn actul lor creator. Recursul la tradiţie arată īn chip evident şi decisiv că nimic n-a īmpiedicat vreodată, dacă ne īntoarcem privirea spre luxuria imagistică a secolului trecut, ca grafica să-şi extindă mesajul şi să-şi consolideze viziunea. Şubrezirea asta empatică a dus şi la o depreciere a ataşamentului faţă de frumuseţea unor tehnici tradiţionale: desen, litografie, gravură ş.a.m.d. Dar asta este o altă discuţie.
Personal, mă bucură orice manifestare expoziţională de grafică şi firesc ar fi ca şi alte galerii, particulare sau afiliate unor instituţii de prestigiu, să o dorească pe simezele lor. Mai ales că enzimele artei noastre au īn structura lor, ca pe o formă de mīntuire vocaţională, exerciţiul desenului, ca să nu mai vorbim despre iubirea şi respectul pentru fragilitatea miraculoasă şi tulburătoare a hīrtiei.
Dacă e să ne gīndim şi la marii profesori care au şcolit atīţia viitori artişti, vedem un extraordinar parcurs al imaginarului care, īn recenta expoziţie, a arătat cu claritate disponibilitatea manifestă a multora dintre ei de-a se fixa īn această zonă a vizualului. O zonă ale cărei legături cu invazia de tehnicitate a născut interesante teritorii şi o cerebralitate compulsivă, creīnd uneori dependenţă, şi asta nu īn paguba calităţii imaginarului.
Sigur, cele două galerii n-au epuizat nici pe departe numărul graficienilor din arta romānească, această īntreprindere neputīnd fi nici pe departe exhaustivă. Dar ceea ce trebuie spus este faptul că generaţii diferite de artişti din Bucureşti şi din ţară au creat la acest Salon de Grafică, īntr-o anume măsură, fizionomia şi autenticitatea unui parcurs de neignorat.
Lucrările expuse au arătat publicului, atīta cīt va fi intrat īn cele două galerii pe toată durata expoziţiei, pulsiuni temperamentale, caracterul radical al aspiraţiilor şi, bineīnţeles, termenii concludenţi şi recurenţi ai propriilor limbaje.
Apelarea destul de insistentă la un figurativ dezmembrat din cutumele lui, dar rămas ca un īnveliş puritan de umanitate festivă, retractil şi totodată fastuos, a dat imaginii de ansamblu un plus de īntīmpinare emoţională. Cīnd desenul a fost complet radiat şi imaginii i s-au īmplīntat spaţii, libertăţi, dezvăluiri sau limitări cerebrale, lupta pentru supravieţuire a liniilor şi culorilor este mai directă, mai abuzivă şi raportarea la realitate este univocă. Este partea conflictuală, ludică şi totodată mesianică a ceea ce trăieşte astăzi imaginea ca manifestare gregară sau īnsingurare şi meditaţie.
Mimetismul deseori īnăbuşitor al ultimelor decenii, familiarizarea cu noul şi monopolizarea lui vindicativă, extravagantă au produs īn artă foarte multe hibridizări. Totuşi, din dorinţa de a-şi acorda vizualul la cerinţele spirituale ale prezentului, artiştii romāni, vorbim aici despre grafică, desen ca temelie, menţin un cert echilibru īntre exces şi puritate. Tehnicile mixte sunt frazări pe mai multe voci care, odată structurate pe suprafaţa de lucru, vor adăuga, odată cu bogăţia semantică, un plus de personalizare a tehnicilor.
Salonul de Grafică 2014 a surprins tocmai aceste ingeniozităţi tehnice, mergīnd pīnă la digitalul vorace practicat īn ultimii ani pretutindeni īn lume, amestec de forme, īncrengături şi plutiri fascinante (Ioan Cuciură, Emil Craioveanu şi Maria Fülöp, Silvia Ionel, Emilian Mureşan, Gyongyi Kįroly-Zöld, Gloria Cristina Oprişa, Waldemar Mattis-Teutsch, Adriana Emilia Cănija Popa, Alexandru Şchiopu, Lucia Ösz Trancotă, Ana-Maria Rugescu).
Tehnicile mixte au fost cumva suverane la acest salon. Nonfigurativul generos cromatic, cu planuri suprapuse (Levente Albert, Rodica Amalia Ailincăi, Olimpiu Bandalac, Agneta Covrig, Loretta Băluţă Lorincz), altul mai intens ca trăire şi ca structură organică (Constantin Apostol, Elena Drăgulelei Dumitru, Ioan Lăzureanu, Iosif Stroia).
Tehnici mixte, īn care cerebralitatea sobră, atemporală, cu sonuri figurative este evidentă (Mircea Bātcă, Adriana Bădescu, Cristian Bădescu, Marin Gherasim, Sorin Petru Pănăzan), cele care au păstrat delimitări figurative, metaforizate, uneori rivalizīnd cu visul, alteori cu agresivitatea realului (Otilia Borş, Doina Botez, Letiţia Caba, Eugen Dorcescu, Constantina Dumitru, Doina Ionescu Reghiş, Carmen Nistorescu, Ioana Palamar, Aurel Pătraşcu, Oana Popan, Cristian Radu, Atena Elena Simionescu, Eva Sütő, Alexandru Szabo, Cristian Tarbă). Doina Horătău şi Alina Rizea Gherasim au expus lucrări ce conţin şi colajul īn cumulul tehnicii mixte, amintind de admirabilele cărţi-obiect pe care, īn ultimele decenii, artişti ca Ion Biţan şi Anca Seel-Constantin le-au realizat.
Destul de stinghere īn spaţiul expoziţiilor au fost tehnicile clasice. Ele mai reclamă īnsă, cu toate infinitele patimi ale ordinatoarelor, dreptul la existenţă. Desene (marker, Ioana Elena Cinca, Onisim Colta − cu minunate desene cu pensula pe hīrtie, Sergiu Georgian Mazerschi), cărbune (Andor Komivés, Laura Teodora Ghinea, Ada Muntean, Marcela Rădulescu), creion (Tănase Mocănescu), tuş (Jana Andreescu, Ana Ştefania Andronic, Corneliu Dumitru, Doina Mihăilescu, Lucica Filimon, Petru Vintilă Jr.), tuşul-laviu (Ioana Andrei), grafit (Andrei Matei Banc), peniţă şi tuş (Cristina Bolborea), acuarelă (Tiberiu Nicolae Marianov), serigrafie (Daniela Frumuşeanu), aquaforte (Rodica Lomnăşan), linogravură (Nicolae Haiu), pastel (Mirela Hagiu), tempera (Margareta-Maria Catrinu, Valeria Diaconu), monotipie (Iosif Paul Leş, Adriana Lucaciu), gravură, point-sčche (Daniela Mihai), instalaţia-obiect (Cristina Vlădilă), fotografie (Kalman Sztrharszky), acryl pe hīrtie (Tiberiu Fazakaş), print pe canavas (Ioana Andrei) şi print pe caseton (Vladimir Ene).
Acest Salon de Grafică 2014, deschis printre altele şi cu girul participativ-comunicator al lui Marin Gherasim, care a şi rostit la deschidere fraze pe care mai tinerii artişti ar trebui să le memoreze, poate fi considerat o normalizare a percepţiei, vizavi de un spaţiu atīt de pur şi nobil din artă: grafica şi multiplele ei exprimări.
Un Salon care a vindecat īntr-o măsură semnificativă de prejudecăţi şi de multe lamentări viaţa artistică a Bucureştiului. Pe cīnd īnsă un spaţiu mai generos?

 
Datele tehnice
ale revistei
                     click aici...

Tarife publicitate
                     click aici...
 
                                                 © 2008 Revista Luceafarul