Apare cu sprijinul financiar al

  Click aici pentru prima pagina
2017
2016
2015
2014
2013
2012
2011
2010
2009
2008
Premii

   
Cautare dupa nume autor

Ion George Enache − „Paul şi familia saˮ

        Lucian Gruia

Ion George Enache s-a născut la 7 iulie 1961 īn localitatea Lipia-Gruiu, judeţul Ilfov, şi a absolvit Universitatea Naţională de Muzică din Bucureşti, specializāndu-se īn instrumentul fagot. A cāntat īn Orchestrele Simfonică din Döblin şi Filarmonică din Greifswald (ambele din Germania). A publicat două volume de versuri, aforisme şi grafică: Atenţia cronică/Chronische Aufmerksamkeit (1990), care va fi tipărit apoi şi īn Franţa (Attention chronique, Ed. La Pensée Universelle, Paris, 1993), şi Petrecerea īnvinşilor, īn ediţie bilingvă, romāno-engleză (2010). De asemenea, a publicat două volume de piese de teatru (comedii): Speranţa de rezervă (Editura Rawex Coms, Bucureşti, 2012) şi Paul şi familia sa (Editura Pawex Coms, 2010, reeditat īn 2012).
Vom comenta īn continuare volumul Paul şi familia sa, comedie debordantă īn două acte. Avem o familie de declasaţi, compusă din: bunic, copiii acestuia, Papa (căsătorit cu Mama), George (unchiul) şi nepoţii Paul şi Bianca. Parazitul Paul īşi tachinează īn permanenţă sora uşuratică, pe care părinţii o apără.
Intriga se declanşează cānd bunicul, īn vārstă de 100 de ani, afirmă că are o comoară ascunsă, pe care o va lăsa moştenire familiei. Atras de acest miraj, escrocul escrocilor, unchiul George, spaima tuturor, se īntoarce acasă.
Comicul de situaţie irumpe īn punctul culminant, cānd Paul īşi atacă sora cu pumnii. Īn vānzoleala produsă, toate personajele īncearcă s-o salveze pe Bianca din māinile fratelui, cānd apare bunicul pe scaunul cu rotile, cu puşca veche īn mānă. Īncepe să tragă la īntāmplare, toţi se ascund īn spatele meselor răsturnate, pānă cānd află că bunicul trage cu gloanţe de aur.
Bunicul (spre familie): „Ce staţi ca tāmpiţii... puneţi māna şi adunaţi gloanţele de aur!... ce, aţi īnnebunit?... tot eu să vi le adun? V-am făcut oameni peste noapte cu atāta aur de fiecare... (toţi se reped şi adună, umplāndu-şi buzunarele cu gloanţe de aur... apoi se īntorc la bunic şi-i mulţumesc).”
Finalul prezentat e colosal sub aspectul ridicolului, bunicul afirmānd că mai are şi un tun cu obuze de aur.
Toţi: „Aha... şi... şi... cānd īl pui pe noi...?! Hai, bunicule, te rugăm... pune tunul cu obuze de aur pe noi... pune tunul pe noi... te rugăm... te rugăm (toţi īl roagă să pună tunul pe ei, īn timp ce cortina cade).”
Actanţii sunt nişte trāntori, Bunicul fusese gigolo, Papa este portar la hotel, Mama casnică, Paul şomer, Bianca īntreţinută, unchiul George afacerist şmecher. Sunt īn stare să-şi rişte viaţa cerānd să se tragă asupra lor cu tunul cu muniţie de aur numai să se īmbogăţească fără muncă.
Paul şi familia sa este o comedie modernă şi pusă īn scenă ar stārni ropote de aplauze. Dialogurile sunt pline de umor, inteligente, construcţia dramatică merge īn crescendo, de la intriga provocată de prezumţia unei misterioase moşteniri şi pānă la deznodămāntul hilar. Punctul culminant, cu īnvălmăşala produsă de Bunicul care trage asupra grupului īncăierat cu puşca cu gloanţe de aur, produce rumoare şi rās hohotitor.
Emil Lungeanu subliniază īn Prefaţă: „Principala atracţie a piesei rezidă, aş zice eu, īn umorul cu clăbuci, efervescenţa dialogului şi jocul cu cărţile pe faţă, din care locuitorii īşi fac un adevărat exerciţiu de cinism, īntrecāndu-se īn replici spirituale şi maliţii şocante ce aduc aminte de repertoriul trăsnitei familii Simpson. Este greu să mai deosebeşti un compliment de o invectivă īn nonşalanţa generală cu care aceste lichele īşi găsesc confortul īn cele mai rebarbative mojicii”.
Prin această comedie modernă, spumoasă şi cu un umor frizānd absurdul, Ion George Enache se dovedeşte un dramaturg demn de admiraţia noastră. Pusă īn scenă, comedia Paul şi familia sa, sunt convins că ar avea succes.

 
Datele tehnice
ale revistei
                     click aici...

Tarife publicitate
                     click aici...
 
                                                 © 2008 Revista Luceafarul