Apare cu sprijinul financiar al

  Click aici pentru prima pagina
2017
2016
2015
2014
2013
2012
2011
2010
2009
2008
Premii

   
Cautare dupa nume autor

„Omul cel bun din Seciuanˮ

        Dinu Grigorescu

de Bertolt Brecht
Traducerea şi adaptarea: Andrei Şerban şi Daniela Dima
Coregrafie şi instructaj actoricesc: Andrei Şerban

Orice text poate fi criticat, orice regie suportă observaţii. Nimeni nu e perfect. Andrei Şerban s-a reapropiat de Bertolt Brecht īn stil american. Regizorul galonat de succese răsunătoare pe mapamond ştie bine ce face şi cum o face ne uimeşte de fiecare dată. El cultivă paradoxul scenic cu voluptate. La un moment dat se vede mai bine regia decāt textul. Fantezia abundă. O fantezie aplicată scrupulos pe fiecare gest al actorului limitat īn iniţiative. Marionetele umane nu mai au decāt o singură cale − de a se spune orbeşte şi de a-şi descărca sufletul printr-un joc compoziţional complex. Pusă la RMN, regia lui Andrei Şerban deconspiră structuri bizare, dar profund umane, esenţializate, cu tot cortegiul necesar de ingrediente: scenografie, muzică, coregrafie. Născut īn 1898 īn Regatul Bavariei şi mort 58 de ani mai tārziu, īn Berlinul comunist, Bertolt Brecht s-a adaptat ambientului, scriind mai mult epic decāt dramatic, alegānd teme din proximitatea lui socială, cu fervoare demascatoare şi cu un cult al detaliului psihologic. Īntre Brecht şi Eugen Ionescu este distanţa dintre Prusia şi Versailles. Primul a inventat absurdul, al doilea a cultivat realismul epic. Autorul, fondator al celebrei Berliner Ensemble, aruncă o teză īn discuţie, apoi trece la demonstraţie, analitic, didactic, step by step. Destinele īnşirate, deşirate şi analizate duc greul piesei. Scrupulos, migălos, dar plin de fantezie şi inteligenţă, spectacolul de la Bulandra pune īn valoare un text romānesc palpitant, al unui autor care scrie alegorie cu mijloacele jurnalului de actualităţi, dezvoltānd o poveste reală şi imaginară. Dintr-un Olimp chinez aterizează tam-nesam, īn oraşul Seciuan, trei vietăţi de sex feminin, zeiţe ale binelui, ca să verifice prin experienţa proprie dacă īn lumea răutăţii şi egoismului, care stăpāneşte Planeta, mai există bunătate şi compasiune pe undeva. Pentru a nu vorbi de Germania, vorbeşte de China. E un procedeu cultivat şi de alţi autori revoluţionari. Nu mai există decāt răutate, egoism, suferinţă, corupţie, infracţionalitate. Cele trei graţii ale cerului descoperă numai urāţenie, egoismul exacerbat al profitorilor dintotdeauna, sărăcie lucie, bogăţie agresivă, căci lumea nu se schimbă de cum a fost. Creaţia divină e degradată, mai rău, e distrusă din interior. Oameni fără căpătāi, hoţi şi escroci, prostituate şi o Proprietăreasă patroană (strălucitoare prestaţia Danielei Nane īn cele șapte ipostaze costumiere de senzaţie şi de cel mai bun gust garderobier). Un aviator fără avion, fără caracter, fără suflet, arivist abject, īntruchipat la cote maxime de expresivitate de Cătălin Babliuc, grupuri subumane, familia, nuntaşii, poliţia călare pe abuzuri şi mită, un evantai de amărāţi decorează textul brechtian cu parfum de zid... chinezesc.
Andrei Şerban ştie toate chichiţele şi fiţele. Excelează īn dresajul actorilor puşi să se mişte chinezeşte, dar şi romāneşte. Autentic nativ al gemenilor, regizorul zboară pe cerul dramaturgilor şi aterizează īn magnific, īn prolific, īn exotic, īn realism, īn supra-realism, īn naturalism. O prostituată, singură, demonstrează suflet, īşi ajută semenii şi mai ales pe cei care nu merită un ajutor. Ea este omul cel bun din Seciuan. Ea este proba existenţei, persistenţei umanităţii şi a bunătăţii pe care o caută cu scepticism şi o găsesc cu entuziasm, pānă la urmă, cele trei divinităţi. Binele vine de unde nu te aştepţi şi e capturat de cine nu credem. Dacă bogaţii patricieni ai oraşului trag foc automat şi nu acceptă cazarea nicicum, pentru o noapte, a zeiţelor, prostituata le face loc şi ea va fi răsplătită de Providenţă cu banii necesari īnjghebării unui mic biznis, un chioşc unde se vānd ţigări, un loc creator de locuri de muncă pentru sărmani. Alexandra Fasole joacă admirabil şi īn travesti īntregul spectacol (de peste două ore), atāt scenele de generozitate absurdă, cāt şi cele de dragoste absurdă. E o actriţă completă, cameleonică, mereu alta şi totuşi aceeaşi, urcă pe vrejuri, coboară ca un strugure pe masă. Ipostaze. Chinezul care vinde lichidul existenţial cel mai preţios, apa de băut, numitul Vang, altă īntruchipare brechtiană a binelui, a unui bine lovit mereu de soartă, dar care nu cedează, nu-şi pierde, nu-şi vinde umanitatea, e interpretat cu duioşie, cu măreţie de Vlad Ivanov (utilizat de regizor şi īn alte două roluri episodice). Trei zeiţe, trei actriţe divine. Rodica Mandache, īn apogeul carierei, conduce desantul, emite replici memorabile; īntr-un cuvānt: excelează īn fiecare şi īn toate apariţiile. Manuela Ciucur şi Mirela Gorea – admirabile –, actriţe de mare putere interpretativă, servesc mesajul, poziţia dramaturgului ataşat lumii de sărmani. Ele īntruchipează și alte personaje. Tāmplarul din obşte şi o bătrānică cocoşată de soartă dau culoare momentelor de trecere de la o tensiune dramatică la alta şi atrag atenţia spre capacitatea Profirei Serafim de a portretiza sugestiv. Personajul colectiv familia beneficiază de talentele actorilor: Marcela Moţoc, Mihai Niţă, Silvana Negruţiu, Adela Bengescu şi Simona Pop, dotaţi cu o capacitate puternică de transmitere a mesajelor, īn partituri dificile, complexe şi conexe subiectului tratat. Adrian Ciobanu este cānd şomer, cānd poliţist, īn ambele roluri exact ca un Rolex din Shanghai. Scenografia imaginează un spaţiu de joc multifuncţional, avānd lateral uşi, ferestre, intrări şi ieşiri, iar īn final o inspirată panoramă a oraşului cu casele īnghesuite şi, noaptea, luminate. Dacă īntr-un spectacol vienez cum e Fantoma de la operă ţāşnesc din pămānt sute de lumānări aprinse, dānd un farmec cu totul straniu cimitirului, aici, īn Omul cel bun..., tavanul e ornat īn plafonieră cu şiruri paralele, abundente, şocante de flori roşii − senzaţia transmisă fiind de o anumită măreţie scenografică. Cāteva beţe de lemn dau sugestia debitului de tutun, pe orizontală. Casele oraşului sub forma unor machete stranii, lipite unele de altele, sunt aglomerate şi luminate, īn ciclurile de zi-noapte, īn fundal, sporind misterul exotic şi jocul delicat erotic. Cāteva īnjurături chinezeşti de mamă, spuse pe romāneşte... Autorul muzicii originale şi interpretul ei stenic, Raul Kusak, contribuie la atmosfera divină şi terestră, diversă, la evenimente, la o nuntă atipică, la defilări şi mitinguri, sugerate anti-mafia etc., sub bagheta şi comanda marelui regizor. Viziunea modernă, inovatoare şi spectaculoasă pentru publicul occidental dāmboviţean, marca Andrei Şerban, bifează īncă un succes tandru al Teatrului Bulandra şi al īntregii stagiuni īn desfăşurare galopantă, atāt la teatrele marilor bugete, cāt şi la micuţele teatre independente şi cochete.



 
Datele tehnice
ale revistei
                     click aici...

Tarife publicitate
                     click aici...
 
                                                 © 2008 Revista Luceafarul