Apare cu sprijinul financiar al

  Click aici pentru prima pagina
2017
2016
2015
2014
2013
2012
2011
2010
2009
2008
Premii

   
Cautare dupa nume autor

Revista Revistelor

        

No comment

Noaptea timpului viitor • Ordonarea apriorică a materialului confuz • Rezonanța teleuciană și singurătatea zegreană • Corbul lui Poe croncăne din Gulag • Cine nu vede malul Senei moare liniștit • Orfeu – însuși Mîntuitorul • Zamolxis și Hristos – asimilați de Orfeu • Omul religios eliadesc e astrofizicianul • Piața liberă a melancoliei • Dorul apucat de plete • Pietre împușcate cu lavă • Pașii albinei • O poveste glyfo-smaraldică • Miraza îngânatului • Dacia Trigonului • Hiperrealitatea nu, dar hiperrealitatea multiplă da!

Toate citatele de mai jos sunt preluate fără comentarii din ridicola publicație Onyx, nr. 1-2/2015. Nu dăm numele autorilor acestor texte mustind de prostie prețioasă și umor involuntar (unii sunt membri ai Uniunii Scriitorilor, pe care o dezonorează cu inconștiență). Ei merită doar anonimatul deplin. (LDD)

Cel care spunea cu blajinătate şi simplitate de bun creştin „nu am, moarte, cu tine nimic” într-o noapte a trecut în noaptea timpului viitor. [n.r. pentru cei ce – firesc − nu au înțeles nimic: e evocată moartea lui Grigore Vieru]
*
În ce priveşte spaţiul, primul receptor al intuiţiei sensibilităţii, Eminescu dezvoltă o fenomenologie originală. Cu ajutorul unor mişcării (sic!) impulsionate din exterior, el converteşte realitatea din afară în spaţii lăuntrice, lucru lesne de efectuat, pentru că spaţiul sufletesc este mişcare pură. Mişcările folosite sunt fie ale unor elemente ale naturii sau mişcări muzicale, ambele dinamici intervenind, de pildă, în Peste vârfuri. (...) Dincolo de cele 12 categorii stabilite de Kant în ordonarea apriorică de către intelect a materialului confuz oferit de simţuri, Eminescu imaginează două categorii noi, care sunt criterii de valorizare poetică; şi anume, sacralizarea şi ridicarea la sublim, criterii pe care le-am reunit sub termenul de spirit hyperionic.
*
Primul ciclu nici nu se regăseşte într-un volum anterior, deşi reţine poeme din diferite etape ale creaţiei. Are şi un surprinzător titlu de rezonanţă teleuciană (Victor Teleucă a publicat în anul 2000 volumul de excepţie Piramida singurătăţii). Ilie T. Zegrea o pluralizează în Piramidele singurătăţii (...) Ne-am aştepta ca singurătatea zegreană să fie simptom elegiac fie dintr-o experienţă de tip sentimental-romantic, fie din condiţia de român căzut într-o conjunctură istorică dezastruoasă. (...) Şi în versurile lui Ilie T. Zegrea străbate croncănitul corbului lui Edgar Poe, care îl anunţă că, din Gulag, nu va vedea niciodată malurile Senei, încât poate să moară liniştit.
*
Deci, în acest context, Orfeu este Însuşi Mântuitorul, izotopic semantic cu Zalmoxis-Hristos, tocmai prin forţa sa de Creare Armonică şi de Re-Armonizare a Întregului Cosmos! ...Aşa se explică motivul pentru care Charon şi Cerber acceptă dominaţia Cântecului. CÂNTECUL este, de fapt, motivaţia ontologică şi esenţa existenţială a Cosmosului. Adică, motivaţia destructurării hotarelor, contururilor-ca-rupturi-întru-discontinuitate: pentru prima oară, Cerber renunţă, prin puterea armoniei orfice, la trimitatea (sic!) coruptă de moarte a capetelor sale: a venit un Veghetor mai mare decât el. (...) Deci, Zalmoxis şi Hristos, după întruparea lor, sunt asimilaţi de ORFEU. Mai mult, ORFEU REANDROGINIZATUL trebuie să se nască sub două chipuri, unul Feminin, de tip YIN (Artemis), altul Masculin, de tip YANG (Apollon).
*
Omul religios eliadesc este astrofizicianul şi iniţiatul care – în chip de custode al incintei (sacre prin rostire) – îndeamnă la cugetare în sensul descoperirii interspaţiilor gândirii. Descrierea este neo-parnasiană, cu apetenţe aluzive care impregnează savuros, voluptuos, textul: „Fluvii oceane piramide albastre/ paseri de bonz şi măiastre”.
*
cum să te chem suflet însămânţat de
lumină până în miezul sângelui să
aprinzi doruri de mult stinse şi să mă
rescriu întinerind din existenţele în care
m-am rătăcit pe piaţa liberă a
melancoliei amiază peste tristeţile tale (Vis)
*
Vreau să topesc dorinţa mea în tine
Şi să brăzdez oftatul tău cu un sărut,
S-apuc de plete dorul şi suspinul
Şi să-l învârt până devine mut... (Dorința)
*
împuşcam pietrele
cu muguri de lavă şi gând
ascultam clepsidrele
despre tine strigând
şi te doream
ca pe primul pământ
apărut ultimei corăbii sarmate
rămasă în vânt (unde ești?)
*
Mi-i trupul tot de fapt un câmp enorm
În care roua de pe flori visează
Pașii albinei moi și uniformi
Cum o preiau în miere și-o salvează (Dacă ți-i (sic!) somn)
*
O poveste glifo-smaraldică (sic!) îl cheamă pe abatele toledan Bernardo Gaizca Mendieta y Savayo y Alcantara (născut chiar în an cu Luis de Gongora, 1561!) pe o cale a cunoașterii spre „Dincolo”, locul fericirii, în Triunghiul Emiliei-Romagna, care lasă vederii Edenul, Romania hiperboreană – Dacia Trigonului (sic!) cu baza în „Po”, Pontus, oaspetele Oceanului Potamos, acolo unde Cerul sărută pământul. (...) În miraza (sic!) îngânatului, a impurităii minii (sic!!), Narcis, efemerul, tresărea o alta, adevărată, Oglinda, cea a tăcutului Androgin, Încreatul.
*
Lirica [numele autoarei] este vectorizată din expresionismul de factură valahă al lui Lucian Blaga, ori de factură germană al lui Gottfried Benn, în paradoxismul foarte bine temperat, reliefat în materie sensibilă înaltă, parcă la jumătatea distanţei dintre teritoriile poetice inconfundabile marcate cu stindarde-curcubeu de Constanţa Buzea, în spaţiul valahofon, şi de Claudine Bertrand, în spaţiul frunzei de arţar canadian.
*
Personal, consider că „nişa” comunicării prin intermediul mijloacelor de informare în masă are un rol decisiv la ora actuală în privinţa imprimării unei direcţii anume în ceea ce priveşte actul de comunicare în sine şi cel atitudinal la nivel de societate. (...) Conceptul de hiperrealitate nu îmi aparţine, însă cel al hiperrealităţii multiple, da, şi pleacă de la ideea că, prin mijlocirea mulţimii de canale mediatice existente pe piaţa vizuală la această oră, trebuie ca transparenţa în comunicare să ofere publicului filmul unei realităţi, aşa cum se prezintă ea, de fapt.

 
Datele tehnice
ale revistei
                     click aici...

Tarife publicitate
                     click aici...
 
                                                 © 2008 Revista Luceafarul