Apare cu sprijinul financiar al

  Click aici pentru prima pagina
2017
2016
2015
2014
2013
2012
2011
2010
2009
2008
Premii

   
Cautare dupa nume autor

Poetica sentimentului cosmic al fiinţei

        Ioan Buduca

În capitolul Poetica cuantică din volumul Teoreme poetice, Basarab Nicolescu încearcă o extensie a ideii de poetic, anume extensia maxim conceptibilă. În viziunea sa, rigoarea cuanticii ar aparţine, deopotrivă, şi imaginarului ştiinţific, şi imaginarului poetic.
Presupoziţia cea mai adâncă a acestei extensiuni conceptuale stă pe intuiţia existenţei mai multor Niveluri de Realitate şi pe faptul – explicit teoretizat – că şi poezia, şi cuantica (fiecare în felul său) aduc sensuri de la intersecţia a două Niveluri de Realitate.
Cum aceste sensuri pot fi puse faţă în faţă spre a realiza o oglindă de similarităţi este esenţa încercării pe care o desfăşoară Basarab Nicolescu în Poetica cuantică.
În trei volume de versuri, inspirate naiv de conceptele cuanticii – în sensul lor poetic, Dumitru Găleşanu încearcă, la rândul lui, să desfăşoare ceea ce Basarab Nicolescu teoretizase fără emotivitatea specifică lirismului.
Apărute în ediţii bilingve (română-engleză, una: Emoţii în Multivers, şi română-italiană, două: Pe corzile luminii şi Fugă spre roşu, la Editura Tracus Arte, în 2010, 2011 şi 2012), cele trei volume sunt un experiment nemaiîncercat în literatura noastră, chiar dacă tema centrală, sentimentul cosmic al fiinţei, ar fi putut fi prelevată pe filieră blagiană. Noutatea experimentului e dată de emoţia abstractă pe care viziunea cuantică o pune în oglinda în care încercăm, azi, să vedem sensurile lumii – cel dintâi care se dezvăluie fiind iubirea.
Dacă am ignora trimiterile către teme ce ţin de cosmologiile cuantice, versurile lui Dumitru Găleşanu ar compune o colecţie de poeme de dragoste în dulcele stil clasic.
Și totuşi... Este vorba, mereu, în aceste poeme, de iubirea ce mişcă stelele – cum zicea cel mai clasic dintre clasici.
Înţelesul cosmic al iubirii este un gând de mare poet. Chiar pe vremea lui Dante, el devenise un înţeles intelectual. Azi, sunt puţine spiritele dăruite poeziei care încearcă să regăsească izvoarele pre-intelectualiste ale iubirii ce mişcă stelele. În vremurile noastre nu mai este uşor de conceput iubirea ca fiind organ de cunoaştere. Supremul organ de cunoaştere.
La acest Nivel de Realitate apare în dimensiune un alt nivel de Percepţie – unul în care „a percepe” şi „a fi” stau contopite în verbul de la început. Sau – cum spunea un mare iniţiat – percepţia şi noţiunea pot să se formeze împreună, după o logică a imaginarului obiectiv.
„Imaginarul cuantic – imaginar fără imagini. Sau − mai degrabă – imaginar ale cărui imagini depăşesc tot ce pot concepe organele de simţ. Unde este izvorul imaginilor nezămislite de organele de simţ?” – aşa se instituie una din intuiţiile interogativ-afirmative ale lui Basarab Nicolescu.
Misterul imaginilor nezămislite de organele de simţ vorbeşte direct din vechea temă a iubirii-organ-de-cunoaştere, uitată, din păcate, în vremurile în care intuiţia de sine a eului nostru procedează reducţionist, considerând că dincolo de corpul fizic nu ar mai exista izvoare cognitive.
Dumitru Găleşanu se află cu un pas înainte de revelaţia faptului – căci fapt este – potrivit căruia imaginarul însuşi este opera iubirii cosmice, treptele sale „urcând” de Sus în Jos.
 
Datele tehnice
ale revistei
                     click aici...

Tarife publicitate
                     click aici...
 
                                                 © 2008 Revista Luceafarul