Apare cu sprijinul financiar al

  Click aici pentru prima pagina
2017
2016
2015
2014
2013
2012
2011
2010
2009
2008
Premii

   
Cautare dupa nume autor

Despre viaţă, moarte şi alţi demoni

        Ana Dobre

Titlul cărţii (tu cu viaţa ta pe bancheta din faţă. eu cu moartea mea pe bancheta din spate) publicate de Carmen Dominte (Editura Vinea) sună ca un poem şi anunţă caracterul de meditaţie asupra vieţii şi a morţii, a destinului individului în relaţie cu timpul. Ideea de labirint străbătut, desfăcând mrejele întunericului, se relevă în sugestia cuplului tu-eu, în inversarea raportului dintre eu şi tu, ceea ce lasă impresia unui fatum care ne guvernează şi ne decide existenţa. E, de asemenea, sugestia acelui rimbaudian „eu sunt altul”, a unei înstrăinări de sine şi de regăsire în celălalt prin iubire. Maşina, instrumentul unei inepuizabile mitologii moderne, e o luntre a lui Caron, mijlocul prin care se alunecă în marea trecere.
Script 2 explicitează aceste metafore: „Călătorim în gol cu maşina/ tu cu viaţa ta pe bancheta din faţă/ eu cu moartea mea pe bancheta din spate”, detaliind alte aspecte ale existenţei în trecerea fulgurantă între cele două borne ale vieţii – naşterea şi moartea. Sacrul şi profanul coexistă, teofaniile transcend viaţa şi-i dau motivaţie cosmică: „Călătorim acum prin lume cu buzele uscate/ iar lumea începe să se rupă/ bucată cu bucată,/ noi o bandajăm mereu;/ deja nu se mai vede de după straturile/ de vată şi de tifon...”. Călătoria ca mare trecere atenuează durerile sufletului: „...al meu nu e decât o cicatrice/ şi nu mă mai doare”.
Poeta desenează spaţii, siluete „din fragmente” într-o derută existenţială pe drumuri labirintice, bate la uşi interzise în speranţa că se vor deschide, interoghează, dă soluţii aproximative unor întrebări fierbinţi şi tensionate. Discursul poetico-dramaturgic îi reţine febrilitatea căutării, disperările limitei, încercările de a trece graniţa aparentului în speranţa aflării luminii care să clarifice incertitudinile, nelămuririle, tainele. Înainte şi înapoi pe axa temporalităţii, retrospectivele şi prospecţiile urmăresc clarificări imposibile. De aceea, discursul poetico-dramaturgic este mai mult constatativ, al unui observator lucid şi hipersensibil care intuieşte dincolo de aparent un altceva inefabil şi indefinibil.
Personajele care apar sunt avatari ai aceluiaşi prototip, un eu tensionat de misterul şi miracolul universal care se străduieşte să se dumirească în propriul destin. Imaginea maternităţii se integrează ca arhetip acestei viziuni mitologizante: „Mama mea perfectă/ nu plânge niciodată/ doar îşi lipeşte pe obraz uneori/ abţibilduri cu lacrimi”, iar sugestia jertfei din simbolurile pascale induce ideea vieţii răscumpărate prin sacrificiul christic: „Ouă roşii aduse cadou/ la picioarele lui Iisus// cresc şi-l acoperă/ în coaja lor ascund lacrimi”. În flash-uri, poeta surprinde imagini disparate – ritual, exterior, interior, iubire, metamorfoză, reunind într-o metaforă eul, viaţa şi destinul etern: „De-a v-aţi ascuns/ Mă joc cu Iisus de-a v-aţi ascuns/ îl tot caut de atunci/ el tace mâlc şi numără/ anii ce mi-au rămas”. Viaţa este viaţa repovestită de o străină gură, ca-n gândirea poetică eminesciană.
Formula inedită a poeziei de scurtmetraj prin care se îngemănează două modalităţi diferite de interogare a lumii, poeticul şi dramaticul, transformă, deopotrivă, viaţa în spectacol, o reprezintă dramaturgic şi-i conferă emoţie estetică prin fiorul liric al trăirii autentice.


*


„Sunt căzut din rai, un demon pedepsit să stea între îngeri. Pentru că nu am ştiut să fiu un rău pur, m-au trimis în rai. Ştiau că până să pot ajunge la Dumnezeu, să-i declar pace, toţi Sfinţii mă vor omorî pe drum. Dar un înger m-a salvat, mi-a arătat calea spre pământ, acolo unde e şi raiul şi iadul.” Astfel pătrundem în Legiunea sufletului, vol. I. Întunericul aprinde lumini de Carmen Zaniciuc (Editura Tracus Arte) într-o poveste care amestecă realul şi fantasticul şi în care sensurile se limpezesc în sugestia din subtitlul metaforic: „întunericul aprinde lumini”. Sensurile metaforice prevalează asupra epicului. Nu povestea, istoria, fabula interesează, ci discursul cu semnificaţii ce tind să transcendă realul.
În Demonul ce se întrupează şi cade în viaţa pământească pentru a experimenta din perspectivă umană binele şi răul şi pentru a învăţa lecţia iubirii se decelează un vag ezoterism referitor la condiţia umană însăşi. Fiecare dintre noi răsfrânge binele şi răul, fiecare trece prin experienţe şi întâlniri mari, providenţiale, pe care le ratează, căci nu fiecare dintre noi are revelaţia care să-i permită pătrunderea esenţei lumii.
Carmen Zaniciuc are disponibilităţi narativ-reflexive pentru o astfel de proză, nu neapărat mistică, dar mitică, în sensul dublei naraţiuni care, ca-n prozele fantastice ale lui Mircea Eliade, relevă o interferenţă a sacrului cu profanul.
În traseul iniţiatic al demonului M., probele iniţiatice au rostul de a-l umaniza prin empatizarea cu cei în suferinţă şi de a-l aduce în lumina credinţei, a acceptării dimensiunii benefice a dumnezeirii. Supravegheat permanent de demonul cel mare, metamorfoza este dificilă, dar nu imposibilă: „...demonul cel mare îl urmăreşte şi el pe M. Vede că a devenit un om slab şi neputincios, dar că începe să capete puteri pe care i le dădea iubirea omenească. Îşi dă seama că trebuie să fie atent şi că nu trebuie să-l lase să-şi găsească rostul...”. În acest sens, subtitlul Întunericul aprinde lumini este semnificativ, căci traduce în metaforă destinul demonului M. care străbate întunericul malefic pentru a descoperi luminile izbăvitoare, stare de graţie care permite accesul la adevărata condiţie.
M. se izbăveşte prin iubire. Maria, nume sacru, este călăuza, o Beatrice, care-l conduce către lumina binefăcătoare. Femeia îl iniţiază în taina iubirii ca stare de graţie, stare ce presupune comuniunea spirituală cu celălalt. Un basm etern despre eterna luptă dintre bine şi rău, cu sugestii exoterice şi ezoterice, primul volum din Legiunea sufletului poate transforma aşteptarea în curiozitate. Scriitoarea nu şi-a testat încă limitele imaginaţiei şi ale imaginarului.

 
Datele tehnice
ale revistei
                     click aici...

Tarife publicitate
                     click aici...
 
                                                 © 2008 Revista Luceafarul