Apare cu sprijinul financiar al

  Click aici pentru prima pagina
2017
2016
2015
2014
2013
2012
2011
2010
2009
2008
Premii

   
Cautare dupa nume autor

Emanoil Toma – „Calvaria” (Editura Amanda Edit, 2015)

        Lucian Gruia

Viaţa fiecăruia dintre noi seamănă cu escaladarea unui perete de stâncă de către un alpinist. El se foloseşte în această acţiune temerară de zestrea genetică (talent, sănătate), de echipamentul specific (coarda, pitoanele, carabinierele, pioletul, bocancii etc.) şi de tehnica dobândită. Pe parcursul căţărării, întâlneşte numeroase dificultăţi, proeminenţe ale stâncii, rocă dură, în care nu se înfig pitoanele, ori prea fisurată, în care ele nu ţin etc. Alpinistul e nevoit atunci să le ocolească, trebuie să coboare în rapel şi să aleagă alt traseu. Este ajutat şi de coechipierul său de pe coardă, care vine în urma sa, scoate pitoanele folosite şi i le transmite pentru o nouă etapă de avansare. Până la urmă, alpinistul cade ori învinge.
Octavian Bratu, personajul principal al romanului Calvaria, este chiar un alpinist care se luptă cu muntele şi cu viaţa. Zestrea genetică este bună, între strămoşii săi se numără ruşi şi polonezi de viţă nobilă; rezistenţa fizică moştenită îl ajută să suporte chinurile îndurate în puşcării. Visul său era să devină alpinist profesionist. Ca să ajungă la Clubul Sportiv Dinamo, cere să fie înrolat în armată, într-o unitate a Ministerului de Interne. Ajunge la o unitate de grăniceri din Timişoara, de unde este transferat la Braşov, pentru a fi încadrat în echipa de alpinişti. În urma unui conflict cu instructorul alpiniştilor dinamovişti, este trimis înapoi la Timişoara, ceea ce îi dărâmă speranţele. În plus, urma să mai facă un an de armată. Se hotărăşte să fugă din ţară, în perioada comunistă, şi este prins la graniţă, la Ciavoş, între Arad şi Timişoara (la 2 octombrie 1957). Acum umează rapelul de cinci ani, timp în care este umilit şi batjocorit. În epica romanului sunt inserate procesele-verbale de la diverse interogatorii, ceea ce conferă autenticitate întâmplărilor. Tehnica textualistă face lectura mai atractivă. Romanul depune mărturie asupra chinurilor îndurate în puşcării de cei care încercaseră să-şi câştige libertatea fugind din ţară. Sunt supuşi interogatoriilor şi chiar detenţiei toţi cei care aflaseră de acţiunea lui Octavian Bratu şi nu l-au denunţat.
Năzuinţa spre libertate, în regimul totalitar, a fost similară şi ea ascensiunii muntelui, aşa cum demonstrează versurile poetului Cristian George Abrebenel: „Văile cad, înmugurite de steiuri,/ în albii de hăuri gata pregătite./ Ceaţa stăruie în poale/ ascunzând această cale./ Urc şi mă simt mai puternic,/ cernitele ziduri de granit/ le las undeva în/ abis” (Ascensiune). Am citat versurile pentru a transmite o imagine asupra ascensiunii muntelui de către un alpinist.
Poveştile de dragoste constituie ascensiuni şi coborâri riscante. Înainte de puşcărie, în Cheile Turzii, Octavian are o aventură cu Aniko, care-i va deveni nevastă după eliberare. Pentru că relaţia nu merge, Tavi se îndrăgosteşte de Katy, la Cluj, cu care are un copil, fără să mărturisească decât în final că e însurat.
Gândul de a deveni alpinist profesionist nu-l părăseşte şi urmează o nouă tentativă de trecere a frontierei, de data asta între Ungaria şi Austria, sortită, de asemenea, eşecului. Urmează un nou rapel existenţial, o nouă perioadă de încarcerare, de un an (din 1986 până în 1987).
La bătrâneţe, alpinistul moare bolnav de cancer, rămânându-i visul neîmplinit. Muntele vieţii nu i-a fost favorabil, alpinistul s-a prăbuşit. Este înmormântat în cimitirul Mănăstirii Calvaria, unde se semnase armistiţiul dintre autorităţile austro-ungare şi răsculaţii conduşi de Horia, Cloşca şi Crişan. Viaţa i-a devenit o legendă. Legenda luptei cu viaţa, în ascensiunea spre libertate într-un regim poliţienesc. Metamorfoza se datorează şi transpunerii vieţii personajului în romanul lui Emanoil Toma.
Stilul este limpede, direct, colocvial, alert. Introducerea de documente transformă epica într-un joc ingenios de puzzle. Evenimentele nu sunt povestite cronologic, ci inserate incitant, în funcţie de tehnica de impresionare a cititorilor, de atragerea lor în povestire.
Autorul este şi el un alpinist în ceea ce priveşte ascensiunea literară. Coechipier cu el, pe coardă, sunt şi eu, comentându-i cărţile.



 

 
Datele tehnice
ale revistei
                     click aici...

Tarife publicitate
                     click aici...
 
                                                 © 2008 Revista Luceafarul