Apare cu sprijinul financiar al

  Click aici pentru prima pagina
2017
2016
2015
2014
2013
2012
2011
2010
2009
2008
Premii

   
Cautare dupa nume autor

Poezie

        Iulian Boldea

rest


era o tristeţe de fiecare zi de care
nimănui nu-i păsa
era un sâmbure de adevăr în fiecare gest
al corpului delăsător şi tandru
era un scâncet nepotrivit aşezat
la un centimetru de ea
de adevărata formă a umbrei
era un rest netrebnic
al privirii sătule de
lucruri



privilegiu


în spatele meu noaptea nu mai are
nici un privilegiu
nici luna
nici timpul care se aruncă în gol
nici respiraţia îndărătul căreia ne ascundem
fără dispreţ fără curaj fără milă
ca şi cum am fi mai mult decât
o privire lipsită de cauză
aruncată asupra lucrurilor



umbra


pentru o vreme nu ştiam dacă mărturisirea
ţine loc de destin sau dacă umbra ta desenată
în dreapta mea era o iluzie o amăgire un placebo
nu ştiam deloc dacă amintirea ta abandonată
are forma unui alfabet complicat
ale cărui litere sunt gesturile tale
de fiecare zi
de fiecare noapte
de fiecare viaţă
de fiecare moarte



limita


eram într-un colţ al poemului
împărţeam darnic cuvintele
care precedau învierea cărnii
şi viaţa nouă ce va să vină
fericirea era o prezumţie
de care trupului îi era milă
iar viziunile înmugureau harnice:
înainte de credinţă a fost surâsul
limită fericită căreia ne încredinţăm zilnic
viaţa



după-amiază


o după-amiază imobilă
cu desenul fragil al ploii pe retină
deşi în interiorul surâsului nu mai era
nicio poveste nicio tristeţe nici un peisaj
de parcă lumina prelinsă în catedrală
ca o înfiorare ar trece de partea cealaltă
a unui vis
nesfârşit



curtea interioară


visez din nou umbre tăcute ochi stinşi ploi nesătule
stau între două
realităţi care se amestecă între ele
stau între două zile de ieri identice
şi simt cum certitudini imprecise îmi străbat venele
pe măsură ce gândesc pe măsură ce visez
prin fereastra somnolentă privesc
cum trec iluziile inundând trotuarele
pentru că nimic nu se sfârşeşte azi
nimic nu începe mâine
în afara miracolelor
din curtea interioară



mister


era un mister prelins printre crăpăturile pietrei
un simulacru de crepuscul ce ne adulmeca iluziile
în timp ce trecutul se lungea pe asfalt închipuind
angoasa noastră zilnică
nepăsarea cu măştile nostalgiei pe chip
inexplicabil nimic inexplicabilă milă
pe care nu o putem vedea nu o putem pipăi
cu vârful degetelor noastre iluminate de înţelesuri
precum un râu misterios cu undele suspendate
într-un obscur destin de acum şi pururea
care a uitat demult să ne pândească
care a uitat demult să ne ademenească
cu laţul său melodios
cu aripa sa muiată în spini



gest întrerupt


când cerul miroase a stătut a mucegai a rânced
când zborul istovit se întoarce în pasărea bolnavă
când aripile istovite unduiesc în neantul nemişcat şi atroce
iar noaptea melodioasă tremură în
cearcănele adânci ale somnului
atunci totul ni se pare minciună şi amăgire
atunci totul e senzaţie fără trup
trăire oprită la jumătate
gest întrerupt
epifanie neputincioasă

 
Datele tehnice
ale revistei
                     click aici...

Tarife publicitate
                     click aici...
 
                                                 © 2008 Revista Luceafarul