Apare cu sprijinul financiar al

  Click aici pentru prima pagina
2017
2016
2015
2014
2013
2012
2011
2010
2009
2008
Premii

   
Cautare dupa nume autor

39 de trepte. Making of

        Ana-Maria Nistor

S1.D1. interior birou. Computer. Tapping
„Vă invităm la premiera spectacolului 39 de trepte, după filmul omonim de John Buchan şi Alfred Hitchcock, adaptare de Patrick Barlow după o idee originală de Simon Corble şi Nobby Dimon.
În spectacolul de la Teatrul Foarte Mic, regizat de Gabriela Dumitru, se îmbină două perspective: un scenariu de teatru şi un scenariu de film. Patru actori, un regizor, o cameră de filmat, costume, decor şi un scenariu de succes. Conceptul de «teatru în teatru» este reinterpretat; formula concentrată a conceptului este cea de «film în teatru».
Motor... Acţiune! Crimă, urmăriri spectaculoase, suspans, tensiune, cascadorii, focuri de armă, avioane în picaj, răsturnări de situaţie. Toate ingredientele unui blockbuster cu spioni, redimensionate pentru scena de teatru.
Stop! Tras! În spatele camerei de filmat, între două cadre, decorul se schimbă la vedere, regizorul dă agitat ultimele indicaţii, actriţele se îndrăgostesc de protagonist; talent, orgolii, intrigă, determinare şi o poveste de iubire. O zi obişnuită pe platoul de filmare.”


S2.D1 exterior stradă. În faţa teatrului. Țigări


− Dacă mai face o singură criză, plec!
− Lasă, că nici ţie nu ţi-a ieşit acolo, la han...
− Normal, mi-am rupt mâinile în decorul ăla. De ce dracu’ jucăm noi în asta?
− Hai, stinge-o, că iar se urlă şi mai am o repetiţie după.


S3.D3 interior living. Cronicar de teatru. Telefon cu o prietenă


− Cum e? Ai fost?
− Nu e rău deloc. Cred că-i singurul pe care l-aş recomanda de la Foarte Mic. O comedie bine făcută, pentru o seară de weekend. Stai să ne-nţelegem, nu e Shakespeare..., dar ei sunt foarte buni. Nu toţi, sunt şi scăpări, dar are Grămoşteanu o bucurie de joc nemaipomenită; Lupu e bine de tot în rolul de divă de cinema, Talaşman le ţine spatele şi are câteva momente delicioase...
− Ce joacă?
− Regizorul care vrea să facă filmul ăsta stupid, dar are şi nostalgii de actor... Iar Cojanu în sfârşit joacă şi el, mai ales că are mai multe personaje diferite. Lui Prec îi iese momentul de la han.
− Regia?
− E bine, mai cu seamă că trebuie să facă ceva cu scenografia aia de sărăcie unatc-istă. O să placă, face săli pline dacă-l promovează. Merită să-l vezi. Hai, pa, că trebuie să scriu...


S4.D2. acelaşi interior. Tastatură


(...) A devenit o modă, care a ajuns şi la noi de câţiva ani, ca scenarii de succes să fie dramatizate şi puse în scenă (...) aparent o pierdere, datorită lipsei mijloacelor specifice cinemaului, în fond un câştig datorită jocului pe viu al actorilor, interacţionând cu publicul (...) Povestea unui making of a unui policier cu subiect destul de naiv, dar care vrea să fie de maximă tensiune (scurgerea unor informaţii secrete de interes naţional), şi de aici comicul, din investirea cu seriozitate a unor momente ridicole în fapt, punctate cu scene de comedie romantică. Toate acestea văzute din spatele camerei, în intimitatea platoului de filmare a unei pelicule cu buget redus, unde un regizor ambiţios, disperat, încrezător, manipulator uneori, alteori depăşit de situaţiile de criză vrea să-şi vadă visul realizat. Patru actori care joacă aproximativ 40 de roluri, de la figuraţie, echipă tehnică la personaje-cheie (ăsta-i bugetul, domnule!), într-un decor aproape în 2D, funcţional şi bun la toate, şi care dezvăluie travaliul din spatele ecranului de cinema. Viaţa de actor nevoit să fie profesionist în orice moment, cu frustrări, orgolii, poveşti de amor, invidii, crize de personalitate, instantanee care citează comic, în acelaşi timp, stilul de joc hollywoodian al anilor ’30-’40 (...) Un spectacol dinamic, plin de farmec şi de umor, în care clişeele nu sunt evitate, ci înadins îngroşate (...) Andreea Grămoşteanu, aşa cum demult n-am văzut-o pe scena de la Teatrul Mic, plină de culoare şi inventivitate, acaparează publicul din primul moment (...) Ştefan Lupu, actor şi dansator de fineţe, e carismatic şi antipatic în rolul de vedetă a platoului, debordând de farmec şi de umor bine dozat în rolul personajului din film (...) Bogdan Talaşman, regizorul celor „39 de trepte”, este aproape în permanenţă în scenă, în spatele camerei sau pe platou, cu rol de metronom dinamizând acţiunea, în chip de prim spectator entuziast, dar şi de artist chinuit de facere şi ridicol în credinţa sa de creator al Marelui Film (...) Viorel Cojanu şi Claudia Prec, aparent personaje secundare, întruchipează, pe rând şi la nevoie, rolurile din filmul de spionaj, reuşind, cel puţin Viorel Cojanu, să creioneze cu multă inventivitate, diferit, chipuri al căror număr l-am pierdut (...) Regia mizează pe jocul actoricesc, punctând comic aşa-zisele momente de suspans, subliniindu-le pe cele de tensiune dintre membrii echipei ori lăsând tăcerea să respire între două cavalcade.


S5.D1 foaier, pe trepte, maşiniştii N&P


− Hai, că dă drumul la public. Le-ai verificat bine?
− Băi, ce idee şi pe regizoarea asta să lipim 39 de stickere pe scări!...
− Lasă, mă, că-i mişto... şi cu panourile astea cu actorii, să faci poze cu ei, ca la Hollywood... Zici că-s vii!
− Auzi, eu nu-mi iau salariu pentru asta!


S6.D2 culise, înainte de spectacol


− Ai grijă să nu uiţi la momentul cu trenul...
− Oricum nu mă văd de Lupu, care dansează în faţă şi-o să se uite toate gagicile numai la el!
− Putem să ne-adunăm un pic şi să ne concentrăm?!
− Cinci minute!


S7.D3 sală plină, aplauze. Spectatoare cu păr lung, SMS


„F.F. tare. Punem şi pe blog la must see. Cer autograf lui Ştefan Lupu. J Ne vdm în C. Vechi. Super piesă!”


S8.D1. sală goală. N&P strâng cabluri


− Mai ai o ţigară şi pentru mine?
− E ultima. O fumăm amândoi.


Generic:
Andreea Grămoşteanu, Ştefan Lupu, Viorel Cojanu, Claudia Prec, Bogdan Talaşman.
Regia: Gabriela Dumitru; Scenografia: Vladimir Turturică; Coloana sonoră: Andrei Petre-Tatu; Coregrafia: Ştefan Lupu; O producţie Teatrul Foarte Mic.


Ultimul cadru: „Chiar merită văzut. That’s all folks!”

 
Datele tehnice
ale revistei
                     click aici...

Tarife publicitate
                     click aici...
 
                                                 © 2008 Revista Luceafarul