Apare cu sprijinul financiar al

  Click aici pentru prima pagina
2017
2016
2015
2014
2013
2012
2011
2010
2009
2008
Premii

   
Cautare dupa nume autor

Nici matematica nu mai e ce-a fost

        Gelu Negrea

Ultimul clasament FIFA dat publicităţii īn urmă cu puţin timp (mai precis, pe 12 martie a.c.) este īn măsură să dovedească mai mult decāt convingător că nici măcar matematica nu mai e ce-a fost odată. Căci, doamnelor şi domnilor, ce altceva este un clasament decāt punerea laolaltă a unui număr mai mare ori mai mic de cifre şi ordonarea lor īn conformitate cu nişte criterii general acceptate?! E adevărat, modul de calcul al punctajelor atribuite naţionalelor lumii īn clasamentul FIFA este – să am pardon de impresie – un cumplit meşteşug de tāmpenie, vorba lui Creangă, dar atāta vreme cāt, de voie, de nevoie, afiliaţii de pe toate meridianele şi-l asumă cu entuziasm, se aplică milenarul principiu sportiv: īn caz contrar, asta e situaţia! Fiindcă, pānă la urmă, indiferent cum este el – logic ori absurd, corect sau aberant –, de vreme ce funcţionează īn acelaşi fel īn cazul tuturor, este, care va să zică, valabil. Pe ultimii patru ani, cel puţin...
După această suavă batere de cāmpi cu arome teoretice, să trecem la practica cestiune care pe mine, unul, m-a distrat foarte tare, determināndu-mă să-mi pierd īncrederea pānă şi īn rigoarea şi obiectivitatea aritmeticii.
Pānă pe 9 aprilie, cānd va fi publicat următorul clasament FIFA, ierarhia mondială se prezintă astfel: 1. Germania (1.770 pct.), 2. Argentina (1.577 pct.), apoi Columbia, Belgia, Olanda, Brazilia, Portugalia, Franţa, Uruguay, Italia, 11. Spania (1.130 pct.), Elveţia, Costa Rica, 14. Romānia (1.081 pct.), Chile, Cehia, Anglia, Algeria, Croaţia, ..., 27. Grecia (872 pct.), ..., 43. Irlanda de Nord (679 pct.), ..., 46. Ungaria (659 pct.), ..., 78. Finlanda (450 pct.), ..., 105. Insulele Feroe (317 pct.). Am reprodus, cum lesne se observă, fragmentar clasamentul īn discuţie – respectiv, pe ici, pe acolo, şi anume prin punctele esenţiale din perspectiva Naţionalei Romāniei. Ce rezultă la o repede ochire şi o minimă analiză a situaţiunii la zi este de natură să ne ridice moralul patriotic pānă-n vārful Făgăraşului şi să ne bucure pānă peste măsură. Nu neapărat fiindcă locul 14 este, īn sine, onorant, deşi nici asta nu e de lepădat īn condiţiile īn care selecţionate cu pedigriuri respectabile (Anglia, Cehia, Rusia, Croaţia şi nu numai) se clasează īn urma noastră. Uneori, chiar la mare distanţă.
Motivul generator de optimism lucrativ este acela că, dacă tragerea la sorţi pentru preliminariile Campionatului Mondial din Rusia 2018 s-ar efectua astăzi sau pānă pe 8 aprilie, selecţionata Romāniei ar intra īn prima urnă valorică, fiind ultima dintre cele 9 echipe europene care ar fi desemnate cap de grupă. Şi asta, īn detrimentul unor foste campioane mondiale, laureate continentale etc. – oricum, formaţii participante īn ultimul deceniu la turnee finale pe care noi le-am privit resemnaţi doar la televizoare color performante.
Sigur, pānă pe 25 iulie, cānd este programată tragerea la sorţi pentru mondialele ruseşti, va mai curge destulă apă pe Dunărea albastră şi pe cristalinele rāuri interioare autohtone şi multe se pot schimba prin cel clasament zgubilitic. Deocamdată īnsă, sorţii par a īnclina balanţa norocului către noi fiindcă, iată: īn această lună Romānia are de disputat o singură partidă, şi anume aceea pe teren propriu cu reprezentativa Insulelor Feroe. Şi oricāt ar fi balonul de rotund şi de valabilă scuza predilectă a īnvinşilor precum că īn fotbal se poate īntāmpla orice, repetarea isprăvii de la Atena a pescarilor din nordul Atlanticului oscilează īntre improbabil şi imposibil. Cu atāt mai mult cu cāt Anghel Iordănescu nu e Claudio Ranieri. Īn acelaşi timp, o reprezentativă de care ne despart mai puţin de 50 de puncte – despre Spania vorbesc – are de disputat luna aceasta un meci oficial cu Ucraina (acasă) şi un amical cu Olanda (īn deplasare). La rezultate normale, īn clasamentul FIFA din aprilie, Spania şi Romānia pot deveni vecine, ocupānd cu multă voioşie locurile 12 şi, respectiv, 13.
Trăim īntr-o lume relativă, fireşte. Fizicienii, astronomii şi alţi īnţelepţi ne-au obişnuit deja cu acest adevăr nu foarte confortabil īntotdeauna. Printre puţinele certitudini absolute ale vieţii noastre ca o pradă am conservat totuşi cāteva convingeri hrănite de austeritatea aritmeticii elementare care ne īnvaţă de la vārsta jocului cu lopăţica īn nisip că unu şi cu unu fac obligatoriu şi iremediabil doi. Dar iată că şi aceste axiome matematice sunt pe cale să se spulbere īn cele patru vānturi. Īn ultimii şapte ani, Furia Roja a cucerit două titluri continentale şi unul mondial. Mai mult: ultima oară, Spania a fost campioană europeană īn 2012, deci īn interiorul intervalului de patru ani avuţi īn vedere de clasamentul FIFA despre care vorbim. Ce-a făcut comparabil Romānia fotbalistică a ultimilor nu şapte, nici şaptesprezece, ci şaptezeci şi cinci de ani? Cāteva modeste calificări īn grupele unor turnee finale, soldate cu două mai curānd teoretice locuri 5 (īn Mexic 1970 şi īn Statele Unite 1994). E acelaşi lucru? Parcă nu prea. Şi cu toate astea, clasamentul FIFA şi matematica lui ciudată sugerează cum că, īn momentul de faţă, īntre cele două reprezentative nu e chiar o aşa mare diferenţă.
Aceeaşi aritmetică īşi pierde şi mai mult din verticalitate şi semnificaţie atunci cānd ne īndreptăm atenţia distributivă către clasamentele naţionale cum ar fi al nostru, de exemplu. Căci, ce Allah poate īnţelege omul botezat creştineşte din īmprejurarea că partida dintre o candidată la retrogradare (Pandurii Tārgu-Jiu, să spunem) şi formaţia creditată de aproape toată lumea cu şanse la titlu apropiate de sută la sută (Steaua, să zicem) nu doar se termină cu un neaşteptat (vorba vine!) şi concludent 3-1 īn favoarea primei echipe, dar şi oferă o imagine de ansamblu şi pe compartimente īntru totul corespunzătoare scorului īnregistrat pe tabela de marcaj. Scorului, zic, nu clasamentului care se dovedeşte īncă o dată cumplit de relativ. Nu mincinos, doar relativ. Īntr-un aşa hal de relativitate, īncāt, de la īnceperea returului, peste campionatul nostru pluteşte aburul unui paradox jalnic: Steaua se dă de ceasul morţii să piardă titlul, dar nimeni nu se īnghesuie să-l cāştige. Mă rog, cu excepţia cātorva arbitri de o rea-credinţă īnfiorătoare, īnsă ei nu se pun, nefiind la prima greşeală... Şi uite-aşa, din greşeală īn eroare, o menajerie de elefanţi plini de talent, care evoluează īn tricourile proaspetei promovate ASA Tārgu-Mureş, se trezeşte īn postura scandaloasă de a se bate pentru primul titlu din istoria clubului! Succesuri!...
 
Datele tehnice
ale revistei
                     click aici...

Tarife publicitate
                     click aici...
 
                                                 © 2008 Revista Luceafarul