Apare cu sprijinul financiar al

  Click aici pentru prima pagina
2017
2016
2015
2014
2013
2012
2011
2010
2009
2008
Premii

   
Cautare dupa nume autor

Cei patru Murnu

        Iolanda Malamen

Murnu − neam de artişti se intitulează expoziţia care recuperează momente faste din cultura noastră vizuală şi din cea literară, deschisă la sfārşitul lunii februarie (2015) la Galeria Dialog. Opere a patru dintre membrii familiei Murnu sunt aduse īn atenţia publicului, īntr-un demers expoziţional dens şi bine articulat. 


Ary (Aristomene) Murnu se naşte īn 1881 īn Xanti, Macedonia, īn familia preotului şi profesorului Ioan Murnu. Viitorul artist īşi va face studiile liceale la Budapesta şi la Bucureşti. La 1900 īl găsim studiind desenul şi pictura la Academia Liberă din München, unde-l are profesor, printre alţii, pe Simon Hollosy. Revine īn Romānia desăvīrşindu-şi studiile la Şcoala de Belle Arte din Iaşi şi Bucureşti. Timp de cinci decenii, īntre 1907 şi 1960, expune consecvent la „Tinerimea artisticăˮ peisaje de līngă Braşov, din Dobrogea şi din Curtea de Argeş, dar şi portrete. Ilustrează reviste ca: Reforma şi Furnica, editează bilete de bancă pentru Banca Naţională şi serii de timbre, distingīndu-se ca un foarte īnzestrat grafician. Se stinge din viaţă īn 1971. Cīteva expoziţii (īntre 1998 şi 2014) īi vor evoca personalitatea.
Lucrările expuse la Galeria Dialog sunt mai ales peisaje, dar sunt şi cīteva portrete şi compoziţii. Tehnicile sunt: ulei pe carton, pīnză, lemn şi cărbune şi pastel pe hīrtie.
Peisajele din natură, pe care pictorul le surprinde īn varii momente ale zilei şi ale anotimpurilor, au o veridicitate netulburată de fantezii cromatice sau structurale, cunoaşterea īn amănunt a tehnicilor picturii după natură fiind explicită. Lucrările au īncărcătură emoţională şi surprind prin acurateţe şi ritm cromatic. Temperamentul de narator volubil, melancolizat de frumuseţea naturii, īl face pe artist să-şi regăsească eposul īn aceste peisaje redate atīt de sincer şi delicat. Artistul nu are enzime pentru inovaţii şi nu-şi acordă libertăţi scripturale. La studiile consecvente de artă şi la frecventarea asiduă a muzeelor europene va adăuga puterea lui de introspecţie care-i va justifica īntreaga creaţie. Īn curte la Lereşti şi Dimineaţă līngă Lisa sunt bijuterii picturale ce iradiază străluciri de lumină şi calm seren. Portretul īn ulei pe care i l-a făcut fiului său, Ion Lucian Murnu, imortalizat īn virilitatea tinereţii, are caracter, fiind o reuşită picturală dată şi de cunoaşterea profundă a subiectului.
Ca desenator, Ary Murnu dovedeşte o mīnă sigură, exersată īn ilustraţia de carte (de exemplu, Eminescu, Ediţia Scurtu) şi caricatură, īn care fiecare detaliu se integrează īn plasticitatea īntregului.


George Murnu (n. īn 1868 − m. 1957), fratele lui Ary Murnu, este cel de-al doilea membru al familiei pentru care Galeria Dialog a rezervat un spaţiu de expunere a cītorva dintre scrierile sale. După absolvirea Facultăţii de Litere şi Filozofie la Bucureşti (1894), īntre 1899 şi 1901 va studia lingvistica elină şi bizantologia la München, unde-şi va susţine şi teza de doctorat. Formaţia sa intelectuală include studii de arheologie clasică la Atena şi studii de istoria artei şi arheologie la München şi Berlin, īntre 1903 şi 1906. Īn 1908 va fi numit profesor universitar titular la Catedra de Arheologie a Universităţii Bucureşti şi īn 1910, director al Muzeului de Antichităţi. Īn 1923 va deveni membru al Academiei Romāne.
Īn 1903 īncepe activitatea de traducător cu Iliada lui Homer, traducere apreciată, printre alţii, de Maiorescu şi de Coşbuc. Īn 1914 va fi publicat textul integral al epopeii. A tradus poezie macedoneană şi izvoare greceşti privind istoria Asanizilor. Are merite deosebite īn cercetarea arheologică privind monumentele romāne de la Tropaeum, este iniţiatorul studiului istoriei Evului Mediu balcanic īn mod comparatist, a oficiat misiuni diplomatice la Londra, Paris, Berlin şi Roma, militīnd pentru instaurarea păcii īn Balcani. A fost colaborator apropiat al lui Victor Papacostea ca editor al revistei Balcania.


Ecaterina (Titi) Filionescu-Murnu (n. 1906 − m. 1982), fiica lui George Murnu, a participat īntre 1930 şi 1944 la toate Saloanele Oficiale de desen şi gravură şi la expoziţiile Societăţii „Tinerimea artistică“. Artista este prezentă pe simezele expoziţiei cu cīteva lucrări de pictură care atrag atenţia prin linia sigură şi plină de sensibilitate şi căldură a desenului, dar şi prin abordarea directă, fără puls dramatic a temelor. Naturile cu flori, dar şi compoziţia intitulată Cele trei graţii au o devitalizare cromatică ce face vizibil tonusul delicat şi totodată ferm al desenului. Portretul făcut tatălui său, cu desenul bine pus īn pagină, surprinde cīte ceva din gravitatea şi din placiditatea senectuţii. Haina īn nuanţe lapidare de ocruri īntăreşte sentimentul unei singurătăţi implacabile. Ar fi interesant de văzut şi alte lucrări ale artistei.


Spaţiul acordat lui Ion Lucian Murnu (1910-1984) este, fireşte, mai generos, el fiind şi cel mai cunoscut dintre artiştii acestei familii dăruite cu atīta har.
Născut la Bucureşti, ca fiu al lui Ary Murnu, acesta va studia la Şcoala de Belle Arte (1930-1936) desenul cu Camil Ressu şi sculptura cu Oscar Han. La Accademia di Romania de la Roma (1938-1940) va descoperi arta etruscilor. Īn cel de-al Doilea Război Mondial a luptat pe frontul din Crimeea. Revenit īn ţară, īn 1943, devine cadru didactic la Catedra de Sculptură din cadrul Institutului de Artă Plastic㠄Nicolae Grigorescuˮ, unde va funcţiona timp de patru decenii, fiind considerat pīnă astăzi unul dintre cei mai preţuiţi profesori.
Īn timpul vieţii va expune rar lucrări: doar două personale la Bucureşti (1946 − Sala Dalles şi 1966 − Galeria Orizont) şi alte două, la Roma (1967) şi Germania (1971), la Arnsberg, cu ecouri laudative īn presa de specialitate. A obţinut două importante premii pentru pictură īn Italia.
După 1990 va fi omagiat ciclic prin deschiderea unor expoziţii de desene, sculpturi şi picturi īn Bucureşti, Constanţa, Galaţi şi Roma.
Lucrări de-ale artistului se află īn muzee şi īn numeroase colecţii particulare din ţară şi din străinătate. A realizat şi lucrări monumentale īn oraşe ca: Bucureşti, Brăila, Turda, Dej, Drobeta Turnu-Severin şi Cāmpulung Moldovenesc. Numele artistului se regăseşte īn dicţionare de artă, albume şi monografii, opera sa fiind apreciată de cei mai importanţi critici de artă.
Impresia pe care o lasă sculpturile (piatră, ghips şi bronz) lui Ion Lucian Murnu este aceea de suferinţă mīntuitoare, de īncremenire hirsută, de gestică gravă īn contrast cu lumea īnconjurătoare. Prin cultura umanistă temeinic asimilată, cunoaşterea īl va orienta către multe personaje mitice, cărora le insuflă propria vocaţie spirituală şi le separă etic şi estetic de gregaritatea unei umanităţi rătăcite īn necunoaştere şi superficialitate. Simbolistica lor este una a tragismului asumat, a sfinţeniei răbdătoare. Măştile din bronz īnsoţesc şi completează suita de sculpturi exprimīnd stări sufleteşti paroxistice.
Sfāntul Ioan Botezătorul, Orfeu murind, Venus Epythumnia, Īnţeleptul, Eminescu sunt cīteva dintre personajele care īi provoacă artistului o meditaţie hristică asupra destinului uman. Ele sunt pentru artist misionare ale principiilor care-i călăuzesc spiritul şi sufletul, īn sensul cel mai īnalt.
Desenele īn cărbune, tuş şi pastel au o dualitate expresionist-rugătoare şi o mistică remanentă, fiind descărnate de intruziunile unor detalii nesemnificative.
Un excepţional Autoportret, realizat īn 1950 (cărbune pe hārtie), arată chipul unui bărbat cu o privire intens-scrutătoare şi īntrebătoare, aflat parcă īn afara propriului eu.
Picturile lui Ion Lucian Murnu marcante şi obsesive sunt īnsă cele care conduc şi particularizează tensiunile īntregii expoziţii, prin ele pătrunzīndu-se īntr-o lume stranie, glaciară, īn care spiritualitatea are valoare iniţiatică. Īn peisajele desprinse parcă din lumi selenare, cu stīnci şi osaturi colţuroase, cu ape īncremenite şi copaci carbonizaţi, neroditori, adesea plutesc īn spaţiu siluete umane halucinante, care par a-şi clama spiritualitatea. Zborurile şi căderile se īntīmplă īntr-o tăcere cosmică. Desprinderea din mundanul comun īnseamnă īnsingurare şi jertfă īn căutarea absolutului. Sonurile metafizice sunt cele care compun aceste picturi ale unei irealităţi decisive spiritual şi moral. Impresia de vastitate, de nemărginire este foarte puternică.
Opera lui Ion Lucian Murnu este una căreia timpul i-a dat sorţii unei perenităţi fireşti, legatare, īn istoria artei romāneşti.


Īn īncheiere, laude Galeriei Dialog, care a deschis, cu spirit comunicator, infuzat de curatoriatul Ruxandrei Garofeanu, accesul spre opere pe care privitorul nu are privilegiul să le vadă foarte des. Meritul este şi al istoricului de artă Doina Māndru, contribuţia sa la compunerea acestei expoziţii fiind vitală.

 
Datele tehnice
ale revistei
                     click aici...

Tarife publicitate
                     click aici...
 
                                                 © 2008 Revista Luceafarul