Apare cu sprijinul financiar al

  Click aici pentru prima pagina
2017
2016
2015
2014
2013
2012
2011
2010
2009
2008
Premii

   
Cautare dupa nume autor

O reeditare impecabilă

        Dumitru Ungureanu

Cititorii revistelor literare sunt obişnuiţi cu rubricile intitulate „Cronica ediţiilor”. Textele pun în discuţie (re)editări de volume cu aparat critic ale vreunui autor, de multe ori uitat. Şi tomurile, şi comentariile pe marginea lor se înscriu în firescul oricărei limbi, al oricărui spaţiu cultural care preţuieşte precursorii şi îşi conservă memoria. Nimic nu e mai nociv pentru o cultură decât uitarea. Nu contestarea vehementă, din care faptul/artistul contestat iese mereu întărit, ci neglijarea cu premeditare, ignoranţa fudulă, autocronia („totul începe cu mine!” − şi chiar se sfârşeşte, am adăuga) sunt bubele ce ucid fiinţa unui autor, a unei mişcări literare, a unei culturi.
Altfel stau lucrurile în domeniul rockului. Aici, actualitatea cutărei trupe, a „neasemuitului star” ţine de modă şi de ceea ce show-biz-ul defineşte drept come-back. Un nume a fost pe toate posturile de radio şi pe toate platanele de pick-up în urmă cu vreo câteva decenii. Moartea, de cele mai multe ori, sau o toană a cuiva îi redescoperă melodiile, un DJ a făcut amor pe o piesă a renăscutului, o iubită frustrată îşi publică memoriile deocheate, numele revine în vogă şi, vorba consacrată, dansează iar o vară. Fapte ce ţin de cultură sunt „ediţiile jubiliare”: a zecea, a douăzecea, a treizecea sau chiar ediţia 40, ca în cazul trupei canadiene Rush.
Trioul Rush înseamnă azi valoare, lent dobândită şi clar stabilită după patru decenii cât patru secole. Porniţi dintr-o suburbie a oraşului Toronto, copii de emigranţi europeni urgisiţi în războiul mondial ultim, Geddy Lee, Alex Lifeson şi Neil Peart au străbătut un drum greu de imaginat chiar şi pentru ei, care aveau toată justificarea să viseze o carieră îndelungată. Determinarea pentru munca la care se angajaseră pare să fi dat roade odată cu al treilea album, Caress of Steel, 1975, şi s-a transformat în artă la al optulea, Moving Pictures, 1981. Cu acest album, acum trei ani, grupul (sau firma constituită împrejur) a demarat un proces laborios de reeditare la standard High Definition, pe suport de Blu-Ray Disc, cu sunetul remasterizat în surround 5.1. A urmat reeditarea albumului 2112, din 1976. Şi când toată lumea se aştepta ca şirul să continue cu Permanent Waves, 1980, unul dintre cele mai iubite titluri Rush, ni s-a oferit în 2015 Fly By Night, din 1975, prima ispravă cu bateristul Peart.
Discul de numai 37’51” are toate ingredientele ce definesc progresiv sunetul special şi specific Rush. Urmele influenţelor „se văd”: Led Zeppelin, King Crimson, Cream etc. Dar pulsează puternic noutatea prin care cei trei canadieni vor deveni de neimitat, în ciuda strădaniei multor amatori. Originalul stereo este calitativ impecabil (PCM 24/96), surroundul (DTS-HD, Dolby TrueHD) perfect echilibrat, dinamica senzaţională. Textele moşmondesc fleacuri din viaţa curentă a trupei, în acei ani. Doar piesa By-Tor & The Snow Dog punctează o temă recurentă, desprinsă din mitologia SF de factură sumbră.
Pot să sper că şi rockerii noştri mai bătrâni vor catadixi să-şi revigoreze înregistrările − valoroase, fără dubiu −, în loc să-şi învioreze ţâfna? Pot, ce mă costă! 
 
Datele tehnice
ale revistei
                     click aici...

Tarife publicitate
                     click aici...
 
                                                 © 2008 Revista Luceafarul