Apare cu sprijinul financiar al

  Click aici pentru prima pagina
2017
2016
2015
2014
2013
2012
2011
2010
2009
2008
Premii

   
Cautare dupa nume autor

Printre cioburi de iarbă

        Nicoleta Milea

Orice prezentare sintetică sau analitică a poeziei romānești contemporane, avānd ca tematică satira, pamfletul, parodia, ironia, trebuie să includă, fără īndoială, şi numele lui Calistrat Costin, autorul volumului intitulat, aparent simplu, PE CONTRASENS... (re-versuri), Editura Ateneul Scriitorilor, Bacău, 2014, după multe altele, care au surprins plăcut şi au delectat cititorii de-a lungul timpului: Planete, Editura Junimea, Iaşi, 1974; Augusta lumină, Editura Eminescu, Bucureşti, 1976; Despre voinţă, Editura Albatros, Bucureşti, 1977; Elementul „lume", Editura Eminescu, Bucureşti, 1978; De viaţă, de moarte, de lume – Of Life, of Death, of the World (haiku-tanka), ediţie bilingvă, traducere de Luciana Mosoia, Editura Corgal Press, Bacău, 2000; Şi totuşi... nu se mişcă (volum antologic), Editura Melior, Bacău, 2002; Restu-i otravă, Editura Corgal Press, Bacău, 2004; Bārfitor la colţ de univers, Editura Universitas XXI, Iaşi, 2007; Om fi greşit galaxia, Editura Ateneul Scriitorilor, Bacău, 2010; La un pahar de neant, Editura Tipo Moldova, Iaşi, 2011, și altele.


Promotor al unor valori morale īn numele cărora condamnă moravuri şi trăsături negative de caracter cu scopul de a le īndrepta, īncrezător fiind īn perfectibilitatea fiinţei umane şi convins de rolul social al literaturii, Calistrat Costin, lucid observator, portretizează figuri şi īntāmplări din viaţă, remarcāndu-se ca un analist necruţător prin precizia chirurgicală cu care pătrunde stările de fapt contemporane. Aceasta este impresia pe care o lasă cititorului, la o primă lectură, poemele care deschid volumul PE CONTRASENS, structurat īn trei cicluri: I. Deocamdată e bine, II. Mici īntrebări şi III. Contrasensuri.


Ca la toţi scriitorii satirici, indignarea se transformă īn versuri muşcătoare şi acumulează invectivele īntr-o covārşitoare gradaţie ascendentă: „Stă scris clar şi răspicat īn «cartea vieţii»/ (un gen de «carte a morţilor» īn roz) că lumea/ se īntemeiază (ar trebui să se...) pe:/ īnvăţătură, trudă şi facere de bine, că omenia/ (aia cu lăcomia) nu se va īnstrăina de noi/ atāta timp cāt adevărul, bunul simţ şi «pacea»/ vor sta la loc de cinste īn fiece bārlog, bloc,/ palat, chichineaţă, minister, preşedinţie, īn fine,/ oricare altă vizuină găzduitoare de progenituri/ create de ştim noi cine...ˮ (Pace nouă, p. 5).


Ideaticul şi lexicalul sunt īn deplină consonanţă, iar construcţia se realizează pe contrastul dintre aparenţă şi esenţă, dintre pretenţie şi realitate, ca īn această acerbă condamnare a ipocriziei: „Ca şi cum nimic nu s-ar fi petrecut īn istorie/ (ştiţi care «istorie») – istoria atāt de bogată/ īn «petreceri» şi «petrecanii»,/ īn mintea mea mai aveam de trăit un alt soi de mileniu,/ era ca şi cum nimicul din noi se-ntrupase-n/ ceva, alt «ceva»/ decāt tot ce fusese pānă atunci memorabil.../ Bāntuia o teamă de vorbe, de şoapte, de doruri,/ de dragoste, de singurătate, de toate cele ce duc/ nicăieri ori alt «undeva»!".Alteori, satira patetică umple de indignare sufletele celor pătrunşi de ideal: „Chiar nu vă e teamă, dragilor dragi, că va/ veni şi pentru voi sfārşitul, marele final/ (ori marele īnceput, pentru noi ceilalţi...)?!/ Sau... sau poate credeţi nesmintiţi īn aia, īn/ tărăşenia cu infinitul celor fără de istorie!" (p. 26).


Sunt īn acest volum şi poeme īn care este exprimată dorinţa de revanşă a fanteziei asupra realităţii constrāngătoare. Aşa se explică trăirea bipolară, dar īntotdeauna intens şi sincer: „Copii, cei mici, cei mari, cei bătrāni/ se bat īntre ei ca pe front şi,/ neavānd pietre destule la īndemānă,/ azvārlă unii īntr-alţii (mai ales ăia bătrānii!)/ cu adevăruri de culoarea ierbii/ smulse din pămānt,/ adevăruri, oho, cāt lumea, nu ele sunt/ astăzi problema..." (p. 71).


Calistrat Costin, stăpānit de setea de cunoaştere şi de transmitere de idei şi de forme, oferă cititorului o plurisemnificaţie consistentă, o reflectare a lumii şi o serie de reflecţii bogate pe marginea ei. Īnţelegerea poemelor este condiţionată de un cod special de lectură şi de interpretare, avānd īn vedere sintaxa elaborată, parantezele, intertextualismul, diversitatea limbajului (colocvial, ironic, anecdotic, autoironic etc.), prozodia. El este vibraţia profundă a unui spaţiu şi a unui timp de elevaţie spirituală, transfigurānd realitatea īn artă.


 
Datele tehnice
ale revistei
                     click aici...

Tarife publicitate
                     click aici...
 
                                                 © 2008 Revista Luceafarul