Apare cu sprijinul financiar al

  Click aici pentru prima pagina
2017
2016
2015
2014
2013
2012
2011
2010
2009
2008
Premii

   
Cautare dupa nume autor

Printre cioburi de iarbă

        Nicoleta Milea

Orice prezentare sintetică sau analitică a poeziei românești contemporane, având ca tematică satira, pamfletul, parodia, ironia, trebuie să includă, fără îndoială, şi numele lui Calistrat Costin, autorul volumului intitulat, aparent simplu, PE CONTRASENS... (re-versuri), Editura Ateneul Scriitorilor, Bacău, 2014, după multe altele, care au surprins plăcut şi au delectat cititorii de-a lungul timpului: Planete, Editura Junimea, Iaşi, 1974; Augusta lumină, Editura Eminescu, Bucureşti, 1976; Despre voinţă, Editura Albatros, Bucureşti, 1977; Elementul „lume", Editura Eminescu, Bucureşti, 1978; De viaţă, de moarte, de lume – Of Life, of Death, of the World (haiku-tanka), ediţie bilingvă, traducere de Luciana Mosoia, Editura Corgal Press, Bacău, 2000; Şi totuşi... nu se mişcă (volum antologic), Editura Melior, Bacău, 2002; Restu-i otravă, Editura Corgal Press, Bacău, 2004; Bârfitor la colţ de univers, Editura Universitas XXI, Iaşi, 2007; Om fi greşit galaxia, Editura Ateneul Scriitorilor, Bacău, 2010; La un pahar de neant, Editura Tipo Moldova, Iaşi, 2011, și altele.


Promotor al unor valori morale în numele cărora condamnă moravuri şi trăsături negative de caracter cu scopul de a le îndrepta, încrezător fiind în perfectibilitatea fiinţei umane şi convins de rolul social al literaturii, Calistrat Costin, lucid observator, portretizează figuri şi întâmplări din viaţă, remarcându-se ca un analist necruţător prin precizia chirurgicală cu care pătrunde stările de fapt contemporane. Aceasta este impresia pe care o lasă cititorului, la o primă lectură, poemele care deschid volumul PE CONTRASENS, structurat în trei cicluri: I. Deocamdată e bine, II. Mici întrebări şi III. Contrasensuri.


Ca la toţi scriitorii satirici, indignarea se transformă în versuri muşcătoare şi acumulează invectivele într-o covârşitoare gradaţie ascendentă: „Stă scris clar şi răspicat în «cartea vieţii»/ (un gen de «carte a morţilor» în roz) că lumea/ se întemeiază (ar trebui să se...) pe:/ învăţătură, trudă şi facere de bine, că omenia/ (aia cu lăcomia) nu se va înstrăina de noi/ atâta timp cât adevărul, bunul simţ şi «pacea»/ vor sta la loc de cinste în fiece bârlog, bloc,/ palat, chichineaţă, minister, preşedinţie, în fine,/ oricare altă vizuină găzduitoare de progenituri/ create de ştim noi cine...ˮ (Pace nouă, p. 5).


Ideaticul şi lexicalul sunt în deplină consonanţă, iar construcţia se realizează pe contrastul dintre aparenţă şi esenţă, dintre pretenţie şi realitate, ca în această acerbă condamnare a ipocriziei: „Ca şi cum nimic nu s-ar fi petrecut în istorie/ (ştiţi care «istorie») – istoria atât de bogată/ în «petreceri» şi «petrecanii»,/ în mintea mea mai aveam de trăit un alt soi de mileniu,/ era ca şi cum nimicul din noi se-ntrupase-n/ ceva, alt «ceva»/ decât tot ce fusese până atunci memorabil.../ Bântuia o teamă de vorbe, de şoapte, de doruri,/ de dragoste, de singurătate, de toate cele ce duc/ nicăieri ori alt «undeva»!".Alteori, satira patetică umple de indignare sufletele celor pătrunşi de ideal: „Chiar nu vă e teamă, dragilor dragi, că va/ veni şi pentru voi sfârşitul, marele final/ (ori marele început, pentru noi ceilalţi...)?!/ Sau... sau poate credeţi nesmintiţi în aia, în/ tărăşenia cu infinitul celor fără de istorie!" (p. 26).


Sunt în acest volum şi poeme în care este exprimată dorinţa de revanşă a fanteziei asupra realităţii constrângătoare. Aşa se explică trăirea bipolară, dar întotdeauna intens şi sincer: „Copii, cei mici, cei mari, cei bătrâni/ se bat între ei ca pe front şi,/ neavând pietre destule la îndemână,/ azvârlă unii într-alţii (mai ales ăia bătrânii!)/ cu adevăruri de culoarea ierbii/ smulse din pământ,/ adevăruri, oho, cât lumea, nu ele sunt/ astăzi problema..." (p. 71).


Calistrat Costin, stăpânit de setea de cunoaştere şi de transmitere de idei şi de forme, oferă cititorului o plurisemnificaţie consistentă, o reflectare a lumii şi o serie de reflecţii bogate pe marginea ei. Înţelegerea poemelor este condiţionată de un cod special de lectură şi de interpretare, având în vedere sintaxa elaborată, parantezele, intertextualismul, diversitatea limbajului (colocvial, ironic, anecdotic, autoironic etc.), prozodia. El este vibraţia profundă a unui spaţiu şi a unui timp de elevaţie spirituală, transfigurând realitatea în artă.


 
Datele tehnice
ale revistei
                     click aici...

Tarife publicitate
                     click aici...
 
                                                 © 2008 Revista Luceafarul