Apare cu sprijinul financiar al

  Click aici pentru prima pagina
2017
2016
2015
2014
2013
2012
2011
2010
2009
2008
0
Premii

   
Cautare dupa nume autor

Poezie

        Sterian Vicol

MANUSCRISELE TALE

Mâinile tale în mâinile mele
luminează fereastra din
dreptul stejarului tânăr –

Aproape de neatins, Poetul
scrie c-o balerină care
dansează pe terasa de deasupra
mării, dând vina pe poem...

Între mâna singură a mea
și pescărușii tăind orizontul,
tremură manuscrisele mele
cum frunzele toamnei la ușa
mănăstirii demult părăsite!

Când mâinile tale se desprind
de mâinile mele, se face noapte
și-n dansul balerinei adie
imaginea stejarului tânăr!


GROAPA DE GHEAȚĂ

Mai grea ca fâlfâirea aripei
e forma gropii de gheață,

Mai ușor ca vocea mamei
e chiar plutirea către casă –

Între mai grea și mai ușoară,
umbra poetului intră-n oglinzi...

Cine nu ține pasul cu îngerul lui,
adio, poate să cadă în groapa de gheața!

Ca un tron e groapa de gheață,
acolo, lumina stelelor ne divide!


AUZUL

Când nu-i albina, auzi stupul,
că regina are muzica ei, ea
scrie cu zumzetul ei, deja cărarea
de zbor către ochiul prigoriei!

Zborul albinei crește odată
cu floarea de cireș și mai-nainte,
călătorind către fruct și spre
gura copilului uitat în grădină!

Atunci încep și melancoliile
teiul din poarta cimitirului,
în trunchiul său, puncte de aur
se dezvoltă în fiecare an –

Când nu-s albine, auzi poate stupul
desprins din marele auz al morții,
când și teiul cade sub secure
numai ea, regina, rămânând nemuritoare!

 
Datele tehnice
ale revistei
                     click aici...

Tarife publicitate
                     click aici...
 
                                                 © 2008 Revista Luceafarul