Apare cu sprijinul financiar al

  Click aici pentru prima pagina
2017
2016
2015
2014
2013
2012
2011
2010
2009
2008
Premii

   
Cautare dupa nume autor

Poezie

        Sterian Vicol

MANUSCRISELE TALE

Mâinile tale în mâinile mele
luminează fereastra din
dreptul stejarului tânăr –

Aproape de neatins, Poetul
scrie c-o balerină care
dansează pe terasa de deasupra
mării, dând vina pe poem...

Între mâna singură a mea
și pescărușii tăind orizontul,
tremură manuscrisele mele
cum frunzele toamnei la ușa
mănăstirii demult părăsite!

Când mâinile tale se desprind
de mâinile mele, se face noapte
și-n dansul balerinei adie
imaginea stejarului tânăr!


GROAPA DE GHEAȚĂ

Mai grea ca fâlfâirea aripei
e forma gropii de gheață,

Mai ușor ca vocea mamei
e chiar plutirea către casă –

Între mai grea și mai ușoară,
umbra poetului intră-n oglinzi...

Cine nu ține pasul cu îngerul lui,
adio, poate să cadă în groapa de gheața!

Ca un tron e groapa de gheață,
acolo, lumina stelelor ne divide!


AUZUL

Când nu-i albina, auzi stupul,
că regina are muzica ei, ea
scrie cu zumzetul ei, deja cărarea
de zbor către ochiul prigoriei!

Zborul albinei crește odată
cu floarea de cireș și mai-nainte,
călătorind către fruct și spre
gura copilului uitat în grădină!

Atunci încep și melancoliile
teiul din poarta cimitirului,
în trunchiul său, puncte de aur
se dezvoltă în fiecare an –

Când nu-s albine, auzi poate stupul
desprins din marele auz al morții,
când și teiul cade sub secure
numai ea, regina, rămânând nemuritoare!

 
Datele tehnice
ale revistei
                     click aici...

Tarife publicitate
                     click aici...
 
                                                 © 2008 Revista Luceafarul