Apare cu sprijinul financiar al

  Click aici pentru prima pagina
2017
2016
2015
2014
2013
2012
2011
2010
2009
2008
Premii

   
Cautare dupa nume autor

Criticul şi/sau Traducătorul?

        Lidia Vianu

Traducerea unei cărţi de literatură, fie ea roman, volum de poeme ori de teatru, este cu totul altceva decât o traducere specializată, unde echivalenţa sensurilor este capitală. Într-o traducere de text de matematică ori din fizică, medicină etc., fiecare cuvânt are un echivalent perfect. Acolo cuvântul este univoc.
Este inutil într-o adunare de scriitori să deschidem subiectul traducerii literare ca act de creaţie. Fireşte că traducătorul este, în felul lui, creator. Am promis că nu vom atinge subiectul, dar putem, oare, să nu menţionăm şi pericolul trădării textului din prea mult zel creator şi prea puţină înţelegere pentru original?
Din acest punct porneşte argumentul meu. Editura online a Universităţii Bucureşti, Contemporary Literature Press, are o politică de publicare: ea îşi propune să se ocupe de „studiul limbii engleze prin literatură”. Încercăm, cât se poate de des, să edităm texte paralele. Am publicat poezie şi proză românească tradusă în limba engleză (Mihail C. Vlădescu, Constantin Noica, Compendiu de poezie engleză, Compendiu de eseu englez, Dan Verona, Stelian Ţurlea, Ana Olos, Elena Ştefoi, Liviu Ioan Stoiciu); am publicat poezie şi proză engleză traduse în limba română (Joseph Conrad, John Mole, Peter Ackroyd, Mimi Khalvati, Ruth Fainlight, George Szirtes, Fiona Sampson, David Lodge, Oscar Wilde, Julian Barnes, Tracy Chevalier, Rudyard Kipling, William Shakespeare).
Am ezitat să publicăm critică literară. De ce? De ce mai degrabă texte paralele decât interpretări critice ale textelor originale? Suntem, în fond, o editură didactică. De ce, atunci, să preferăm traducerea, şi nu un text explicativ? Care dintre ele îi ajută mai bine pe studenţi?
Îmi voi permite o minusculă divagaţie. Ce zicea Matthew Arnold − unul dintre primii critici literari englezi − despre activitatea critică: „...the sense of creative activity belongs only to genuine creation; in literature we must never forget that. (...) there is the promised land, towards which criticism can only beckon”  (The Function of Criticism at the Present Time, 1864).
O sută de ani mai târziu, ce zicea T.S. Eliot? Iată exact vorbele lui: „When there is so much to be known, when there are so many fields of knowledge in which the same words are used with different meanings, when every one knows a little about a great many things, it becomes increasingly difficult for anyone to know whether he knows what he is talking about or not.
The dogmatic critic, who lays down a rule, who affirms a value, has left his labour incomplete. Such statements may often be justifiable as a saving of time; but in matters of great importance the critic must not coerce, and he must not make judgments of worse or better. He must simply elucidate: the reader will form the correct judgment for himself”  (The Perfect Critic, în The Sacred Wood, 1920).
Voi încheia digresiunea mea tot cu Eliot, de data aceasta despre comparaţie, analiză şi interpretare − uneltele de bază ale criticului literar: „Comparison and analysis need only the cadavers on the table; but interpretation is always producing parts of the body from its pockets, and fixing them in place”  (The Function of Criticism, 1923).
Am răspuns pe jumătate întrebării de ce editura noastră preferă traducerile. Traducerea este prima unealtă critică în istoria culturii. Primii critici ai operei sunt traducătorii ei. Dacă ei nu înţeleg, nimeni nu va înţelege dintre vorbitorii unei alte limbi decât cea a autorului în chestiune. Este traducerea creatoare, atunci? Nu. Este ea mecanică? Exclus. Exprimă ea o viziune critică? Da. Un traducător superficial este un critic superficial. Dar − atenţie! −, spre deosebire de criticul neatent, traducătorul are o răspundere mult mai mare. Criticul vorbeşte în nume propriu şi dacă are chef să se descalţe în sala de bal este problema lui. Traducătorul îl reprezintă pe autor.
De când există limbile pământului şi literatura circulă de la o limbă la alta, de atunci există şi traducători şi tot de atunci există criticii literari. De ce, atunci, o editură foarte interesată de explicarea operei se disociază de critica literară contemporană? Să adăugăm aici: ne disociem de o anume critică literară, nu de toate. CLP spune, de fapt, „Nu” folosirii exagerate a studiilor culturale în critica contemporană.
Criticul român este încă îndatoritor faţă de opera literară. Există însă şi criticii universitari, cu goana lor cravaşată de „Publish or perish”. Ei se vor independenţi de scriitorul discutat, aşa că discută despre mentalitatea epocii, obiceiuri vestimentare, inventare culinare − lista e lungă. Invenţia nu se opreşte la tema criticului. Ea molipseşte şi cuvintele lui. Avem, prin urmare, vocabule sacre, iar ele alcătuiesc un jargon, un limbaj paralel. După noi, este vorba de un discurs care parazitează opera şi rareori o poate elucida.
Revenim la problema care ne arde aici: traducerea. O critică ce nu duce la opera discutată, ci se opreşte la criticul însuşi trădează literatura. O traducere care nu transmite în altă limbă sensul profund al operei, al autorului trădează şi ea.
Poate criticul să se considere creatorul operei discutate? Niciodată. Atunci, poate el să fie creatorul unei cărţi geniale, care depăşeşte opera? Poate, dar cui prodest? (Fac această afirmaţie cu gândul la studenţii mei, în primul rând.)
Traducătorul, pe de altă parte, este mai aproape de limbajul autorului. El recreează gândurile autorului într-o altă configuraţie lingvistică. Paradoxal, se simte inferior celui care scrie o carte despre sexualitate la Joyce, de pildă. De fapt, adevăratul critic este acela căruia nu-i scapă textul printre degete, acela care gândeşte fiecare cuvânt aşternut de scriitor.
Ei bine, editura noastră este atât de interesată de CUVÂNTUL scriitorului, pentru că numai cuvintele ne-au rămas de la el. Iar cel care are cu adevărat grijă de limbajul operei este şi cel mai bun emisar al ei. Iată de ce Contemporary Literature Press traduce literatură. Pentru că noi credem în viitorul ei.


 
Datele tehnice
ale revistei
                     click aici...

Tarife publicitate
                     click aici...
 
                                                 © 2008 Revista Luceafarul