Apare cu sprijinul financiar al

  Click aici pentru prima pagina
2017
2016
2015
2014
2013
2012
2011
2010
2009
2008
Premii

   
Cautare dupa nume autor

Bărbați fără femei. Sindromul posttraumatic la Murakami

        Laura Botuşan

„Īntr-o bună zi, devii unul dintre bărbații fără femei. E suficient să iubești enorm o femeie, iar ea să plece undeva", spune unul dintre personajele cărții Bărbați fără femei, scrisă de prozatorul japonez Haruki Murakami și apărută la noi īn 2014, la Polirom, īntr-o traducere de Iuliana și Florin Oprina.


Murakami a devenit, īntr-un timp relativ scurt, unul dintre cei mai populari scriitori din Extremul Orient, iar printre cărțile sale traduse și la noi se numără și Iubita mea, Sputnik, La sud de graniță, la vest de soare, Pădurea norvegiană sau IQ84.


Īn principiu, majoritatea cărților lui Murakami păstrează, mai mult sau mai puțin, aceeași temă reluată obsedant, anume dispariția femeii iubite și căutarea ei disperată. Scrierile autorului japonez au īn centrul lor imaginea unor femei enigmatice și ciudate, cu multe capricii, care, sub masca de femme fatale, reușesc să tārască după ele niște băieți necopți, care caută să se inițieze īn viață. Īntālnirea cu astfel de femei e un moment de răspāntie īn viața acestor „băieți", care fie nu se dumiresc cum să intre īn grațiile lor, fie nu știu să le păstreze prea mult timp alături. Cert e că, mai īntotdeauna, femeia asta, care īși joac㠄perfecțiunea", dispare īntr-un mod cāt se poate de ciudat, lăsānd īn urmă un băiat deznădăjduit, care-și va dedica, īntr-un fel sau altul, tot restul vieții regăsirii ei. Căutarea este cea care īl transformă īn bărbat și, maturizat fiind, el īși dă seama că nu are niciun rost să o caute pe Ea īntre toate celelalte sau, dimpotrivă, că Ea nu juca decāt un rol neīnsemnat, dorind să pară ceva mai mult decāt era. O femeie incompletă.


Cine să fie personajul „defect" īn toată această poveste? El care, deși crede că s-a maturizat, īncă depinde de existența unei himere cu aer matern sau ea care, la rāndul ei, deși pare atāt de stăpānă pe sine, nu are curajul de a-și lua rămas bun? Și iată cum băieții de ieri devin bărbații de azi, deposedați de iubire, bărbați fără femei.


Volumul lui Haruki Murakami īmprumută, și nu īntāmplător, titlul celei de a doua cărți de proză scurtă a lui Ernest Hemingway. Nu este, īnsă, singura referință intertextuală din text. Cartea este compusă din șapte povestiri, toate avānd ca subiect destinul unui bărbat care, la un anumit moment al vieții sale, īși pierde īntr-un mod neașteptat iubita. Prima povestire se intitulează Drive My Car și īl are īn centru pe Kafuku, un actor a cărui soție moare și care īncearcă, după dispariția acesteia, să īnțeleagă de ce a fost īnșelat. Īn cea de-a doua, Yesterday, un individ ciudat, pe nume Kitaru, cu accent bizar, redat ca un accent... moldovenesc de traducătorii cărții (nepotrivită alegere, aș spune), se complace īn situația de om ratat, care nu și-a putut īncheia nici studiile și nici nu a făcut un lucru mai de Doamne-ajută cu viața lui. Personajul e frustrat că nu a reușit să o aibă cu adevărat pe fata de care s-a īndrăgostit īn copilărie.


Șeherezada, apoi, din nuvela cu același titlu, este o menajeră care, ocupāndu-se de treburile casnice īn apartamentul unui tip ce niciodată nu iese din casă, nu se știe din ce motiv, mai īntreține și raporturi sexuale cu acesta, pentru a-l binedispune. După fiecare partidă de amor, Șeherezada īi spune individului cāte o poveste pe care nu o va termina decāt la următoarea lor īntrevedere. Poveștile sunt singurele care-i dau viață acestui bărbat īndrăgostit de o menajeră banală. Īntr-o altă nuvelă, Kino, un barman trădat de nevastă, se compromite cu o individă īntālnită īn localul pe care īl deschide, īși părăsește casa, luāndu-se după vorbele unui client blazat, care-i spune numai baliverne. Kino fuge departe, visānd īn tăcere la femeia de la bar, care i se dăruise.


Un alt personaj, Gregor Samsa, pe care Murakami īl īmprumută de la Kafka, se trezește metamorfozat īn noul său trup, īnrudindu-se, astfel, cu personajul kafkian. Samsa, străin de noile locuri, neobișnuit cu noua sa formă, īncearcă să īnțeleagă cum stă treaba cu natura umană, iar primul lucru pe care-l descoperă este atracția față de o „cocoșată" care-i repară ceva prin casă.


Īn nuvela care dă și numele volumului, există un alt personaj, a cărui identitate nu ni se face cunoscută și care ar putea fi foarte bine chiar un alter ego al lui Murakami. Povestirea Bărbați fără femei nu e īntāmplător situată la final. Eroul face un fel de sinteză a tuturor celor povestite pānă īntr-acel punct, alături de o teorie a bărbaților care rămān fără femei. Dintre toate cele șapte povestiri, aceasta este cel mai bine construită. Aici īl regăsești pe Murakami cu adevărat. Naratorul povestește pierderea uneia dintre femeile pe care le-a avut. El este, īnsă, singurul dintre toate personajele masculine care reușește să trăiască și dincolo de această pierdere. Este singurul, dintre toți ceilalți bărbați, care vorbește cu adevărat despre ce īnseamnă să pierzi o femeie. Personajul īți dă voie să i te strecori īn suflet, să īi cunoști īntreg mecanismul trăirii și chiar să asiști la o scenă de amor īntre el și femeia pierdută, pe ritmurile melodiei Theme from Summer Place, cāntată de Percy Faith.


Mi-aș fi dorit, poate, să văd mai mult din fiecare poveste. Mi s-a părut că totul s-a terminat subit. Aș fi vrut să știu dacă Samsa a reușit sau nu să supraviețuiască, dacă barmanul Kino s-a mai īntors sau dacă mașina lui Kafuku s-a oprit la un moment dat, iar el a continuat povestea. Dar stilul lui Murakami te prinde. E alert. Personajele sunt vii. Poveștile par, totuși, nefinalizate. Te prind și te țin captiv īn universul lor și ți-e greu să te obișnuiești cu următoarea, cānd gāndul īți e la ce s-ar fi putut īntāmpla cu cealaltă...


Ce īnseamnă să pierzi cu adevărat o femeie? Īnseamnă ca, īntr-un moment de neatenție, viața să īți scape printre degete și să ia cu ea zāmbete, nostalgii, plimbări cu mașina pe acorduri de jazz spre nicăieri, partide de amor și mirosul pielii celuilalt, lucruri pe care nu le vei putea găsi īn altcineva, momente care suprimă realitatea. „Asta īnseamnă să pierzi o femeie. Iar, la un moment dat, a pierde o femeie īnseamnă a pierde toate femeile."



_


* Haruki Murakami – Bărbați fără femei, traducere de Iuliana și Florin Oprina, Editura Polirom, Iași, 2014.


 
Datele tehnice
ale revistei
                     click aici...

Tarife publicitate
                     click aici...
 
                                                 © 2008 Revista Luceafarul