Apare cu sprijinul financiar al

  Click aici pentru prima pagina
2017
2016
2015
2014
2013
2012
2011
2010
2009
2008
Premii

   
Cautare dupa nume autor

Piesa Romānească

        Dinu Grigorescu

Două premiere de succes


Secretul Atomic de Lucia Verona, Teatrul Coquette, București



Nu mai e nici un secret: piesa doamnei Lucia Verona, consistentă, inspirată din predarea ștafetei puterii īntre fostul și noul locatar al unui Palat Prezidențial, este una de actualitate. Nu, recent, am votat schimbarea ștafetei īntre doi președinți − eveniment care a maximizat interesul publicului față de mărețul spectacol al celor doi corifei la rampă, unul enter, altul exit, cu secretele lor discutate īn culise? Și iată că dramaturgia romānească deține piesa īn oglindă, care nu intră īn atenția granzilor. Ce păcat!... Nu cumva și la acest nivel al deciziilor teatrale se impune o schimbare a ștafetelor?


După premiera eclatantă de la Teatrul „Tudor Vianuˮ din Giurgiu, spectacol pus īn scenă chiar de autoare, cu concursul unei tinere, dar mature regizoare − Ingrid Bonța, tandemul nu s-a abținut să dea o formă scenică nouă acestei comedii meditative, pamfletare, psihologice, mizānd pe supralicitarea... burlescului! Astfel, unul dintre președinți este o păpușă mecanică, vorbăreață și infirmă, care ne trimite cu gāndul spre lumea teatrului de bālci (politic), unde măștile umanoide īnlocuiesc cu brio oamenii, spre hazul eliberator al publicului adult. Poporul e condus de marionete și sforile trase din spatele lor ne decid destinele.


La Teatrul Coquette, marioneta-președinte este manevrată de o artistă īn specialitate, la vedere, dar īn planul metaforei e vorba despre manipularea președinților de interesele oculte. Aceasta este, de fapt, miza spectacolului montat la un mic teatru privat, situat la parterul unei vile, din Calea lărași nr. 94, sector 3. Al doilea președinte este interpretat de o tānără și expresivă actriță, Ruxandra Bălașa, poate prea tānără pentru rol, dar ale cărei disponibilități de transfigurare artistică au fost vizibile și la Festivalul Internațional al Teatrelor de Studio Pitești, noiembrie 2014, unde a făcut recital cu texte de Tudor Mușatescu aduse la zi.


Ștacheta textului Luciei Verona e sus. Surpriza sare peste ea! Marile secrete mult așteptate de a fi deconspirate sunt, de fapt, un cumul de mici secrete, abundente, umane, de protocol, de atmosferă diplomatică... șmecherii prezidențiale, secrete hilare, taine minore, care, īn ansamblu, īnsoțesc mandatele președinților de pretutindeni. Ei nu sunt zei... ci oameni. Hazul montării rezidă din dialogul om-păpușă.


Spațiul comprimat al scenei obstaculează desfășurarea pe lățime și adāncime a farsei, īngrădește posibilitatea mișcării actorilor. Cāștigi, pierzi, regizor te numești. Și decorul expresiv al lui Daniel Divrician e comprimat: un glob imens pămāntesc, cu harta lumii pictată pe el, se deschide ca un ou de Paște īn care e ascuns barul președintelui care iese la pensie: sticlele, bombele alcoolice, instrumente cu care se scot dopurile, bilețele, rețete de cocktailuri și o mică casă de bani blindată, unde nu se află tablouri de Rembrandt, lingouri de aur sau planuri de Hiroșime, toate aceste ingrediente contribuie la escaladarea comediei, īn condițiile date ale mini-spațiului.


Ce se cāștigă simbolic prin păpușă se pierde prin artificialitatea şi prin dicția personajului, care, fatal, este lipsită de nuanțele şi voltele glasului omenesc. Cea mai reuşită şi aplaudată a fost scena percheziției corporale și descoperirea aparatului de īnregistrare a secretelor. Fuziunea dintre viu și mecanic s-a realizat aici perfect.


Un public select a urmărit cu interes acest spectacol original, de bun gust, constrāns să se preteze unor condiții specifice teatrelor independente, a căror supraviețuire, cu tenacitate și intelectualitate, īn spații mignone merită tot respectul.



 


Pușlamaua de la etajul 13 de Mircea M. Ionescu, Teatrul „Tudor Vianu", Giurgiu



 














Motto: „Şcoala va fi şcoală cānd omul va fi om şi statul va fi stat.ˮ (Mihai Eminescu)















Cu ani īn urmă, īn perioada hulitei dictaturi, cānd se făcea şcoală fără fiţe şi nu aflam despre violuri şi sex īn sala de gimnastică şi cānd odraslele nomenclaturiștilor (cu puţine excepţii) nu veneau cu Mercedesul la cursuri şi nu era tolerată, dictatorial, nici parada modei pe culoare, nici fumatul şi drogatul, se juca pe scenele teatrelor din Romānia piesa Nota zero la purtare de Octavian Sava.


Altă epocă, alţi liceeni. Numai olimpicii au rămas olimpici, indiferent de schimbarea drapelelor şi uniformelor, profilor, diriginţilor, directorilor şi inspectorilor şcolari, ministrului de la Īnvăţămānt şi Educaţie şi viceversa.


Deși tema şcolii de astăzi ar putea fi una dintre cele mai generoase furnizoare de satiră socială, care lasă cam indiferente teatrele noastre atāt de elitiste şi exclusiviste (povestea cu abecedarele este de Cartea Recordurilor), comediograful Mircea M. Ionescu sare diplomatic peste derbedeii cu funcţii de conducere modelatori ai legilor şi reformelor de plastilină (asta, īn timp ce odraslele marilor corupţi dovediţi de DNA şi a altora ascunşi īn TVA au taxe mari la Oxford, Lausanne, Zurich sau Cambridge), optānd pentru Derbedeul de nota 10 care continuă piesa de succes Puşlamaua de la etajul 13, jucată la Viena, Giurgiu, Galaţi, Chişinău şi la teatre din Bulgaria vecină şi colegă de clasă cu şcoala romānească de teatru.


Dramaturgul nu coboară etajul valoric, ci-l urcă sprinten pe un alt palier al comediei educative. Derbedeul nu e derbedeu, e un Țācă (abreviere onomastică populară cuminte), deștept, cu zece pe linie, care īnvață pe rupte, īn ciuda greutăţilor din familia adoptivă, unde este tratat ca o veritabilă cenuşăreasă, persecutat şi umilit.


Reţeta dramaturgului: īmbină inocența și duioșia cu revelaţia şi informaţia. Autenticul cucerește imediat publicul, elevi din primul eşalon şcolar, se vede imediat că sunt deştepţi, buni la īnvăţătură, buni şi spontani comunicatori, din generaţia primul laptop − ei devin copartenerii unui spectacol de succes. Din suma talentelor antrenate īn proiect rezultă un spectacol spumos al regizorului virtuoz Matei Varodi, ajutat esenţial de scenografia expresivă a fiicei sale, talentata Miruna Varodi, care este şi autoarea minunatelor costume. Regia profesionistă, meticuloasă și exigentă artistic propune o mixtură īntre realitate, parabolă, dramă şi comedie. Este valorizat din start un text original şi actual, demn de a fi preluat de orice teatru care se adresează şi şcolarilor, tinerilor.


Īn rolul principal, cel al lui Ţācă, joacă īntr-un travesti al vārstei și al sexului tānăra actriță locală Giulia Ionescu, minunată, confesivă, reflexivă, tristă şi veselă, jucăuşă şi foarte sensibilă īn relaţiile cu ceilalţi, dar şi cu animalele captive la Zoo. Visează să devină o mare campioană şi, prin modul cum evoluează scenic, trage publicul micuților după ea. Reuşita actriţei este categorică, dar tot lăudabilă este și prestaţia altei tinere interprete, Gabi Munteanu, īn două roluri mai scurte, īnsă diametral opuse − sora vitregă, invidioasă, submediocră, gata să facă orice rău, o mică vrăjitoare, şi blānda leoaică de la Zoo. Momente hazlii realizează şi Georgeta Antoniu − mama vitregă, dar și Elefănţica, ce poartă un costum gonflat și foarte amuzant. Vasile Toma, seniorul teatrului (cel care a creat nu de mult timp un Don Juan remarcabil īn piesa lui Tudor Popescu), e un părinte adoptiv sufletist, capabil să-şi ajute derbedeul premiant īn momentele dificile, asigurānd și doritul happy-end al unui spectacol necesar, făcut profesionist, voios şi valoros.


Colectivul tehnic, excelent manipulator al luminilor, sonorizării muzicale și al schimbării decorurilor la vedere, contribuie la crearea atmosferei. O notă bună și afişului, care atrage rapid atenţia și comentariile micilor spectatori la intrarea lor īn magia teatrului.



P.S.: Poţi reproşa dramaturgului-director al proiectului Giurgiu − Cetatea dramaturgiei romāneşti atenţia pe care şi-o acordă, īn creştere faţă de interesul directorului pentru noi piese ale confraţilor de nota 10, īn scădere, cātă vreme obţine succese?


 
Datele tehnice
ale revistei
                     click aici...

Tarife publicitate
                     click aici...
 
                                                 © 2008 Revista Luceafarul