Apare cu sprijinul financiar al

  Click aici pentru prima pagina
2017
2016
2015
2014
2013
2012
2011
2010
2009
2008
Premii

   
Cautare dupa nume autor

Imposibila renaştere

        Dumitru Ungureanu

 Scotocind zilele trecute prin rafturi, am dat de discul Mugur de fluier al trupei Phoenix, prima ediţie, cu copertă stil album. L-am cumpărat acum 41 de ani, chiar īn săptămāna apariţiei, şi l-am ascultat timp de vreun cincinal pe toate pick-up-urile existente īn satul natal. Eu nu aveam aparat, iar tata era mai degrabă afon şi,-n plus, nu suferea muzica rock. Vinilul arată ca frecat cu şmirghel; de mirare este faptul că se mai vede scrisul etichetei. Coperta, uzată de multiplele deschideri, e lipită cu bandă adezivă, din aceea folosită īn anii 1980 la izolarea frigiderelor. Īncă n-am curaj să pun acest vinil pe platan, şi nici nevoie, fiindcă deţin un alt exemplar, din tirajul publicat la īnceputul anilor 1990, īn copertă plic. Păstrat īn condiţii decente şi ascultat cam o dată pe an, discul satisface apetitul pentru rockul romānesc de cea mai bună factură şi-mi deşteaptă senzaţii pe care le credeam amorţite. Am crezut, şi continui să cred, că Mugur de fluier este o lucrare foarte valoroasă, ce poate figura īn prima sută de titluri ale genului, punctānd la capitolul originalitate mult peste renumite bubble-gum produse īn serie de-o industrie lacomă. Numai „managementul” defectuos al „liderului” Nicu Covaci, plus obtuzitatea culturnicilor epocii comuniste, a privat grupul Phoenix de-o meritată faimă europeană.
 Īn loc de obişnuita cămaşă de plastic, discul cel vechi era pus īntr-o hārtie de ziar atent īmpăturită. Ziarul este „Scīnteia” şi datează din 26 decembrie 1981, o sāmbătă. E vorba de fila cu paginile 3 şi 4, ce conţine „Decretul privind contractările şi achiziţiile de produse agricole vegetale” şi „Decretul privind contractările şi achiziţiile de animale, păsări şi produse animale”, ambele emise de Consiliul de Stat al Republicii Socialiste Romānia şi semnate de Nicolae Ceauşescu, Preşedintele RSR. Studiul acestor decrete poate fi revelator pentru istorici, sociologi, politologi. Nu cred că valoarea istorică a documentului m-a īmpins a face din el ambalaj pentru vinil. Regăsirea mi-a dat un sentiment neclar, ce cuprinde nostalgia serilor cīnd ascultam discul pe prispe de casă ţărănească aproape aidoma celei din fotografia de pe spatele copertei, şi frisonul dispariţiei lumii rurale din care provin şi eu, o lume pierdută pentru totdeauna. Iar pierderea e consfinţită prin sus-pomenitele Decrete, acte de-o ipocrizie criminală, faţă de care birurile epocii fanariote, ce-au marcat definitiv mentalitatea romānească, pot părea mizilicuri.  
 Am pus pe-un site de socializare fotografia copertei, ziarului şi discului. Un comentariu a reclamat lipsa de legătură īntre muzică şi decret. Aparent, nu era vreuna. Dar orice om care a ascultat o dată formaţia Phoenix şi are cunoştinţe culturale minime pricepe că muzica băieţilor de-altădată, azi bunici arţăgoşi, s-a născut din tradiţia populară prezentă īn spaţiul multicultural numit Romānia, mai cu seamă din partea rurală a ei. Ţărănimea jefuită sistematic de toate regimurile trecătoare pe plaiurile noastre s-a consolat cu muzica, īmbogăţind astfel doar pe cunoscători. Phoenix, mai mult decāt altă trupă romānească, a sublimat jalea milenară, redānd speranţa unei generaţii debusolate. Speranţa īnsă a sucombat īn cenuşă; renaşterea pare improbabilă. 

 
Datele tehnice
ale revistei
                     click aici...

Tarife publicitate
                     click aici...
 
                                                 © 2008 Revista Luceafarul