Apare cu sprijinul financiar al

  Click aici pentru prima pagina
2017
2016
2015
2014
2013
2012
2011
2010
2009
2008
Premii

   
Cautare dupa nume autor

“Diversitatea, schimbarea, sunt lucrurile care mă definesc”

        Renate Roginas

Interviu de Irina Budeanu cu managerul cultural Renate Roginas

La mijlocul lunii aprilie,  la Cinema Studio, s-a desfășurat cea de-a noua ediție a Festivalului Internațional de Film NexT, care a fost un real succes. După ce festivalul și-a desemnat câștigătorii (Trofeul NexT a revenit filmului "The Island Is Enchanted with You / Insula e vrăjită de voi", regizat de Alexander Carver și Daniel Schmidt, iar cel mai bun film de scurt metraj românesc a fost considerat  “În care eroina se ascunde și apoi are parte de o întâlnire neașteptată", regizat de Tudor Jurgiu),  am avut șansa să mă întâlnesc cu o personalitate remarcabilă a lumii audiovizualului european, membră în juriul competiției naționale, Renate Roginas.  Domnia sa are o carte de vizită impresionantă. Între 1980-1999,  a condus departamentul de co-producție internațională al uneia dintre cele mai renumite companii de producție din Franța, Telfrance. Din 1988 este membră a Academiei Europene de Film, iar în 1991 a fost acceptată membru deplin al Gildei Scenariștilor din Franța, SACD. În decembrie 1999, Renate a contribuit la dezvoltarea de noi reglementări pentru programul european MEDIA Plus, iar în 2001 a fost numită Secretar Executiv al programului inițiat de Consiliul European, Eurimages. Din 2006 până în 2008, s-a ocupat de programul PHARE al Uniunii Europene “Consolidarea sectorului audio-vizual în România”, fiind practic un deschizător de drumuri pentru țara noastră în acest domeniu.   Din 2011 până în aprilie 2012, Renate a fost desemnată coordonator de echipă al Euromed Audiovisual III Program – Regional Capacity Development, proiect finanțat de Uniunea Europeană, care s-a desfășurat în nouă țări sud-mediteraneene. În perioada 2012 – februarie 2014, Renate a lucrat la departamentul de cooperare internațională al Ministerului Cooperării și Dezvoltării Economice al Germaniei.
 Din mai 2008, Renate a fondat  Villa Kult din Berlin, un spațiu de întâlnire destinat profesioniștilor din diverse domenii creative precum: film, televiziune, multimedia, muzică, artă, dans, modă, design, fotografie.

Aș vrea să începem agreabilul nostru dialog, cu evenimentele care  s-au petrecut la Festivalul Internațional de Film NexT,  unde ați fost invitată în juriul competiției naționale. Cum ați caracteriza cea de-a noua ediție a acestui festival? Ce anume v-a impresionat cel mai mult?   
În  primul rând, trebuie să subliniez faptul că această inițiativă de a organiza un astfel de festival este extraordinară și unică din câte știu eu. Pentru că acest festival a fost creat în memoria a doi tineri cineaști  extrem de talentați, regizorul Cristian Nemescu și sound designerul Andrei Toncu, care după cum știți, și-au pierdut viața într-un tragic accident de mașină. Or, festivalul poartă cu el, an de an, magia acestor doi creatori excepționali.  Sufletele lor sunt alături de noi, ei nu au cum să fie uitați, iar această particularitate spirituală a festivalului îi conferă unicitatea despre care vorbeam (n.n: Festivalul a fost creat de Ada Solomon, directoarea Societății Culturale NexT și Yvonne Irimescu, în calitate de coordonatoare a acestui festival). Așa că atunci când am aflat de această inițiativă, eram în România la acea vreme, conducând Programul PHARE al Uniunii Europene, am fost imediat cucerită de această idee. Și am fost prezentă încă de la prima ediție, implicându-mă activ în acest proiect. Acum sunt fericită că am revenit, după o absență de mai bine de cinci ani, și am constatat cu bucurie evoluția acestui festival, care a crescut în creativtiate, imaginație, adăugându-și noi secțiuni și modalități moderne, eficiente și profesioniste de prezentare a ideilor celor mai tineri creatori. Am fost încântată de  secțiunea “The Pitch”, unde tinerii din industria filmului își pot prezenta viitoarele proiecte, în limba engleză, o veritabilă bursă a ideilor.
 În al doilea rând, am remarcat echilibrul creat între cele două direcții fundamentale ale festivalului, competiția internațională și competiția națională. Este un festival deschis, în care toți se simt ca într-o familie, participanți la început de drum și profesioniști cu experiență, cu care poți discuta de la egal la egal. Nu există limite, VIP-uri, așa cum se întâmplă la alte festivaluri din Europa și din lume. Toți suntem în “același sac”. Nu e un festival „chic” sau “șoc”. Da, acesta e farmecul NexT: familiaritatea.    


La ediția din acest an, nu numai că ați fost unul dintre partenerii importanți ai festivalului, dar ați acordat și un Premiu “Villa Kult”. Ce semnifică el și către cine s-a îndreptat? Care au fost argumentele?
Da, am simțit nevoia să fac mai mult. Am conferit Premiul Villa Kult, în ideea de a proteja, de a susține și de a stimula exprimarea liberă, neîngrădită în niciun fel, a tinerilor cineaști români. Protecție în sensul cel mai nobil al cuvântului, pentru că în ultima vreme, în lumea filmului, de oriunde, cineastul este mereu limitat, îngrădit de tot felul de opreliști economice, și de tot felul de alte imixtiuni în actul creației. Prea mulți intervin, mult prea rapid, în procesul de elaborare al unui proiect.  Or, Premiul Villa Kult, încurajează gândirea liberă, inițiativa, ideea. Pentru mine, acest premiu este o misiune. Sunt două strategii pe care le urmăresc prin acordarea acestui premiu. Prima strategie este aceea de a le oferi tinerilor creatori un loc special, plin de armonie, unde toate artele se întâlnesc. Este vorba de rezidența Villa Kult din Berlin, încărcată de istorie, spiritualitate și emulație intelectuală.  Iar, cea de-a doua strategie constă în oferirea posibilității ca cei aleși pentru această rezidență să fie prezenți activ la prestigiosul Festival de Film de la Berlin, din februarie anul viitor, pe întreaga perioadă a evenimentului, toate cheltuielile fiind suportate de Villa Kult.  M-am oprit asupra tânărului cineast Paul Mureşan și a animației sale “Pui de somn”. M-a impresionat prospețimea lui, poezia și inventiviatea animației  sale. Îmi place că se bate pentru ideile lui. Din păcate, nu este prea conectat cu industira filmului , or, anul viitor va avea o șansă extraordinară de a fi în contact cu cei mai importanți producători din lume, cu toți cei care decid soarta cinematografiei la ora actuală. Două alte rezidenţe din partea mea  au primit și cineaştii Marius Olteanu pentru scurt metrajul Scor alb şi Sorin Poamă pentru O colegă din Tonitza. Apreciez foarte mult  diversitatea subiectelor, stilurilor, simplitatea și deopotrivă profunzimea poveștilor. Juriul competiției naționale din care am făcut parte alături de Agnes Wildenstein (n.n: coselecționer DocLisboa) și regizorul de animație Matei Branea (n.n: autorul identității vizuale NexT) a hotărât  ca filmul "În care eroina se ascunde și apoi are parte de o întâlnire neașteptată", deTudor Jurgiu, să fie desemnat cel mai bun scurtmetraj românesc. De asemenea, am constatat  cu mare satisfacție prezența cineaștilor femei. Am remarcat-o pe Ana Maria Comănescu, și al ei scurt metraj In the House, un film în alb-negru, cu o poveste de viață foarte puternică și emoționantă. Eu și colegii mei i-am conferit o mențiune specială.

Experiența dumneavoastră în domeniul audiovizualului este uriașă. Pentru că ați fost aici, în cea mai complicată perioadă a României, când ne pregăteam să intrăm în UE, fiind responsabilă de consolidarea acestui sector, aflat la noi, la început de drum, cum vedeți acum, după atâția ani, materializarea acelei experiențe pe care ați investit-o timp de doi ani în noile media?
Tot ceea ce am făcut atunci, a fost ca o picătură într-un ocean. România era la început de drum. A fost extrem de dificil. Da, a fost o perioadă complicată, o luptă imensă cu birocrația, cu anumite mentalități. Dar, deși misiunea mea a fost destul de scurtă, a contat și îmi place să cred că am reușit să schimb ceva. Ce constat acum după mai bine de șapte ani? O mare deschidere. România este beneficiara programului Eurimages. Este în mijlocul tuturor proiectelor importante.


Profesional, ați călătorit foarte mult. Cu excepția SUA, nu există mediu cultural  care să nu fi beneficiat de expertiza dumneavoastră. Cum a fost întâlnirea cu universul Americii Latine?
Evident, e o diversitate explozivă. Dar, am constatat că artiștii din America Latină, în special cineaștii, lucrează ca și cum existența ar fi sub microscop. Poveștile lor, multe dintre ele fascinante, au o modalitate aparte de exprimare. Au ceva din felul în care un entomolog sau un antropolog privesc lucrurile. Cinci minute de film îți dau impresia că durează 45 de minute. În sensul cel mai bun, adică ți-ai dori ca filmul să nu se termine. Filmele sunt asemeni unor bijuterii, cu foarte multe detalii, rafinate, cu  putine zgomote, puține cuvinte. Sunt foarte contemplativi, reflexivi. Imaginea și intensitatea sentimentelor sunt caracteristicile fundamentale ale noului cinema hispanic.

Știu că v-ați reinventat. Deși vă aflați la apogeul carierei, cu o expertiză de marcă în domeniul audiovizualului și a industriei cinematografice, ați simțit nevoia să vă reîntoarceți la universitate. Ați urmat și ați absolvit un master în istoria artei. O provocare, o nevoie spirituală?
Mai mult decât o provocare. Mie îmi place să simt totul, să ating totul. Niciodată nu știi prea mult, nu există limite în cunoaștere, în  simțire, în exprimare. A fi fost foarte simplu să spun: ok, am ajuns la cel mai înalt nivel al carierei mele,mă așez confortabil și lucrurile pot merge foarte bine înainte. Or, eu am o curiozitate terbillă, mereu am ceva de descoperit, mereu mă intrigă ceva. Am fost din nou studentă. Am luat totul de la zero.  Am redescoperit filmul experimental, arta conceputală, interdependențele dintre toate aceste “felii” ale gândirii și sensibilității artistice contemporane.  Când ne gândim la un muzeu, vedem tablouri. Ele stau agățate, aparent imobile, pe perete, dar ele vorbesc cu privitorul.  Există permanent un dialog nevăzut. Arta conceptuală, arta experiementală reprezintă o necesitate profund umană. Este expresia cea mai puternică, cea mai vie, chiar dacă este mai greu de înțeles, a societății în care trăim. Identiatea filmului nu se pierde deloc. Dimpotrivă. Intersecția între arte e vitală. Diversitatea e cea mai mare bogăție. Tehnica oricât de sofisticată, numai e ceva rigid. Putem face film cu orice mijloace digitale. Totul este foarte interactiv. Ești tot timpul ca într-un labirint. E o plăcere. O dinamică permanentă a ideilor, a spiritului. Diversitatea, schimbarea, sunt lucrurile care mă definesc.  Sunt foarte deschisă la tot ceea ce înseamnă creativitate.

Ce puteți să-mi spuneți despre viitoarele proiecte de la Villa Kult?
Chiar pe 26 aprilie, voi deschide o expoziție colectivă, care adună neo-fauviștii, o generație de excepție, cei mai mulți născuți după cel de-al doilea război mondial. Este vorba despre artiștii Peter Adamski, Luciano Castelli, Rainer Fetting, Jacqueline Gainon, Helmut  Middendorf și Josep Ucles. Tablourile lor sunt pline de culoare, de expresie, de vitalitate. Portrete, nuduri, schițe, desene, litografii. După această expoziție, intenționez, ca în toamnă, să invit un sculptor foarte talentat din nordul Germaniei, care va crea o instalație cu totul specială. De atlfel,toate proiectele de la Villa Kult aduc în prim plan diversitatea, pe care am tot invocat-o de-a lungul acestui interviu. Un proiect aparte a fost invitarea în cursul anului trecut a unor artiști din Mongolia. Practic, Mongolia, despre care nu știam aproape nimic până la acea dată, “s-a mutat” în casa mea și în împrejurimi. Am construit o yurtă imensă în curtea de la Villa Kult. A fost extraordinar. Și tot în această direcție, am un proiect pentru finele acestui an. O altă parte a lumii va veni acasă, la Villa Kult. Este vorba despre Namibia. Mi-ar plăcea să pot construi o punte artistică între Africa și Germania. Poate că mulți nu înțeleg cum un om cu formația mea, cu studii aprofundate în domeniul managementului, atât de mult timp în contact cu cifrele, cu devizele, cu bugetele, a simțit nevoia să pășească în lumea artistică. Mi-aduc aminte că primul meu salariu, l-am investit într-un tablou. De atunci, am devenit o colecționară. Și apoi, am mers mai departe. După aproape patru decenii dedicate managementului sectorului audio-vizual, am luat-o de la capăt și “am intrat” chiar eu în tablourile pe care le-am achiziționat.  Îmi place mai mult să dăruiesc, decât  să primesc. Mecenatul este o latură intrinsecă a rezidențelor de la Villa Kult. În ultima vreme, am încurajat mișcarea femeilor în artă.  Nu am o anume linie, o anume tendință, o anume modă. Nu-mi place să cataloghez, nu-mi place să pun lucruri în sertare. Pentru mine, emoția rămâne constanta care unește toate artele sub acoperișul berlinez de la Villa Kult. 

 
Datele tehnice
ale revistei
                     click aici...

Tarife publicitate
                     click aici...
 
                                                 © 2008 Revista Luceafarul