Apare cu sprijinul financiar al

  Click aici pentru prima pagina
2017
2016
2015
2014
2013
2012
2011
2010
2009
2008
Premii

   
Cautare dupa nume autor

Umor pe unde medii

        Ana Dobre

Cunoscut mai ales pentru reconstituirile sale istorice, Văcăreştii la amiază fiind un reper, Corin Bianu îşi invită cititorul la o lectură lejeră în noul volum: Roaba cu motor. Proză umoristică, Editura Bibliotheca, Târgovişte, 2015. În această direcţie, a prozei umoristice, scriitorul are antecedente: obţine, în 1982, un premiu la Festivalul Umorului de la Vaslui, a publicat două volume de epigrame – Actori, teatru, muzică (în colaborare cu Horaţiu Mălăele, în 1986), Poftim cultură (2009).
Cu prozele din volumul de faţă, Corin Bianu îşi propune să facă o incursiune printre evenimentele/faptele contemporane, să le releve, din unghi umoristic, contrastele, fără, însă, necesara discrepanţă dintre aparenţă şi esenţă, să inventarieze hibe, defecte, metehne, pentru ca, prin râs, să le îndrepte. În valoarea etică insinuantă subzistă principiul clasic Ridendo castigat mores. Speranţele autorului, mari, răzbat din P.S.-ul Cuvântului înainte: „Sper ca Roaba cu motor să se înscrie în galeria cărămizii cu mâner, «antineoromanul» insolit al enigmaticului Darie Magheru şi a Paltonului de vară al maestrului de şotii cu efect întârziat Mircea Horia Simionescu”.
Din cele 16 proze reunite în volum, unele publicate înainte de 1989 (Ciorapii Julietei în 1986), altele fie fragmente de roman (Muntele fericirii, Tincuţa faţă în faţă cu pericolul arestării), fie publicate în anii din urmă (Hans Sachs, ciuma bubonică şi nebunia în Caiete Litere, 2, 2008), cele mai multe fiind inedite, umorul răzbate cu oarecare dificultate.
Roaba cu motor, proza care dă şi titlul volumului, poate fi citită ca o metaforă sarcastică a femeii în mentalitatea românului, umorul, dacă o bănuim de acest parfum, reieşind din atitudinea naratorului, din modul spunerii şi mai puţin din situaţii comice. Naratorul înregistrează meteahna, dar nu inventează epic.
Mai realizată, din punctul de vedere al exigenţelor speciei, este prima proză, O capodoperă nepublicată (până acum) a marelui Jonathan Swift, în care Corin Bianu îşi valorifică predispoziţia reconstituirii, proiectându-şi personajul într-un viitor cunoscut şi previzibil. Sensul reconstituirii este invers: din trecutul personajului în viitor, un viitor care corespunde prezentului naratorului. Dacă în Călătoriile lui Gulliver, Swift („norişorul de energie made in England”, „regele erei precapitaliste”, „norişorul energetic invizibil Jonathan Swift”, „inventatorul ironiei” după definiţia lui H. Taine ) imagina o călătorie într-un spaţiu alegoric, acum el face o călătorie în timp, din aceste interferenţe temporale, culturale şi de mentalitate reieşind, prin contrast, umorul sprijinit pe ironie, precum opoziţia dintre whigi şi tory, transpusă în opoziţia dintre stânga şi dreapta din actualitatea noastră politică.
Când sub lupa sa epică vin tare ale realităţii de azi, proza, gândită ca umoristică, alunecă spre satiră şi polemică, exprimate direct, jurnalistic de naratorul care nu se poate ţine în frâu şi care încalcă, astfel, convenţiile obiectivităţii. Literatura sugerează, nu numeşte direct faptul, transportă în ficţiune dând sugestia vieţii, ficţionalizează, nu face excerptul, şi arată „felia de viaţă”.
Nota de licenţiozitate din Tincuţa faţă în faţă cu pericolul arestării nu creează umorul, întreţine o vulgaritate de care Corin Bianu ţine să se distanţeze. O sugerează în Transplantul de 300.000 de dolari, în care apare exprimată direct, prin replica unui personaj, un alter ego al autorului însuşi, înţelegem, dezavuarea tendinţei de a scrie trivial, vulgar crezând că aceasta este literatură modernă.
Un volum inegal, aşadar, în care rareori recunoaştem un umor memorabil atribuit unor situaţii epice memorabile. Autorul reţine aspecte contrastante ale actualităţii, metehne, cutume, dar nu le surprinde esenţa, nu le dă un principiu de funcţionare literar, de aceea cu greu ar putea fi considerate, în totalitate, umoristice.

 
Datele tehnice
ale revistei
                     click aici...

Tarife publicitate
                     click aici...
 
                                                 © 2008 Revista Luceafarul