Apare cu sprijinul financiar al

  Click aici pentru prima pagina
2017
2016
2015
2014
2013
2012
2011
2010
2009
2008
Premii

   
Cautare dupa nume autor

Poezie

        Viorel Lică

Ierburi cât casa, nimic altceva


Ierburi cât casa.
Nimic altceva.


Nicio fascinaţie faţă de
moarte.


Doar o rezonanţă cu răul
în fază terminală, cu
domnia uşilor
înăbuşite.


E timpul să accepţi oferta
de a-ţi goli mintea
înainte de apus,
să ai încredere în
noul Înger.


4
Lasă-te gândit astfel.
Din şirul neîntrerupt
de catastrofe,
poţi fi ochiul
de ştreang.


Inevitabil,
vine momentul plecării
într-un canon tot mai
ameţitor:


poezie
în alb
şi
negru.


6
Nu mai poţi fugi de noul Înger.
Avocat şi victimă
în același timp.
Cobai burduşit
de clemenţă.


Vrei să fii cu adevărat liber
ca totul să fie într-o vraj(b)ă în capul tău.


Încrengătură de trădări și
servicii întunecate.


Exces de ambiguizare.


Traiul bun se plăteşte.
În casa duşmanului,
ferecată,
ferestrele păzite de diavol
dau în neştire
în clocot.


Dumnezeu aşa vrea,
să fie vindecate rănile,
să fie şters trecutul,
să fie anunţat cu mare pompă
rezultatul biopsiei
celui de-al treilea ochi
fără a pune pe fugă inocenţa
într-o rochie albastră
pe o scenă goală
cu o andrea rece în arşiţa unui
măr copt înainte de vreme –


aceeaşi care smulge creierul
lung şi cărnos al
Soarelui la apus.


Ai poezia în sânge
așa cum vânătorul poartă fiara
ascunsă în el.
N-ai titluri, nici onoruri, nici costume ori
nevoi fantasmatice.


Ai merita să mori
de bătrâneţe.
Ar fi un fir narativ
mai bun.
De-aceea nu ceri
altceva. Vrei să
rămâi până trăieşti toate cărţile
când cu lăcomie,
când cu frică.


Nimeni nu poate fi pregătit vreodată
pentru succes.


Lumea s-a oprit
pe terenul de luptă
ales de inamic.


Poezia îţi retrage
toate onorurile cu
forţa unei ghilotine
crepusculare.


Scrisoare de adio
ca un jaf
armat.


Nimic la voia întâmplării.
Fundături, capcane, derivări reci.
Mistificări pe toate liniile.
Sentiment reprimat într-un
joc poetic liniar.
Totul e în capul tău.
Trebuie doar să te ții de cuvânt.
Nu poți fugi de datoria ta
cu butonul (auto) cenzurii și al
bravurii
la rever.
Departe de ochii iscoditori, în antifază
asemenea ploii
pokerul neopoetic
începe să decripteze
mizele ostilităţii,
intrigi pe arena domoală
a unui pui de
apocalipsă care pietrifică
umilinţa.


Cauţi un alt mod de a învinge
un arhetip al eşecului.
Eşti obişnuit cu
bufoneria de adormit vigilenţa
ca un decont final al unui
formator de opinie cu lehamitea la
butonieră.
Dai cu tifla părţii luminoase din
tine în
tenacele război, rece şi clar,
al ieşirii în decor.
Te joci, râzi şi tachinezi invazia
mofturoasei echipe
care îţi ia locul, punct cu punct,
în aşteptarea probei nemiloase:
costumul de clovn.


Harul, scăpat de eutanasie,
rămâne pe mâini bune,
vehicul spre trecut,
fragilă socializare,
omagiu rănit din
frageda alfabetizare fără frâu a
ploii de la masa de negoţ a
canonului.


Tulburi pe toată lumea
cu lipsa ta de limpezime,
cu demonizarea la sfârşitul unei vieţi
pe deplin încercate, cu
super călătoria în răul
exprimat în stil foarte riguros,
cu canonul din care ai vrut cu
disperare
un cât de mic câştig.
Of, pentru numele lui Dumnezeu!
Societatea secretă ticăie mai departe.
Strop după strop.


Libertate supărător de stearpă,
hăcuită de contemplare şi reverenţă.
Tinereţe sinonimă cu prostia,
cu aruncatul pietrei,
ca să te poţi ascunde,
ca să poţi muri în tăcere.
Model de artă narativă în fluxul
unui destin de mucava.
Răzbunarea nu ţi-a adus niciun câştig.
Doar o lecţie amară dintr-o
tragedie antică.


Scrii o declaraţie de război din
oficiu şi o strecori blajin în
praful de puşcă.


Scrii un
eseu dilematic despre dorinţele năvalnice,
pecetluite cu sigilii de ceară, despre
hiper-deocheatul Don Juan, despre arta – cu
inserţii metapublicitare – a disimulării, a
propagandei oarbe, a
controlului înfricoşător al furiei.


Penitenţa poate începe la
fel de încurajator ca
adevărata miză a jocului.


Ce nu ştii nu-ţi face rău.
Poezie, rezistență, echilibru.
Nimeni nu poate prevedea
viitorul.
Furia nu se termină niciodată.
Blazonul se lasă greu cheltuit.
Prima zi de salivare în volieră.
Prima ostilitate pe faţă a
oglinzilor îngheţate.
Fişă de jurizare mondenă a
unui
rang cu febră, nedorit şi neînţeles.
Fotografie trucată de noul Înger a
  sângelui
rămas tot cinic şi ireversibil.


Afundat în smoala unui concept,
ţi-au rămas doar puţine victorii şi
câteva fărâme din hârca
post-modernă a lui Yorick.


Stilul ca o grămadă de gunoi.
Gramada de gunoi
ca o realitate.
Temă de talk-show. Viaţă fără perspectivă:
secrete,
obsesii, jocuri de culise.
Jocuri de imagine
mereu incontrolabile.
Intrare alandala în moarte
fără coloană vertebrală,
fără idei, fără jenă.
Adevărată e numai frica.
Blestemat să rămâi pentru
totdeauna plămădit
din acelaşi aluat cu ea.
Moştenirea ca o lovitură de graţie. Vârful
aisbergului e în cârje.


Fragmente din volumul în curs de apariție la Editura Eikon

 
Datele tehnice
ale revistei
                     click aici...

Tarife publicitate
                     click aici...
 
                                                 © 2008 Revista Luceafarul