Apare cu sprijinul financiar al

  Click aici pentru prima pagina
2017
2016
2015
2014
2013
2012
2011
2010
2009
2008
0
Premii

   
Cautare dupa nume autor

Realism psihologic Și radiografie sociopolitică

        Geo Vasile

Masivul roman Recviem pentru nebuni şi bestii (Editura RAO, 2013, 634 p. seria Opere complete) pare să fi convocat toate cărţile anterioare anilor ’90, ca, de pildă, Feţele tăcerii, Drumul cenuşii, Vocile nopţii (primele două reeditate la Editura Polirom, ultima la Editura Paralela 45), inclusiv tehnicile, obsesiile şi temele īntregii opere narative a lui Augustin Buzura. Cronică a vieţii şi mentalităţii romānilor mai ales īn ultimul deceniu de dictatură comunistă şi īn primii ani de libertate veritabilă, focalizează eliberarea protagonistului Matei Popa de feluritele complexe şi tabuuri, mărturisind indirect ieşirea autorului īn arenă pentru a defini şi sancţiona prin mijloace epice şi tablouri vivante o răscruce istorică, atāt pentru destinul naţiunii, cāt şi pentru destinul scrisului său şi al romanului romānesc īn general. Cu detaşarea unui om, īn fine, liber, Buzura constată perpetuarea nebunilor şi bestiilor, explicabilă īn virtutea unui viciu istoric frate cu fatalitatea: minima rezistenţă, tentaţia romānilor de a fenta istoria. Vechii monştri abia azi au ajuns la maturitate, spre a se insinua definitiv īn viaţa noastr㠄īncāt ne rād din interior, ne iau aerul şi īncet, pe nesimţite, zilele”.
Augustin Buzura (n. 1938, Berința, Maramureș) nu pregetă să identifice fauna actuală de politicieni şi afacerişti ce se trag din mantaua lui Ceauşescu, fascinaţi de modelul dictatorului, imitāndu-l, multiplicāndu-l īn mii de copii la scară naţională. Īn privinţa intelectualilor eşuaţi prin trădarea propriului statut, judecata este la fel de drastică: ei nu s-au impus, ci s-au adaptat. Īncāt (se īntreabă şi īşi răspunde Matei Popa) cei care contează acum īn ţara asta sunt păcătoşii de ieri, turnătorii şi securiştii mascaţi, laşii şi mincinoşii, nulităţile, epavele şi ciurucurile. Şi, culmea, cei născuţi slugi filmează azi īn procurorii naţiunii, īn modele de patriotism şi democraţie. Reglare amară de conturi, exorcism al inepuizabilei imaginaţii a bestiilor, dar şi recviem, astfel că protagonistul este tentat să se roage pentru „nebuni şi bestii” īn sensul de fiinţe afectate de maladiile spiritului romānesc, precum lipsa mentalităţii de īnvingători sau a vocaţiei solidarităţii.
Toate aceste idei susţin un edificiu epic de factură modernă, īn interiorul căruia realismul psihologic īşi dă māna cu radiografia social-politică, satira anticomunistă cu sondajul abisal al vieţii interioare, sublimat īn registre de o mare expresivitate şi altitudine intelectuală. Nu se poate vorbi de o frescă social-istorică īn sensul romanului clasic, ci de o frescă preponderent spirituală a epocii şi a exponenţilor acesteia. Climate, mentalităţi, situaţii şi stări emblematice pentru imensa īnchisoare comunistă īn aer liber, dar şi pentru ceea ce a urmat după 1990, totul focalizat īntr-un oraş transilvan minier. O provincie aptă să concentreze şi să reprezinte societatea romānească, īncepānd cu un soi de apocalipsys cum figuris a vieţii la bloc şi terminānd cu promiscuitatea demisiilor şi laşităţilor morale, sub pretextul supravieţuirii. Īn funcţie de trăirile, reprezentările şi peripeţiile lui Matei Popa, firul epic se rupe, spre a reveni cānd īnainte de 1990, cānd după, īntr-un glissando care ţine de īnsăşi arhitectura edificiului epic, legānd momente şi secvenţe de istorie, de viaţă şi suferinţă, dar mai ales de reflecţie a acestora. Există multe nuclee narative, cel al familiei lui Matei (tatăl, bunicul, mama, fratele Visarion), cel erotic, trinitar, (Elena, Estera, Anca) cel politic-poliţist ş.a.m.d. Pendularea īntre trecutul comunist şi anii Tranziţiei este de mare efect, alergia lui Matei vizavi de frauda morală funcţionānd ca un implacabil detector de minciuni. Sub grila critică a cărţii se află mai ales bestiarul Tranziţiei (generali, bancheri, afacerişti, misterioşi achizitori de dosare de securitate, inclusiv consoartele sau „īnsoţitoarele”), dar şi unele organe de presă ce şi-au īmprăştiat toxinele prin avortoni şi rebuturi umane de pripas, inducānd scārba de libertate. Ca să nu mai vorbim de „unul din jegurile renumite ale oraşului”, Th. Antim, patronul ziarului „Drumul libertăţii”, fost cāntăreţ īn versuri al conducătorului, ce-şi face din şantajarea protagonistului Matei (prin calomnie deşănţată, ameninţări cu moartea, spionare şi intimidare după metodele celei mai agresive securităţi), el īnsuşi patron de ziar şi editorialist redutabil, un scop al vieţii. Īn contrapunct cu starea de fapt a acelor vremuri, ni se oferă scene din viaţa minerilor, univers īnchis, sub zodia nefericirii şi a morţii. Familia lui Matei Popa se află īn atenţia poliţiei politice locale reprezentate de maiorul Toma, ce merge cu ancheta pe firul genealogiei pānă la disidentul bunic Visarion, luptător īn munţi, aventurier şi ctitorul bisericii din sat. Nimic nu e īntāmplător cānd e vorba de racolarea lui Matei.
Inedite ni se par tablourile din detenţie, acel univers purgatorial al pegrei şi corupţiei. Terifiante sunt episoadele de emigrare a romānilor, forţānd graniţa la Dunăre; īn ciuda īmpietririi timpului şi a aparentei resemnări, existau numeroşi disperaţi, potenţiali sinucigaşi ce penetrau sistemul şi vigilenţa totalitară. Sfidānd-o sau cumpărānd-o, de vreme ce corupţia şi traficul cu orice erau īn floare pe ambele maluri, romānesc şi sārbesc. Numeroase pagini din Recviem pentru nebuni şi bestii (tradus īn limba franceză de Marily Nir, sub titlul de Requiem pour salauds e fous şi apărut īn 2001) narează ce s-a īntāmplat cu noi timp de cincizeci de ani: două secvenţe ni se par antologice, un studiu īn cheie morală sau editorial despre patriotism şi patriotul romān, īnainte şi după, de la origini şi pānă īn prezent, şi o radiografie a Tranziţiei īn cheie filozofică: „Cine n-are tăria să lupte sau credinţa īn ceva, persiflează. Şi persiflează de pe o iluzorie īnălţime, la o altitudine care i-ar da dreptul să ia totul īn rās. Īn realitate nu este decāt un gol, pustiu, penibil. Neant cu chip uman”.
Miza romanului este reabilitarea naraţiunii ca oglindă netrucată a istoriei, a stării unei naţiuni. Pe fundalul Tranziţiei, al convalescenţei, mai lungă, mai perfidă şi mai dureroasă decāt boala īnsăși, Matei vede cum īnchisoarea ceauşistă devine casă de nebuni. Īn care īşi fac de cap, īntr-o dezmăţată cacofonie, oportuniştii, escrocii, nebunii şi bestiile.
Īn acel context al dezamăgirii, Matei caută nemāntuit acordul īntre gānd şi faptă, pacea cu propria conştiinţă, moralitatea interioară. Un neo-kantian creştin, am zice, ce speră, ca şi personajele lui Dostoievski sau Mircea Eliade, īntr-o hierofanică instanţă cerească. Sub egida căreia să poată să-şi domine monştri lăuntrici, reacţiile iraţionale provocate de presiunea Istoriei. Vizitat fiind de dileme tip aut-aut, Matei Popa are iluminarea, echivalentul, de ce nu, al unei revelaţii biblice: jertfa este costul libertăţii şi al iubirii.
 
Datele tehnice
ale revistei
                     click aici...

Tarife publicitate
                     click aici...
 
                                                 © 2008 Revista Luceafarul