Apare cu sprijinul financiar al

  Click aici pentru prima pagina
2017
2016
2015
2014
2013
2012
2011
2010
2009
2008
Premii

   
Cautare dupa nume autor

Īntre Războinicii de Lut și Marea Gīscă Sălbatică

        Horia Gārbea

Forumul Euro-Asia − Xi’An, 2015
Secțiunea Culturală a Forumului Economic Euro-Asia s-a desfășurat la Gran Hotel Melia din Xi’An īntre 23 și 26 septembrie 2015. Organizarea a fost perfectă. Prin efortul deosebit al traducătorilor (chineză-rusă-engleză-coreeană), publicul numeros, format mai ales din studenți și masteranzi ai cursurilor de teatru, a putut aprecia și conferința mea despre Teatrul romānesc īntre specificul național și aspirația spre universalitate. Ceilalți conferențiari europeni au fost din Croația, Ucraina și Italia. A mai fost invitat să facă o prezentare un regizor și profesor de regie din Seul. Fiecare dintre acești oaspeți a primit o jumătate de oră, pe care eu am umplut-o vorbind liber și proiectīnd simultan diapozitive, ceea ce a contribuit la primirea foarte bună a celor expuse. Īn cea de-a doua sesiune de lucru, pe scenă a avut loc o dezbatere la care invitaților străini li s-au alăturat și specialiști īn teatru din țara-gazdă, majoritatea din Beijing și Shanghai. Dialogul a fost destul de animat, cele trei ore de discuții trecīnd foarte repede. Astfel că el a continuat īn multe „secțiuni” informale de-a lungul celor patru zile ale Forumului.
Trebuie să aduc mulțumiri și elogii organizatorilor și īn special domnului Wangbin din Beijing, liderul unei echipe tinere, și domnișoarei „Ruby”, atenta mea gazdă. Fetele din echipă și-au luat cīte un nume european ad-hoc pentru a fi mai ușor de reținut, iar eu m-am obișnuit să fiu strigat Ho-Li-Ya. De asemenea, adresez mulțumirile cele mai calde directorului ICR Beijing, domnului ambasador și distins confrate Constantin Lupeanu, și minunatelor sale colege Elena Racu și Antonina Ciuceanu, care au intermediat prezența unui dramaturg romān la Forum, m-au pus īn legătură cu organizatorii și au stăruit pentru invitarea mea la această importantă manifestare.
Orașul Xi’An, capitala provinciei chineze Shaanxi, are, cu zona metropolitană cu tot, cam opt milioane de locuitori, fiind al 14-lea ca populație din R.P. Chineză. Unul dintre principalele sale monumente este Vechea Pagodă a Marii Gīște Sălbatice, aflată īn sudul orașului, līngă locul de desfășurare al Secțiunii Culturale și īn preajma frumosului Lac Furong. Vechea Pagodă a Marii Gīște Sălbatice este o construcție uimitoare pentru anul īn care a fost ridicată (652 al erei noastre), „noua” sau „mica” Pagodă fiind construită alături după anul 700 la fel de frumoasă și impunătoare, cu toba și clopotul aferente. Fondatorul budismului īn China – Xuanzang − privește de pe soclul său mulțimea de turiști care-l admiră. Numele pagodei vine de la o gīscă sălbatică: ar fi căzut din cer, moartă, īn toiul unei dispute pro și contra vegetarianismului călugărilor budiști, existīnd două grupuri cu păreri contrare. A fost luată ca un semn divin și toți s-au convertit la vegetarianism.
Și totuși, nu Marea Pagodă este, cum se știe, atracția principală care cheamă anual peste cinci milioane de turiști la Xi’An! Īn anul 221 īnainte de Hristos, īmpăratul Qin Shi Huang (un fel de Burebista) a unificat șase regate chineze sub conducerea sa. Și-a nemurit fapta cerīnd să fie īngropat īmpreună cu 8.000 de războinici din lut ars (terra cotta), caii și carele aferente. Dacă nu avea această fantezie de dictator, n-am fi știut prea multe despre epoca lui. Războinicii au fost descoperiți īntīmplător īn anul 1974. Au fost dezgropați și restaurați doar vreo 2.000. Capitala regatului era chiar la Xi’An, unde au domnit 13 dinastii. Regele e īncă netulburat sub un tumul cīt un munte, īn apropiere, la 1,5 km de armata lui de lut.
Fiind o reuniune culturală, gazdele au realizat minuni ca, īntr-un timp scurt, să ne arate cīt mai mult din cultura veche și nouă a provinciei. Am asistat la un spectacol de teatru contemporan, cu o dramă inspirată din viața medicilor, Anestezia, care mi-a amintit de piesele lui Paul Everac din anii ’80. Am īnțeles foarte bine acțiunea, deși nu am avut traducere, cinste actorilor și regizorului. Īn altă seară am vizionat un potpuriu de scene din cele mai celebre piese ale teatrului/operei tradiționale Qin qiang – amestec de cīntece interpretate vocal și solouri de percuție, dansuri, unele foarte acrobatice, echilibristică și jonglerie. Qin Qiang este opera tradițională din provincia Shaanxi (Ținutul din Vestul [munților] Shan). Efortul fizic și vocal al trupei este considerabil. Sala arată ca un restaurant (spectatorii stau la mese, pot gusta ceva și bea ceai). Am văzut − īntre altele − povestea īn cheie comică a lui Pyram și Thisbe, așa cum o știam de la Shakespeare, din Vis de-o noapte-n miezul verii, numai că apăreau și părinții care interziceau relația amoroasă, iar Leul era aici un Tigru și făcea salturi mortale peste decor. Scenele și personajele, mai ales mironosița „Thisbe”, erau de un comic irezistibil, deși nu īnțelegeam textul. Finalul a fost un număr de jonglerie muzicală excepțională (cu bețe de bambus), susținut de o artistă de 1,40 m. Este cel mai vechi teatru cu activitate neīntreruptă din Asia și al treilea din lume. Īn acest teatru a jucat și tatăl actualului președinte al Chinei, care e originar din Shaanxi.
După vizita la situl războinicilor de lut, foarte impresionant, ni s-a rezervat o surpriză pentru mine egal de interesant㠖 o vizită la Muzeul Jia Pingwa. Este un muzeu imens, bietul nostru Muzeu al Literaturii s-ar mulțumi cu o singură sală din cele multe care adăpostesc expoziția permanentă dedicată lui Jia (romancier, poet, caligraf, pictor) și spații pentru expoziții temporare (am prins una cu pictură contemporană din Mongolia). Am īntrebat īntre ce ani a trăit maestrul Jia Pingwa, care părea, evident, un clasic. Am aflat cu surprindere că trăiește (e născut īn 1952), e președintele Asociației Scriitorilor din regiunea Shaanxi și că, fiind un mare scriitor care a consacrat pagini ilustre orașului și regiunii sale natale, a fost onorat cu construirea acestui muzeu, de fapt un centru cultural īn toată legea, condus de un director cu mari competențe culturale și perfect anglofon. Respectul acordat unui scriitor īn viață m-a umplut de admirație. Cum ar fi ca, la noi, un consiliu județean să ridice și să īntrețină un muzeu uriaș dedicat cinstirii lui Nicolae Oprea sau Calistrat Costin? N-ar apărea proteste, cīrcoteli, ironii?
La Muzeul Jia Pingwa, gazdele ne-au oferit, colegilor din Croația, Ucraina și mie, un titlu academic onorific, dar roba și toca pe care le-am īmbrăcat pentru consacrare au avut aspectul celor folosite īn vremea dinastiei Qin, cīnd īmpăratul acorda el īnsuși aceste „doctorate de onoare”. Două asistente ne-au īnvățat poziția corectă a mīinilor − exprimīnd gratitudinea față de emitentul ordinului − și alte detalii de protocol. Diploma a purtat chiar sigiliul lui Qin Shi Huang. Cina festivă a fost și ea conformă cu tradiția Qin. Printre altele, participanții au stat, fiecare, singuri la cīte o măsuță dintre cele așezate īn două șiruri paralele.
Īn cultură a intrat firesc și arta gastronomică. La toate mesele am avut parte nu de „mīncare chinezeasc㔠așa, īn general, ci de felurile tradiționale și ceaiurile specifice Shaanxi-ului, precum și de vinurile cu rețete străvechi, precum Vinul Dulce-Gros din Xi’An, de fapt un produs fermentat din orez, avīnd culoarea și consistența laptelui, sau vinul licoros de Shaanxi, servit dintr-un bol montat īn alt vas, acesta umplut cu apă caldă pentru a păstra aroma prețioasă. Specialitatea indiscutabilă a provinciei sīnt colțunașii de toate mărimile, gusturile și umpluturile, iar gustul dominant este cel iute. Picioarele de homar īn sos de chilly nu trebuie ratate, cu orice risc, nici caracatițele mici umplute cu ardei. Iar prăjitura de fasole albă cu cremă de lotus este regina deserturilor alături de spremuta de pepene roșu.
Īn ultima zi a vizitei noastre am admirat centrul orașului Xi’An, unul dintre puținele care păstrează și azi, complete, zidurile de incintă și șanțul de apărare. Am putut vedea moscheea și strada islamică, Turnul Clopotului și cel al Tobei (la chinezi toba sună atacul, iar clopotul retragerea), muzeul jadului și arterele principale, asemănătoare oarecum cu bulevardele Parisului, animate de mulțimi vesele, pentru că tocmai era ajunul Sărbătorii Toamnei.
Oboseala călătoriilor pīnă la Xi’An, cīte 26 de ore de zbor și escale, aglomerarea uriașă de impresii și elemente surprinzătoare vor lăsa loc, cu timpul, bucuriei de a fi trăit o experiență dintre cele mai interesante.
 
Datele tehnice
ale revistei
                     click aici...

Tarife publicitate
                     click aici...
 
                                                 © 2008 Revista Luceafarul