Apare cu sprijinul financiar al

  Click aici pentru prima pagina
2017
2016
2015
2014
2013
2012
2011
2010
2009
2008
Premii

   
Cautare dupa nume autor

COMEDY CLUJ FESTIVAL 2015 − A 7-A EDIȚIE

        Eugen Cojocaru

Între 16 și 25 octombrie s-a desfășurat, la Cluj, cunoscutul și apreciatul Festival de Comedie, care a depășit cantitativ și calitativ edițiile precedente: apoape 200 de filme din 40 de țări, din toate continentele. Ca în fiecare an, există și o competiție de scurtmetraje, cărora, în premieră, anul acesta, li s-a adăugat o secție de teatru de comedie, bine primită de public.
Gala de deschidere a fost inaugurată de un solid Indie movie, cum îl numesc americanii: Ashby, de Tony McNamara, SUA, 2015. Un adolescent scrie o poveste din localitatea sa, pentru școală. Mai aparte și mai „dotat spiritual” decât colegii săi fixați pe mușchi, bere și baseball, vrea să epateze cu ceva total anodin despre noul său vecin, un tip retras și plicticos. În realitate, e un asasin CIA, la pensie − interpretat magnific de Mickey Rourke, iar suspansul, dinamica și umorul încep să joace sarabanda până la final!
Locațiile au fost în selectele mari cinematografe Florin Piersic, Victoria, Cinema Polus și Iulius Mall și la cochetele Casa TIFF cu Studio 26. Evenimentul e, deja, un must, care va veni de-acum de la „musai”, printre clujeni și nu numai. Remarcăm că majoritatea spectatorilor – sălile au fost bine „ocupate” – sunt tineri: elevi și studenți.
Juriul competiției s-a internaționalizat, directorul artistic Bogdan Beșliu și organizatorii reușind să aducă nume de rezonanță din toate domeniile cinematografiei: Kate O’Toole – actriță de teatru și film (fiica marelui actor, Peter O’Toole), Allegra Huston – producătoare, scenaristă și jurnalistă la Newsweek, Vogue etc. (fiica adoptivă a celebrului regizor John Huston), Neil Young – jurnalist de film la The Hollywood Reporter ș.m.a., co-director la Bradford International Film Festival, James B. Evans – critic de film și scriitor, acreditat la multe Festivaluri, și Dorian Boguța – apreciat actor din tânăra generație.
Un novum l-a constituit și decernarea Premiului de Excelență unei personalități străine – îndrăgitului actor irlandez, Peter O’Toole, în onoarea căruia a fost proiectat, în fața unei săli pline (600 locuri), clasicul Ruling Class/Clasa conducătoare. Kate O’Toole a prezentat aspecte din activitatea și viața sa personală și a primit premiul în numele lui, mulțumind emoționată: „Acest Premiu îl aduce, din nou, aproape de mine, îl face mai viu!”.
Au fost înscrise opt comedii în concurs: Cerise/Franța, Cetățeanul/Polonia, Din motive inexplicabile/Ungaria, Escroc de meserie/Australia, O schimbare de linie/Spania, Pentru țară și regină/GB, Otravă pentru șoareci/Bulgaria, Cei ce salvează lumea/Malaezia. Juriul a avut misiunea dificilă, chiar ingrată, de a departaja producții cu valori foarte apropiate.
Atmosfera Festivalului a fost, ca de obicei, una (normal, e comedie!) veselă, deschisă, ospitalieră atât pentru invitați, cât și față de spectatori, la aceasta contribuind o mare trupă de voluntari – studente/-ți foarte simpatice/-i și amabile/-i. De asemenea, o echipă media a informat și delectat – zilnic! − publicul printr-un caiet de festival cu un conținut bine conceput, variat și de calitate: interviuri cu valoroșii invitați, „colțul foto” al spectatorilor și voluntarilor, cu impresiile lor, pe scurt, prezentările filmelor, topul „preferințelor publicului”. Impactul extrem de pozitiv asupra tuturor – specialiști și spectatori – nu s-a lăsat așteptat; iată câteva „extrase” din mărturisirile inserate în paginile „Chameleon”-ului, cum se numește...
James B. Evans: „Vreau să scriu o carte despre festivalurile independente ale Europei… Cunosc bine și Festivalurile de la Veneția și Toronto, care sunt extraordinare, dar nu ai oportunitatea să stai, cum suntem noi, în jurul unei mese, să întâlnești toți regizorii filmelor văzute, să mergi la petreceri împreună cu voluntarii. La Toronto nu e permis voluntarilor să interacționeze cu invitații sau juriul. Așa că, din punctul de vedere al unei comunități, cele independente sunt mult mai prietenoase”. Întrebat ce sfat ar da tinerilor critici de film, spune: „În zilele astea vizionam un film și o domnișoară scria recenzia în timpul rulării, la telefon, ceea ce îi distrăgea atenția de la acțiunea propriu-zisă. E una din chestiile care mă exasperează cel mai mult la criticii de azi: se întrec unii pe alții, care să fie primul la comentarii. Nici nu se obosesc să se gândească la esența filmului, vor doar să ajungă în top Twitter”.
Neil Young (nu marele bard al muzicii pop!) e întrebat cum trebuie să fie un film bun: „În primul rând, îmi place să fiu surprins… să văd ceva ce nu am mai văzut. Îmi plac regizorii cărora nu le e frică să fie creativi. Nu îmi plac cei care urmăresc șabloane, clișee. Consider că există un limbaj internațional al comediei, cum e unul al dansului ori matematicii”.
Kate O’Toole răspunde la problemele filmului contemporan: „Azi sunt mult mai multe
facultăți de specialitate și, apoi, prea mulți nu ajung să știe cum să facă un film. Există efecte special computerizate, fire narative proaste și actori leneși, care învață replicile doar în ziua filmării – așa se obține cinematografie mediocră. De asemenea, mulți producători care nu cunosc cinema-ul, investesc în el, dar le place să se amestece în creație și post-producție”.
Au fost organizate numeroase workshop-uri, conduse de personalitățile internaționale invitate, cu diferite teme despre film, bine vizitate de specialiști, dar și de amatori.
În afara filmelor menționate, lista recomandărilor mele este: Figurantul/SUA, 2014; Înapoi la școală/Peru, 2014; Clubul tristeții/Franța, 2014; Cum să strici o bancă/UK, 2014; Actor caut un job/USA, 2015.
Gala de Premiere, tot în eleganta sală arhiplină de la Florin Piersic, va fi o surpriză în ce privește Cel mai bun film: Cetățeanul, de Jerzy Stuhr, căruia i-a fost acordat și Cel mai bun scenariu. E povestea lui Jan Bratek, care, în urma unui accident, intră în comă și ajunge să retrăiască cei 60 de ani de viață în contextul istoric al Poloniei de după război. „Am lucrat trei ani și mă bucur să văd că un film important, în primul rând, pentru generația mea, a fost foarte bine primit de public și de juriu”, a declarat Jerzy Stuhl, emoționat, în fața asistenței.
Personal, aș fi optat pentru O schimbare de linie, de A.F. Romero – un film complex, cu șase personaje principale, scenariu subtil, autentic, cu multe momente comice, interpretat perfect − Candela Peńa a și fost numită Cea mai bună actriță de toți actorii: o radiografie a clasei mijlocii din Europa. Probabil, a contat „impactul noului”, cum zicea criticul Young, juriul, preponderent „occidental”, a fost impresionat de un film despre epoca „Lagărului comunist”, pe care nu o cunosc din interior.
Cel mai bun actor a fost declarat Zsolt Kovács/Din motive inexplicabile. Filmul Publicului a fost declarată pelicula belgiană Singurătatea asasinului înainte de a trage, de Florian Mischa Böder – o parodie savuroasă la James Bond&Co.
Who's Up?/Cine urmează?, Franța, a fost desemnat Cel mai bun scurtmetraj independent, iar Chinese Treachery/Trădare în stil chinezesc e Cel mai bun scurtmetraj studențesc. Producția The Taste/Gustul s-a bucurat de o Mențiune specială.
Oferta filmografică de final a constituit-o o producție belgiană, ce a făcut multă vâlvă, nu numai acasă: Cel mai nou testament, de Jaco van Dormael/B, F, L, 2015 − satiră nebunatică, originală, dar bine construită și jucată, despre „Dumnezeu”, un locuitor al Bruxelles-ului, care a ratat nu numai familia sa, ci și Creația sa de vârf: umanitatea. Fiica sa, sora mai mică a lui IC, fuge de acasă să îndrepte tot și să-i facă fericiți pe oameni: SAVUROS!
Comedy Cluj și-a stilizat și consolidat poziția, binemeritată, ca unul din cele mai importante festivaluri de film din Estul Europei.



 

 
Datele tehnice
ale revistei
                     click aici...

Tarife publicitate
                     click aici...
 
                                                 © 2008 Revista Luceafarul