Apare cu sprijinul financiar al

  Click aici pentru prima pagina
2017
2016
2015
2014
2013
2012
2011
2010
2009
2008
Premii

   
Cautare dupa nume autor

Īn grădina vieţii

        Dumitru Ungureanu

„Fiecare avem sub pat o valijoară cu fotografii de care ne e ruşine”, scria odată, pe cānd mai scria īn limba romānă, poeta Rodica Draghincescu. Parafrazānd-o şi răsturnānd cumva ideea, aş spune: fiecare avem īntr-un colţ al bibliotecii cāteva cărţi şi discuri de care ne simţim ataşaţi fără argumente valorice. Dacă am judeca obiectiv conţinutul operelor īn cauză, ne-am trezi poate īn situaţia suporterilor de fotbalişti, care nu admit altă echipă decāt pe a lor. Greu de precizat ce anume conferă exclusivitate unui disc sau unei cărţi. O amintire amoroasă, un moment de cumpănă, o seară petrecută cu nişte prieteni, o sclipire de singurătate, o revelaţie, o revoltă ancestral㠖 iată pretextele obişnuite.
Motivul pentru care ţin īn raftul cu sentimentalisme LP-ul In-A-Gadda-Da-Vida, editat īn 1968 de grupul american Iron Butterfly, e simplu, dar va necesita două-trei sute de cuvinte ca să-l explic. Īntāia dată l-am ascultat la Radio Europa Liberă, īntr-o zi de iarnă ca-n poveşti, cānd mi se părea că totul īn jurul meu s-a īnchis. Invitaţia din versurile piesei, luată ad litteram, nu mi-a produs vreun declic existenţial, ci doar mi-a adāncit regretul de-a nu fi ajuns acolo unde plecasem la 20 de ani, şi anume īn Americi, indiferent care dintre ele. Piesa-titlu, de 17 minute, a rămas pānă azi unicat īn peisajul rock, ceva inegalabil, cu toate că sunt altele mai celebre sau mai valoroase compoziţional şi stilistic.
Am avut la dispoziţie, chiar mi s-a oferit cadou, discul original, american. Omul care voia să mă fericească fusese īn 1978 la specializare īn SUA, ca medic veterinar pentru ferme de păsări. Plătit pentru ce muncise la patronul iute observator al sārguinţei romāneşti, medicul a cheltuit banii pe o combină muzicală Garrard, vreo 200 de viniluri din categoria „3 la dolar” şi cāteva noutăţi – primul Dire Straits, de exemplu, sau Queen – News Of The World. L-am cunoscut īn 1982. Tocmai cumpărasem pick-up-ul rusesc Akkord 201, cu ac de diamant ce se īnfigea īn carnea vinilului ca plugul tractorului pe şenile īn bărăganul lui V. Em. Galan. Citind, tot pe-atunci, Īnsoţitorul, romanul lui C. Ţoiu, m-a surprins că eroul ţoiuan īmprumutase ceva din biografia viitorului meu prieten şi binefăcător, anume perioada americană (mult mai banală īn realitatea trăită de medic decāt īn ficţiunea prozatorului urziceniştean). Fiindcă eram fericitul proprietar al unui Maiak, de care īncepe să-mi fie dor, precum cetăţeanului Kane de săniuţa Rosebud, am copiat toate discurile pe benzi de magnetofon stereo. Am refuzat oferta de cadorisire exact īn perioada cānd, ca şi alţi zevzeci, īmi vindeam vinilurile, crezānd orbeşte īn involuţia tehnică numită CD.
Mi-am revizuit, ca Eugen Lovinescu, opiniile despre tehnica transpunerilor sonore pe suport fix. Cu preţul unei sticle de 3/4 whiskey, deţin acum ediţia germană, din 1973, a discului de referinţă, pe care īl aveţi pozat alături. Nu sună precum cel american, toţi viniliştii sunt de acord cu asta. Şi gust īncă o dată din paharul regretelor, distilled & blended in Romania, cinstind memoria prietenului Sergiu Frăţilă, ajuns In-A-Gadda-Da-Vida. Cea veşnică...

 
Datele tehnice
ale revistei
                     click aici...

Tarife publicitate
                     click aici...
 
                                                 © 2008 Revista Luceafarul