Apare cu sprijinul financiar al

  Click aici pentru prima pagina
2017
2016
2015
2014
2013
2012
2011
2010
2009
2008
Premii

   
Cautare dupa nume autor

Un adaos de Tristețe: Poetul Valeriu Gorunescu

        Carmen Focșa

Am aflat, cu o regretabilă īntārziere, despre plecarea dintre noi, īn luna septembrie a acestui nefericit an, 2015, a celui care a fost poetul și prozatorul Valeriu Gorunescu. Vestea am primit-o de la īnsăși cea care i-a fost, vreme de șaizeci de ani, soție și aliată īn lupta cu viața, cu eforturile creatorului de bunuri spirituale și, īn ultimii ani, cu supraviețuirea − buna doamnă Mihaica, destinatara poemului Reintegrare din volumul Sarea nesomnului, apărut la Editura Eminescu īn 1975: „Arată-mi cum să fiu umil ca iarba/ călcată īn picioare de asini,/ īnvață-mă ca scaiul să mă-nchin/ cānd vāntu-n toamnă-i scămoșează barba// Tărie dă-mi să sfredelesc īn piatră/ cu lacrima convinsului izvor, distanța dintre regnuri s-o măsor/ c-o inimă tot caldă ca o vatră// Și mai presus de toate, mă ajută/ universalul joc să-l știu util, să-ți reīntorc cu-n zāmbet de copil,/ țărāna mea, īn clipa cea temutăˮ.
Născut la 12 februarie 1922, Valeriu Gorunescu și-a petrecut adolescența la Brăila, oraș de care s-a simțit legat definitiv, pe care l-a evocat adesea, căruia i-a dedicat poemul Oraș dunărean din volumul Plaiuri (1973 − Editura Ion Creangă): „Orașul meu din vārsta crudă/ pieri cu țāncii cei desculți/ īn legănări de paparudă/ prin ani tot mai lucizi și mulțiˮ. A debutat editorial īn anul 1960, cu volumul De-o vārstă cu țara, urmat, printre altele, de Metope (1972), Sarea nesomnului (1975). Cele trei romane, publicate de-a lungul vremii − Păcatul fluviului, Țărmul fugar și Drumul spre zori −, cuprind importante influențe autobiografice. N-a īncetat să scrie nici după 1990, perioadă a publicării volumelor de versuri Psalmii īnvierii noastre (1999) și Dureroase corăbii (2007).
Cei care pe la jumătatea anilor ’70 erau tineri, interesați de poezie și au frecventat Studioul de Literatur㠄Mihai Eminescuˮ din București, situat pe strada care poartă numele marelui poet, nu l-au uitat pe Valeriu Gorunescu cel plin de vervă, care făcea din discursurile sale un adevărat spectacol, motiv pentru care mulți oameni veneau īn acel lăcaș, nu neapărat īn calitate de creatori, dar adesea ca simpli spectatori, admiratori ai modului īn care Valeriu Gorunescu, dispunānd de o artă pentru care orice actor profesionist l-ar fi invidiat, știa să se facă ascultat și prețuit, toate acestea, dincolo de generozitatea prin care īi īndruma și īi īncuraja pe toți cei dornici de afirmare īn poezie. Mă īntreb, oare, īn zilele noastre, cāți ar fi dispuși să facă asta, fără a urmări altceva decāt beneficiul moral?!
Valeriu Gorunescu și-a păstrat, pānă la finalul vieții, limpezimea minții, plasticitatea exprimării, interesul pentru poezie, īn general. Membru al Uniunii Scriitorilor, poate n-a fost inclus īn rāndul autorilor la modă, īnsă, măcar acum, trebuie să admitem că opera sa este una asupra căreia merită să zăbovim și pentru asta īi suntem recunoscători.


 

 
Datele tehnice
ale revistei
                     click aici...

Tarife publicitate
                     click aici...
 
                                                 © 2008 Revista Luceafarul