Apare cu sprijinul financiar al

  Click aici pentru prima pagina
2017
2016
2015
2014
2013
2012
2011
2010
2009
2008
Premii

   
Cautare dupa nume autor

Dispăruta civilizaţie a Literaturii

        Bogdan Ghiu



Reducţie negru pe alb a literaturii, reducţie a cărţii înseşi, dez-industrializare/pre-industrializare a activităţii periculos politice care va fi fost, cândva, şi literatura, şi editarea ei, telescopând vertiginos, abisal, epoci pentru a regăsi un fantasmatic punct zero de unde literatura să poată fi reînviată şi să poată redeveni practicabilă ca act vital integral, de expunere în primul rând la propriile pulsiuni, la propria imaginaţie înscenate, Un roman sentimental, ultima carte antumă a lui Alain Robbe-Grillet, este o carte-fulguraţie, fără urmaşi, o mică spărtură în economia actuală a cărţii şi a literaturii, o glumă, un joc literar menite a re-sugera nu doar plăcerea lecturii, cum atât de des şi de reductiv se spune, ci, în primul rând, riscurile vii, vitale ale literaturii, literatura ca pericol şi ca anga­jare „cu trup şi suflet”, ca expunere treptată, cuvânt cu cuvânt, la Exteriorul imaginaţiei, la evenimentul mereu iminent al viziunii. Fabulare împotriva fabulisticii literare dominante, „basmul cu zâne” pentru adulţi al lui A.R.-G. înscenează refacerea condiţiilor unei eliberări şi ale unei reinventări a fantasmaticităţii literare, a onirismului funciar şi nepedepsit de care literatura a fost ruptă.


Literaturii neutralizate, emasculate, supuse, literaturii cu degetul (şi chiar digitalizate), Robbe-Grillet îi opune, ironic, suav, diafan, sugestia „neagră” a unei literaturi a fantasmelor periculoase, literatura cu cuţitul în mână, operare de comando într-un mediu al omniprezenţei riscului şi al necesităţii înfruntării cavalereşti, stilizate. Literatură-duel, pentru apărarea şi afirmarea dreptului neţărmurit la visare.


Exerciţiu de literatură improbabilă.


Şi exerciţiu nostalgic de civilitate. Împotriva grabei mitocăneşti a lecturii grăbite, foiletonistice, cu degetul, şi a mârlăniei iluziei atingerii, a lui „a pune mâna” pe orice, a directului, împotriva orbirii imaginal-mediatice care îl reduce pe omul contemporan la o tactilitate de cârtiţă, obsedată să-şi lase pretutindeni amprenta, să se „exprime” – distanţa intrumentului cu adevărat mediator, nostalgia adevăratelor unelte, azi înghiţite de „tehnică”, protocolul scrierii onirice libere şi al lecturii răbdătoare, al cărţii închise care trebuie deschisă, operată pas cu pas: stil – stilou – stilet. Literatura este cuţit. Numai distanţa face adevărata tehnică posibilă.


Clasicitate căutată, visată extratemporal „în cascadă”, încercare telescopată, „în trepte”, de regăsire şi de reinstaurare a condiţiilor atemporal clasice ale actului literar (scriere şi receptare): 1) curăţarea „arheologică”, diafanizarea „greacă”, „pastorală” a privirii, dez-opacizare a „mediului” pentru 2) redescoperirea inimii „negre”, „gotic”-libertine, în care pulsiunea erotic-distructivă se confundă perfect, integrator, cu cea scripturală, 3) pentru realizarea unui protocol cavaleresc, luminos, de scriere şi de lectură, de comunicare literară agonică, autentică.


Meta-fantasmând, de-a lungul unei întregi vieţi, literatura însăşi, în fundamentele ei „operaţionale”, Robbe-Grillet reinventează, printr-un act continuu de visare a originilor şi a condiţiilor ideale de producere şi de exercitare a literaturii, printr-o aletheia luminoasă, clasicismul, mai exact clasicitatea actului literar. „Noul Roman” va trebui, poate, reinterpretat tocmai ca o astfel de căutare a clasicităţii extraistorice a scrierii şi a lecturii.


De la bun început, în toate momentele ei clasic-inaugurale, literatura a fost devianţă şi instituţionalizare, „tehnicizare”, stilizare a devianţei, transparenţă la pericol, insuportabilă luminozitate a „soarelui negru”, a „bilei” dorinţelor şi a fantasmelor. Sexul, visul, dorinţa, crima, moartea sunt, chiar şi ne-scrise, scripturale, literare. Vis scris fiind, literatura însăşi trebuie să fie mereu, de la început, visată.


Cine nu visează şi nu delirează literatura însăşi nu este scriitor. Acesta mi se pare a fi mesajul ultim, definitiv, insuportabil, deranjant, „blestemat”, al lui Alain Robbe-Grillet: naturalitatea faptului de a reinventa literatura, ca devianţă originară, fundamen­tală, a omului.


Să nu încetăm să visăm literatura însăşi, ne spune „clasicul” Robbe-Grillet.

 
Datele tehnice
ale revistei
                     click aici...

Tarife publicitate
                     click aici...
 
                                                 © 2008 Revista Luceafarul