Apare cu sprijinul financiar al

  Click aici pentru prima pagina
2017
2016
2015
2014
2013
2012
2011
2010
2009
2008
Premii

   
Cautare dupa nume autor

Poem

        Victoria Milescu

EFEMER ŞI PERPETUU


Īncă eteric
nedecăzut din drepturile cereşti
poţi să vezi prin el...
dacă-l priveşti insistent
se īndreaptă spre tine
să se recite
nu vrea nimic doar totul


cānd se-nserează circulă
prin arterele citadine
prin canale şi canalicule
ca o silfidă, ca un hercule


īn ambele sensuri deodată
īmpingānd un cărucior de copil
īn care scānceşte un zeu bătrān
la masa de joc
īi cade din mānecă ţeasta lui yorik


descheiat la piept, la inimă
strigă spre editorul postum:
nu, nu mă tipări
lasă-mă să fiu citit
de pe buzele cerşetorilor de iluzii
piatră cu piatră din
balta rămasă de la
scufundarea titanică a poeziei


mănāncă mici la grătar
dar şi souvlaki şi chebab şi sushi
bea cu setea-i milenaristă, apoi răguşit:
şi aici am făcut-o, şi īn ghenă, şi īn lift
şi īn podul cu hărţi şi grenade
vechi dar īncă īn stare
să trezească un oraş adormit


cānd l-au scos de sub dărāmăturile
de la dunărea, scala, casata
lefter şi prăfuit
l-au reanimat cu carbid, cu plumbi
īncolţind o dată la o mie de ani


pe calea victoriei trece ca un īnvingător
pe calea moşilor ca un īnţelept
pe calea rahovei se īnrolează
pe văcăreşti īşi eliberează magul din mărţişor


īn cişmigiu respiră aerul tare
al romanţelor violet
ridicāndu-se de la pămānt la soare
pe ţeava unui pistolet insolent


se fotografiază pe lac, la rame
printre lebede princiare
īn chioşcul cu porumbei
dar pe film iese invariabil
doar o pată albă


la izvorul poetului bea lacrimi de stea
ele iubesc necondiţionat poezia
dar cine ştie oare cānd a venit
pe lumea noastră iubirea
poate īntr-o primăvară scoasă dintr-o manta


căci iubirea īl mānă īn viaţă
pe acest popor de poeţi şi arhitecţi
spune poemul rebel ca un cal de rasă
ce ar fi trebuit să īnceapă cuviincios cu


a fost odată
o cetate a lui bucur unde toţi oamenii
vorbeau īn versuri şi gāndeau īn cāntări


el cāntă prin parcuri
acompaniat de-o ţestoasă
lāngă lacul cu felinarele sparte
de gāze naive şi păsările homeless
patrulānd īn rondul de noapte
scrie pe o castană cu lacrima din dotare


cāntă-n balconul universitar
am bicicletă pegassus
face greva foamei, a setei de ideal
īn cortul cu liberty


apoi plouă cu sānge dar lui nu-i pasă
nici mort nu pleacă acasă
pentru că el locuieşte oriunde...


ultima oară a locuit
pe strada cu plopi, cu tei argintii
īn casa desenată cu creta pe asfalt
de propiii copii


uneori ia drumul sării, al mătăsii
cărānd īn spinare un brad milenar
plānge cu bătrānii-n aziluri
cu cei goliţi de organe, anesteziaţi de
un drog uşor precum un cāntec de libertate
acoperiţi de zăpezile din labrador
unde trăieşte sponsorul binevoitor


nu vrea să fie īncartiruit la bcu, bcs
ci să fie-n primejdie printre semeni
odată a plonjat īn dāmboviţa
după studenta dusă de ape
nu, nu voia să se sinucidă
repeta doar o scenă din shakespeare


altădată a zburat cu un īnger blond
deasupra iubitului bucureşti
cenuşiu de prea multă cenuşă turnată īn cap


niciun acoperiş nu privea către cer
ci doar spre pămāntul
mutilat de buldozere, excavatoare şi cuve
un oraş zgomotos plin de atātea tăceri


īnvăţānd mereu, manipulat, să manipuleze
să se adapteze la spotul publicitar
al recepţiilor, galelor umanitare
o tānără curajoasă vrea un vers de la el
unul mic pe auriculul stāng


prin el gloanţele impostorilor, detractorilor
nu trec, el trece prin secole
prin ochiul de sānge şi foc al cititorului
rămas singur la masa de joc
poemul se iscăleşte pe pielea crudă a zilei
trasă īn grabă pe micul paris
integrāndu-se cu succes īn marele haos
efemer şi perpetuu...

 
Datele tehnice
ale revistei
                     click aici...

Tarife publicitate
                     click aici...
 
                                                 © 2008 Revista Luceafarul