Apare cu sprijinul financiar al

  Click aici pentru prima pagina
2017
2016
2015
2014
2013
2012
2011
2010
2009
2008
Premii

   
Cautare dupa nume autor

Capitulare

        Dumitru Ungureanu

Împreunarea sexuală este un act natural, precum respiraţia, numai ipocrizia (religioasă, deseori) îl face ruşinos, degradant, condamnabil. Acţiunea prin care specia umană s-a perpetuat constituie sursă de inspiraţie pentru opere de artă, dar şi motivul dramelor, dramoletelor sau crimelor. Vorbesc de evenimentul ce sudează două persoane de sex opus, nu de acela care înşurubează parteneri definiţi de cuvântul homosexual, până recent aproape interzis în limba română. Muzica rock este prea populată de pederaşti, ca să le neglijăm contribuţia elitistă la succes. A da importanţă exagerată amănuntului mi se pare o cale facilă de-a stârni replici furioase, arţăgoase ori îngăduitor estetice. A nu da nicio atenţie, iarăşi, văduveşte de echilibru un domeniu complex şi, fără îndoială, permanent în mişcare. O mişcare în spirală, ce-şi regăseşte premisele acolo unde nu te aştepţi.
Am început parafrazând incipitul romanului Cel mai iubit dintre pământeni, adevărat „hit de top” pentru Marin Preda. M-a instigat la subiect întrebarea pusă de un adolescent care accesa perioada uimitoare a descoperirii sexualităţii prin contopire cu o parteneră de vârsta lui, ceva mai experimentată însă în „tainele iubirii”, ca să folosesc sintagma consacrată. Anume: „Femeile de pe vremea ta erau tot aşa, depravate?”. N-am ţinut să aflu ce înţelege prin depravare, nici el nu mi-a explicat. Faptul că mă luase de confident a făcut să nu resimt şocul expresiei „de pe vremea ta”, trimiţătoare la coşul de gunoi al istoriei. La istorie am apelat şi eu, poftind băiatul să caute pe internet imagini cu băile romane de la Pompei, cu manuscrisul egiptean de la Torino, cu sculpturile templului indian Kandariya Mahadeva şi alte „lecturi unimanuale”, vorba Magistrului din Cajvana. Ce va fi înţeles novicele dintr-o asemenea iconografie nu mi-a dezvăluit.
Folosirea nudităţii feminine ca ingredient-minune pentru prestaţiile rock are tradiţie şi viitor. Nişte concerte de-acum doi ani ale trupei engleze Hurts erau condimentate cu dansatoare semi-îmbrăcate, bine făcute, apetisante şi stilate, al căror sex-appeal era însă tot atât de fierbinte precum al unei lumânări metalice. Nu demult, mi-a trecut pe display un soi de pussy-show cu Jenifer Lopez în rol de bombă sexy, dar una sovietică dezamorsată sau reşapată, revopsită şi vândută unor ţări din lumea a treia. Kylie Minogue, şi ea o bomb(on)iţă sexy, apare în spectacole înconjurată de nişte expresii robotice ale senzualităţii, ce trezesc mai degrabă respingere decât atracţie. Drept contrast, am exemplul unor stripteuze la un concert Stranglers din 1977, toate dezgolindu-se extrem de natural, fără pic de inhibiţie, stârnind interesul presei tabloide a vremii mai mult decât pe-al punkerilor de pe scenă sau din public. Şi pilda biciclistelor din videoclipul Queen – Fat Bottom Girls, lecţie deschisă pentru noua generaţie de hipsteri.
Hurts e un duo masculin care saltă în preferinţele publicului tânăr de pretutindeni, nu doar din bătrâna Europă efeminată şi excitată de vigoarea imigranţilor arabi. Muzica, un pop-rock de bună factură, se susţine prin texte ce abordează temele stringente ale timpului nostru. Echivocul atitudinii gay asigură o „capitulare” cumva condiţionată. Ascultaţi albumul Surrender (2015, Sony).

 
Datele tehnice
ale revistei
                     click aici...

Tarife publicitate
                     click aici...
 
                                                 © 2008 Revista Luceafarul