Apare cu sprijinul financiar al

  Click aici pentru prima pagina
2017
2016
2015
2014
2013
2012
2011
2010
2009
2008
Premii

   
Cautare dupa nume autor

Poem

        Adrian Pârvu

Steiner, cu colţi de argint
De Sărbători, prietenului Ioan Buduca


Chiar un prinţ al gândirii, din Arad, nu vă mint,
Drept antroposof pe la mese trecea,
Tot vorbind despre Steiner, cel cu colţi de argint,
şi cui îl asculta, şi cui nu-l asculta.


– Veniţi a vă spune, din trăiri nepătrunse,
Cum Herr Rudolf a scris şi-a gândit fabulos
şi s-a re-întrupat, prin Misterii ascunse,
suferind pe Golgotha, cot la cot cu Hristos.


– Ah, Buduca, Buduca, la vida e loca,
iară Rudolf al tău nu prea trece pe-aici.
Hai, mai bine vorbim de Arsenie Boca,
Să îi facem pe plac şi lu’ domnu’ Drăghici!


Dar Buduca mergea pe-ale lui intuiţii,
Cu Botez, Înălţare şi Arhai sclipitori,
Când noi, proştii, pierduţi în satanice-ambiţii,
Transpiram pe la ceafă şi pe la subsiori.


Blând, Buduca se-ntoarce spre Lume:
– Ia priviţi cum vă lasă Rudolf Steiner un semn,
În trei sute şi peste cincizeci de volume,
Pe când voi îl vorbiţi cu o limbă de lemn.


– Hei, amice, eu prefer să privesc la copaci,
şi de ei să mă bucur, anonim şi isteţ.
Iar Buduca spunea, întorcându-se: – Taci!
Fii şi tu căprioară, nu mai fi tot mistreţ!


Lângă un om din est, dând citate latine,
Vai!, Buduca părea, uneori, cam stingher,
Încercând să trezească conştienţa de sine
Într-o ţeastă lucioasă, de oţel sau de fier.


– Băi, Buduca, baţi câmpii!, îndrăznea un profan.
– E pământ, şi e apă, şi e aer, şi-i foc,
Și e Cubul cel mistic transformat în Vulcan.
Aş mai stinge o bere sau două... Bani? Ioc!


Cu părere de rău, veştejind lampioane,
Parcă a-nnebunit un poet: – Mii de draci,
Mi-a venit întreţinerea opt milioane!
Iar Buduca spunea, întorcându-se: – Taci!


Iată, Fiara ciudată ne umblă prin sânge,
Un Tiran împotriva Treimii lucrează,
Umbra Soarelui, neagră, stă în Lună şi plânge,
Făr-a şti că e Steiner, în toate, de bază!


Cu jumate de gură zice şi Adamaru:
– Orice suflet cu minte pune binele-n saci...
Şi atunci, disperat, chiar golindu-şi paharu’,
Se întoarce Buduca spunând ferm: – Tu, să taci!


Eu gândesc, şi vorbesc, şi mă chinui întruna,
Și-am să scriu, până mor, manuscrisul divin.
Acum, câh! Ia de-aici, te plătesc, pune mâna
De culege-mi cinci pagini... însă-i foarte puţin!

 
Datele tehnice
ale revistei
                     click aici...

Tarife publicitate
                     click aici...
 
                                                 © 2008 Revista Luceafarul