Apare cu sprijinul financiar al

  Click aici pentru prima pagina
2017
2016
2015
2014
2013
2012
2011
2010
2009
2008
Premii

   
Cautare dupa nume autor

120 de ani cu cinematograful fraților Lumičre

        Călin Stănculescu

Cea de-a șaptea artă, cum i se mai spune cinematografiei, este singura artă care are o dată de naștere, un fel de act de stare civilă pentru a intra īn posteritate. Astfel, la 13 februarie 1895, frații Auguste și Louis Lumičre au brevetat aparatul numit cinematograf, iar la 22 martie īn același an, au prezentat la Societatea pentru īncurajarea industriei naționale Ieșirea din Uzinele Lumičre din Lyon-Montplaisir, primul film realizat īn lume. El măsura 17 metri.
La 28 decembrie 1895 are loc prima reprezentație publică cu spectatori care și-au plătit biletul (costa doar un franc) īn subsolul de la Grand Café, īn spațiul denumit Salonul Indian, pe Bulevardul Capucinilor numărul 14 din Paris, unde se află și astăzi Hotelul Scribe.
Din programul primelor spectacole de cinematograf, care doar īn prima zi au adunat 35 de spectatori, nu lipseau titluri ca Cearta bebelușilor, Partida de cărți, Fāntānile de la Tuileries, Marea, Zidul, Regimentul, Ieșirea din Uzinele Lumičre. Vedeta spectacolelor era Sosirea trenului īn Gara La Ciotat, film ce cam punea pe fugă spectatorii din primele rānduri. Īntreaga ședință de cinematograf dura cam 20 de minute, iar īn primele luni ale anului următor, cinematograful Lumičre a avut un asemenea succes īncāt erau zile īn care se īncasau pānă la 2.500 de franci.
Cei doi frați Lumičre și-au semnat mereu īmpreună invențiile. Auguste (1862-1954) era specializat īn biologie și cercetări medicale, devenind inventatorul unor importante medicamente, Louis (1864-1948) fiind cel care īși va adăuga la brevetul de autor al cinematografului și pe acela de autor al ecranului gigant, al fotoramei, antecesorul ecranului panoramic, fiind și inventatorul unor sisteme de filme īn relief sau al peliculei color.
Cu toate acestea, scepticismul domnea īn familia Lumičre. Tatăl celor doi frați inventatori, Antoine Lumičre (1840-1911), care era și administratorul afacerilor familiei, īi spunea unui viitor operator, Félix Mesguich, īn momentul angajării sale: „Nu vă ofer o situație cu viitor. Este mai degrabă o meserie de bālci. Asta poate să dureze șase luni, un an, poate mai mult, poate mai puținˮ.
Cel care avea să deschidă calea ficțiunii īn cinematograf, calea ecranizărilor, calea superproducțiilor, l-am numit pe genialul Georges Méličs (1861-1938), dorind să cumpere invenția fraților Lumičre, s-a ales cu următorul răspuns din partea lui Auguste Lumičre: „Tinere, mulțumește-mi. Invenția mea nu este de vānzare, iar pentru dumneavoastră ar fi o ruină. Ea poate fi exploatată un timp, ca o curiozitate științifică, dar, īn afară de asta, ea nu are niciun viitor comercialˮ.
Dacă vederile fraților Lumičre au cucerit lumea datorită angajării a numeroși operatori care au īnregistrat pānă la sfārșitul secolului al XIX-lea mari evenimente ce au avut loc īn Europa, America și Australia, Georges Méličs devine simbolul spectacolului cinematografic īn care fantasticul, ficțiunea, comedia cucereau publicul puțin obosit de documentarismul vederilor filmice propuse de inventatorii artei a șaptea.
Construind un studio la Montreuil, Méličs a utilizat toată gama de trucaje cinematografice pentru a crea feerii inspirate de basme precum Barbă Albastră, Cenușăreasa, Regatul zānelor, Scufița Roșie, Călătoriile lui Guliver sau adevărate antecesoare ale science-fiction-ului de factură verniană, ca 20 de mii de leghe sub mări, Cucerirea Polului, Călătorie prin imposibil, Călătorie īn Lună.
Caricaturist, prestidigitator, director al Teatrului Robert Houdin, Georges Méličs a fost primul regizor din istoria artei a șaptea. Descoperiri accidentale, trucuri, substituții erau primele efecte speciale din istoria filmului, imaginate, parcă, pe bandă rulantă de Méličs.
Ulterior invenției fraților Lumičre, īn lumea īntreagă apar sute de brevete care vizează perfecționarea aparatului de proiecție, a aparatului de filmat, a tehnicii fabricării peliculei, a diverselor alte procedee cinematografice. Īn 1895 se īnregistrau 10 brevete legate de cinematograf, īn 1896 se vor īnregistra 100. Extrem de rapid apar filmele vorbite sincron (1903), filmele īn proiecție circulară (1900), filmul īn culori (1907), prima peliculă pancromatică (1913), mai apar foliile de celuloid pentru realizarea desenelor animate (1915), filmarea ultra rapidă și au ralenti (1918).
Īn 1926 va lua sfārșit perioada Marelui Mut, filmul cucerindu-și ambianța sonoră, muzicală, ambientală pentru un sporit realism, dar și pentru extinderea diverselor sale genuri. Īn mai puțin de trei decenii, cinematograful se va transforma dintr-o distracție de bālci īntr-o artă, īncă deloc matură, dar īn plină efervescență, cu capodopere deja īnregistrate, cu o teorie in nuce extrem de bine elaborată, cu o critică de film deja stăpānă pe uneltele ei.
Istoria artei a șaptea a cunoscut īn anii de după cel de-al Doilea Război Mondial o revoluționară revitalizare, susținută și de apariția școlilor naționale din țările aflate sub influența și ocupația Rusiei comuniste, dar și de apariția unor personalități de mare anvergură, ce s-au identificat cu cinematografiile europene cele mai importante din Spania, Anglia, Franța, Italia, Elveția, Germania, Suedia etc.
Īn mileniul al treilea cinematografia trece printr-o criză de adaptare la noile tehnologii impuse de dictatura erei calculatoarelor. Sistemele de difuzare, noile locații pentru spectatorii ce doresc să vadă filmele īn 3, 4, 5... 7 dimensiuni, chiar noile tehnici de filmare numerică revoluționează cam tot ce se știa despre turnarea unui film sau despre clasica sală de cinematograf. Arta cu cei mai mulți spectatori aduce marilor studiouri din lume venituri de multe miliarde de dolari, pulverizānd săptămānă de săptămānă recordurile de box-office. Cu toate acestea, autentica artă a filmului, aceea de a spune povești emoționante, universal receptate pe toate meridianele, se pare că se află īntr-un ireversibil declin. Nu vorbesc aici despre poveștile din filmele de animație, deoarece desenul animat a precedat arta filmului, cronologic vorbind, și are o poveste tot atāt de captivantă ca și arta a șaptea. Vom vorbi și despre arta a opta (animația) cu altă ocazie.

 
Datele tehnice
ale revistei
                     click aici...

Tarife publicitate
                     click aici...
 
                                                 © 2008 Revista Luceafarul