Apare cu sprijinul financiar al

  Click aici pentru prima pagina
2017
2016
2015
2014
2013
2012
2011
2010
2009
2008
Premii

   
Cautare dupa nume autor

„Oreste, Regele Sunetelorˮ de Ioan Petru Culianu

        Dinu Grigorescu

Regia: Cristian Mihăilescu
Cu participarea extraordinară a celebrei soprane Felicia Filip
Producție și premieră absolută mondială la Teatrul „Tudor Vianuˮ din Giurgiu, īn īnchiderea Festivalului Teatrelor Dunărene, ediția 2015


Īn distribuție: Mihai Niţu, Mihai Rīpan, Raluca Botez
Scenografia: Daniel Divrician
Muzica: Alexandru Burcă


Ce frumoase și palpitante sunt poveștile anticilor greci! Acuzat de matricid, Oreste e pedepsit de erinii, entități justițiare (Furii, īn mitologia romană), trei la număr, care īl sancționează pe fiul criminal, prigonindu-l continuu, pānă īi provoacă pierderea minților. Demența lui Oreste este pedeapsa gestului de a-și ucide mama, pe Clitemnestra, vinovată și ea de uciderea soțului. Oreste este un precursor al lui Hamlet?
Morțile năprasnice, și nu cele casnice, cu tot cortegiul implicării personajelor principale, secundare, emoționează publicul de milenii. Homer īi dă dreptate lui Oreste, criminalul justițiar, scutindu-l de nebunia eriniilor; Sofocle este mai ezitant, Euripide complică īnsă lucrurile, dezvoltānd povestea geografic pe multiple planuri; din Peloponez pānă īn Crimeea, antica Taurida. Īncrengătura personajelor și īntāmplările incredibile uluiesc spectatorii de foarte multe generaţii. La Pindar acțiunea se petrece īn Sparta. Păcatele sunt de neiertat, răzbunările crunte, lanțul uciderilor confirmă oracole și predicții, prietenia e o mare virtute. Pilade īl va urma pe Oreste īn Taurida pentru a fura statuia lui Artemis, păzită, culmea culmilor!, de preoteasa Ifigenia, altă soră a lui Oreste, grupul celor trei revenind cu prada īn Peloponez, totul termināndu-se cu un happy-end (rarisim): Electra, devine soția lui Pilade.
Ioan Petru Culianu este el īnsuși un personaj tragic. S-a născut la Iași, pe 5 ianuarie 1950, īntr-o familie de cărturari: străbunicul patern e matematicianul Neculai Culianu, junimist, fost rector al Universității din Iași, un apropiat al lui Titu Maiorescu; copil al Elenei Bogdan, profesor universitar de chimie anorganică, și a lui Sergiu-Andrei Culianu, avocat și profesor. După bacalaureat se mută īn București pentru a urma Facultatea de Litere, unde absolvă Secția Italiană. Vorbește la perfecție opt limbi străine! S-a specializat īn gnosticism, creștinism timpuriu, istoria și cultura Renașterii, a fost bursier la Perugia (1972) și s-a stabilit īn Groningen, Olanda (1976), unde a fost conferențiar la Catedra de Limbi Romanice. Apoi, se stabilește īn SUA (1986), ca visiting professor, ulterior profesor titular la Divinity School, la recomandarea mentorului său, Mircea Eliade. Și-a dat doctoratul la Sorbona cu teza Recherches sur les dualismes d’Occident. Este autorul a trei cărți publicate la mari edituri din Franța și Italia, traduse apoi īn engleză. A scris numeroase articole publicate īn revista Lumea liberă romānească de la New York. Polemic cu Garda de Fier, o numește „Garda de Lemnˮ. Adversar al statului totalitarist. Asasini īncă nedescoperiți i-au curmat firul vieții creatoare la 21 mai 1991, īn clădirea Universității din Chicago, īn grupul sanitar.
Șase cărți i-au fost publicate la edituri importante din Romānia, inclusiv Oreste, Regele sunetelor, teatru (Polirom).
Electra, interpretată de celebra soprană Felicia Filip (care nu a ezitat o clipă să vină īn „Taurida de Giurgiuˮ de la noua Atenă politic㠖 Bruxelles), realizează o creație puternic emoţională. Ca o regină ce este īn lumea artistică, doamna Felicia Filip e stăpānă pe cutia de rezonanță a tragicului uman. Actrița e īnveșmāntată antic. Dacă haina face pe om, Electra face hainelor ei cinstea de a le purta cu semeție artistică. Expresivul actor Mihai Nițu, frămāntat, senin și capabil de trăiri profunde, susține rolul lui Oreste cu o pătrunzătoare privire asupra lui īnsuși și a lumii din jur, bāntuit de un spirit justițiar fantast. Cuplul se sudează, tăind, pur și simplu, respirația publicului. Confruntările au noblețe tragică, scoțānd la iveală, sentimente zbuciumate, ca și apele străbătute. Trec anii, deceniile īn goană, cu viteza cu-vāntului. Oreste albește printr-o manevră inspirat regizorală: īn timp ce se spală pe față, săpunul se transformă īn albul părului și al bărbii lui Oreste. Acum sunetele, multă vreme binevoitoare față de regele cetății, devin ostile, tot mai asurzitoare, copleșitoare, criminale. Oreste īși ia cāmpii. Pilade, interpretat de Mihai Rīpan, are toate calitățile care fac dintr-un rol secundar unul care se reține − prieten pānă la moarte, omul pe care te poți bizui. Totul se hotărăște de la naștere, ne spune Culianu avānd presentimentul destinului propriu. Succint, rolul lui Egist e susținut de același Mihai Rīpan, portret realizat elocvent din puține replici. Cvintetul actoricesc e completat cu eleganță mortuară de Raluca Botez īn Clitemnestra, mamă asasină și victimă, totodată. Muzica lui Alexandru Burcă susține gradat și trepidant īntreaga acțiune, oferindu-ne un regal al sunetelor īn momentele magice ale spectacolului, voaluri și perdele. O corabie cu pānzele umflate de tragedii. Īn rolul vānzătoarei de corăbii albe, negre, roșii, care duc eroii deloc imaculați pe tărāmul celălalt, de unde nu mai există īntoarcere, Felicia Filip este īnsuși Destinul. Un spectacol inedit, așteptat cu multă curiozitate de publicul avizat, susținut cu frenezie și bucurie de actori, a avut īn dl Cristian Mihăilescu un regizor de mare rafinament dramatic, experimentat constructor al teatrului tragic, īntr-o viziune modernă, accesibilă și tinerilor, reacțiile spectatorilor fiind entuziaste la finele reprezentației. Au lipsit de la această premieră importantă notabilitățile orașului-gazdă, deși īn sală se aflau scriitori, dramaturgi, regizori, critici de prestigiu și președintele īn exercițiu al Institutului Cultural Romān, dl Radu Boroianu. Dar nu a fost nici o tragedie...



 

 
Datele tehnice
ale revistei
                     click aici...

Tarife publicitate
                     click aici...
 
                                                 © 2008 Revista Luceafarul